Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1291/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1291/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 367/99/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 336/2013
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător L. P.
Judecător C.-A. S.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de A. T. R. împotriva sentinței civile nr. 1291 din 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă faliment, lichidator fiind C. de Insolvență M. IPURL - în calitate de administrator judiciar al . SRL, intimați fiind . SRL - prin curator special A. A., A. S. C., A. C., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Cațarchi I. pentru recurentul A. T. R., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care referă instanței aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al patrulea termen de judecată și că nu se solicită judecata cauzei în lipsă.
Avocat Cațarchi I. pentru recurentul A. T. R. arată că nu are de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Cațarchi I. pentru recurentul A. T. R. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanței și respingerea acțiunii. Arată că tribunalul a admis acțiunea considerând că mașina a fost achiziționată la un preț diminuat având în vedere marca și vechimea acesteia. Dacă instanța ar fi considerat că prețul este neserios ar fi trebuit să constate nulitatea absolută a actului, act ce s-ar fi încadrat în prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006, respectiv la actele prezumat frauduloase. Dar intimata nu a depus la dosar nici un înscris care să dovedească actul fraudulos. Mai arată că blocul motor era spart iar autovehiculul a fost reparat de clientul său. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1291/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – secția a II a civilă – faliment s-a admis în parte acțiunea formulată de administratorul judiciar C. de Insolvență M. IPURL în contradictor cu pârâții . SRL prin curator special A. A., A. T. R., A. S. C. respectiv A. C. și, în consecință, s-a dispus anularea transferului patrimonial cu privire la autoturismul AUDI A4 BREAK încheiat de reprezentanții debitorului . SRL prin curator special cu pârâtul A. T. Robertla 2.09.2009; s-a respins cererea privind anularea transferului patrimonial cu privire la același bun dintre pârâți A. T. R. respectiv A. S. C. și cel dintre pârâții A. S. C. respectiv A. C. încheiat la 8.08.2011; s-a respins cererea formulată de administratorul judiciar C. de Insolvență M. IPURL cu privire la revenirea bunului în patrimoniul debitoarei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 79 „administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 80 din legea 85/2006 „administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți si pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise si a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: …b) operațiuni comerciale in care prestația debitorului depășește vădit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile…”
Verificând textul actului normativ invocat în comparație cu prețul încasat de către reprezentanții debitorului . SRL se constată în primul rând că autoturismul scos din patrimoniu avea o vechime de aproximativ 4(patru) ani la momentul vânzării – 2009.
Chiar dacă pârâtul A. T. R. a susținut prin întâmpinarea formulată că bunul prezenta defecțiuni și suferise de pe urma unor accidente rutiere anterioare, nu a produs nici o dovadă în acest sens.
Astfel, valoarea de tranzacționare, de numai 2380 lei, este mult diminuată raportat la autoturismul achiziționat, acesta fiind considerat o marcă auto ”premium”.
În consecință instanța a considerat că prima înstrăinare a autoturismului din patrimoniul debitoarei se circumscrie dispozițiilor art. 79 și 80 din legea 85/2006, are caracter fraudulos în scopul prejudicierii creditorilor, iar prețul plătit exagerat de mic raportat la valoarea tranzacției nu poate fi acoperit prin invocarea bunei-credințe a cumpărătorului, acesta fiind în cunoștință de cauză.
Pe de altă parte, nu aceeași concluzie se poate desprinde din analiza transferului patrimonial subsecvent prin care dobânditorul A. T. R. a înstrăinat același autoturism sus-arătat către subdobânditorul A. S. C. și ulterior către A. C..
Cu privire la transferul patrimonial al autoturismului către A. S. C. instanța a constatat că reprezentanții reclamantei nu au furnizat date referitoare la momentul efectuării sale, la actul care a stat la bază și nici la suma primită în schimb pentru a se putea face o analiză pertinentă și concludentă a actului respectiv faptului juridic.
În ceea ce privește ultimul transfer patrimonial reclamat, de la A. S. C. către A. C., se reține că la momentul înstrăinării – 08.08.2011 - autoturismului marca Audi A4 Break, fabricat în anul 2005 avea 6(șase) ani, iar suma reprezentând contravaloarea prețului tranzacției – 8500 euro – reprezintă un preț real pentru ca să fie înlăturată suspiciunea de fraudare a creditorilor debitorului . SRL prin metoda de ascundere a bunurilor din patrimoniul acestuia.
În consecință instanța a considerat că doar prima înstrăinare a autoturismului marca Audi A4 Break, având ._ și nr. de identificare WAUZZZ8E25A529949 către pârâtul A. T. R. este încheiată în prejudiciul creditorilor debitorului, nu și vânzările ulterioare prin care același bun mobil a fost înstrăinat către pârâtul A. S. C. respectiv A. C. prețul fiind unul real și serios.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. T. R., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul a susținut că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 79,80 din Legea 85/2006 deși cele două dispoziții se referă la situații juridic diferite și nu a arătat, în concret, precizarea prevederilor legale încălcate.
În speță, fiind aplicabile prevederile art. 79 din Legea 85/2006, reclamanta avea obligația de a dovedi că actul a fost încheiat în mod fraudulos.
Există înscrisuri din care rezultă că autovehiculul a fost implicat în mai multe accidente, însă reclamanta nu le-a depus și nici instanța nu le-a solicitat, iar administratorul judiciar refuză să i le pună la dispoziție.
Valoarea unui . de aproximativ_ euro la momentul cumpărării autoturismului, sumă de care societatea ARGON I. GROUP SRL nu dispunea.
După cumpărarea autoturismului, recurentul l-a reparat și l-a folosit, valoarea sa crescând ca urmare a aducerii lui în stare de funcționare, astfel că în anul 2011 l-a înstrăinat către A. S.-C. cu suma de 8500 euro.
Prin urmare, nu a existat nici o intenție frauduloasă la momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului către recurent, instanța dispunând în mod greșit anularea actului.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Recurentul a depus la dosar înscrisuri (notă de constatare și factură proformă).
Prezent în instanță, curatorul special A. A. pentru societatea debitoare a declarat că nu își poate exprima poziția în cauză întrucât nu are cunoștință de calitatea sa de curator special al societății, solicitând termen pentru a face verificări.
La termenul acordat în acest sens curatorul special nu s-a înfățișat la proces.
Analizând motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin cererea introductivă reclamanta a invocat faptul că vânzarea autoturismului către recurent, intervenită la 2.09.2009, s-a făcut cu un an și 5 luni înainte de deschiderea procedurii insolvenței (la 17.02.2011), pentru un preț derizoriu (2380 lei, în condițiile în care autoturismul fusese achiziționat cu un an în urmă la prețul de 10 838,31 euro, iar la nivelul anului 2009 astfel de mașini se vindeau la mâna a doua pentru prețuri cuprinse între 8000 –_ euro).
În cauză nu se contestă faptul că autoturismul a fost achiziționat de debitoare cu suma de peste 10.000 euro și că recurentul a achiziționat acest autoturism la data de 2.09.2009 cu suma de 2380 lei și l-a înstrăinat mai departe (la 8.08.2011) cu suma de 8500 euro. Recurentul a susținut faptul că prima vânzare nu ar fi fost ilicită, întrucât valoarea mașinii la momentul primei înstrăinări era foarte scăzută ca urmare a accidentelor în care fusese implicată.
Instanța nu poate primi această apărare, în lipsa oricăror probe în acest sens, care să fi fost administrate în cauză la fond sau în recurs.
Deși recurentul susține că nu s-a dovedit faptul că autoturismul pe care l-a cumpărat pentru suma de 2380 lei valora în realitate mai mult, instanța reține, din înscrisurile depuse la filele 7,8 dosar, faptul că valoarea unui autoturism similar (Audi A4), fabricat în 2005, se situa între 9200-10.100 euro și că recurentul însuși a înstrăinat autoturismul doi ani mai târziu pentru suma de 8500 euro.
Mai mult, din înscrisul aflat în copie la fila 10 dosar de fond rezultă că autoturismul în litigiu fusese achiziționat de societatea debitoare la 31.08.2008 (cu un an înaintea primei vânzări) pentru prețul de_ euro, iar recurentul l-a achiziționat pentru suma de 2380 lei.
Instanța nu poate primi apărarea recurentului potrivit cu care accidentele în care ar fi fost aplicat autoturismul (nedovedite în cauză) ar fi cauzat o reducere atât de drastică a valorii lui, în condițiile în care revânzarea mașinii, după mai puțin de 2 ani, s-a făcut pentru suma de 8500 euro.
Instanța va înlătura ca nerelevante, sub aspectul valorii autoturismului, înscrisurile depuse pentru prima oară în recurs de către pârât (nota de constatare-service auto și factură proformă din 19.11.2010) și care nu fac nici o menține referitoare la valoarea acestuia.
Raportat la situația de fapt arătată mai sus, corect stabilită de instanța de fond, curtea constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 80 lit.b din Legea nr. 85/2006, actul încheiat la data de 2.09.2009 fiind fraudulos prin aceea că prestația debitorului depășește vădit pe cea primită și a fost încheiat în perioada celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Așa fiind, instanța constată întemeiată, în parte, critica recurentului privind reținerea de către instanța de fond, în mod greșit, a aplicabilității atât a prevederilor art. 79 din Legea 85/2006 cât și a prevederilor art. 80 din Legea nr. 85/2006, în realitate fiind aplicabile prevederile art. 80 din lege, astfel cum s-a arătat mai sus.
Având în vedere faptul că soluția instanței de anulare a actului în temeiul dispozițiilor art. 80 din lege, este corectă, instanța urmează să o păstreze și să înlocuiască motivarea instanței de fond, legată de aplicarea ambelor prevederi legale, cu prezenta motivare.
Pentru aceste considerente, considerând recursul nefundat, instanța îl va respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A. T. R. împotriva sentinței civile nr. 1291/ 26.09.2012 a Tribunalul Iași, secția a II a civilă – faliment, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.03.2013.
Președinte, A. G. | Judecător, L. P. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, I. P. |
Red. P.L.
Tehnored.P.I.
2 ex. – 10.04.2013
Tribunalul Iași – A. D.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 495/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
