Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 328/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 114/99/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 328/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de "R." I. în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare S.C. " ROSK INSTAL " S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1665/2012 din 21.11.2012 a Tribunalului Iași intimați R. S. și R. N., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic D. F. pentru recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic D. F. pentru recurentă solicită admiterea recursului și casarea sentinței judecătorului sindic pentru motivele expuse în scris, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii administratorilor societății debitoare.
Declarând dezbaterile închise instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1665/21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – secția II civilă, faliment respinge cererea formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâții R. S. și R. N., domiciliați în oraș Târgu F., .,jud. Iași.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reține următoarele:
Pârâților li se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c din Legea insolvenței, respectiv:”a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți”
Verificând cele ce reclamantul a indicat ca elemente materiale ale faptelor delictuale de la art. 138 și raportul de cauzalitate, judecătorul sindic constată:
Administrarea necorespunzătoare a societății, care ar fi determinat încetarea de plăți reprezintă un management neinspirat, care nu este sancționat decât dacă sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale speciale.
Pentru invocarea art. 138 lit. c, reclamantului ii revenea sarcina de a arata, pe de-o parte, care au fost acțiunile sau inacțiunile pârâților care a avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al lor sau al altora, prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c) si care au dus la falimentul societății și pe de altă parte rolul lor în determinarea falimentului, afirmațiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Simplul fapt că nu au achitat datoriile către stat nu este suficient pentru a se aprecia că s-a cauzat insolvența.
Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar răspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina membrilor organelor de conducere ale societăților debitoare, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia ca prin faptele săvârșite s-a cauzat insolventa societății. Cum aceste dovezi nu au fost produse, instanța va respinge cererea reclamantului.
De asemenea, fapta sancționată de art. 138 al 1 lit. d constă în aceea că „au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Sub acest aspect, nepredarea documentelor contabile administratorului judiciar reprezintă o fapta pentru care există sancțiuni de altă natură, dar nu poate constitui temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 al 1 lit. d, întrucât legea nu a instituit o prezumție de vinovăție si de răspundere în sarcina paratului, ci doar posibilitatea instituirii răspunderii, doar în situația în care se dovedește că prin săvârșirea faptelor enumerate a fost cauzată starea de insolvență a societății debitoare.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil, reclamantului îi revine sarcina probei, în speța administratorului judiciar desemnat, însă acesta nu a administrat dovezi din care să reiasă că prin nedepunerea documentelor contabile paratul a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Lichidatorul judiciar R. I. a declarat recurs și a criticat sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul susține că a notificat debitoarea, prin administratorul statutar, să depună actele contabile ale societății, fără ca acesta să își îndeplinească această obligație.
Debitoarea nu a depus documentele contabile la instituțiile abilitate de lege, fiind sancționată contravențional, iar procesele verbale au devenit titluri executorii.
Prin nepredarea documentelor contabile administratorii au ascuns faptul că nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea, însușindu-și sumele destinate plății impozitului pe profit (art. 138 alin. 1 lit. d), astfel că aceștia au continuat activitatea în interes propriu (art. 138 alin. 1 lit. c).
Neplata obligațiilor fiscale duce la ideea însușirii valorilor care să fi acoperit debitele societății.
Considerând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Cu privire la critica referitoare la reținerea în sarcina pârâtului a faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c și d din legea insolvenței, curtea reține că este nefondată.
Răspunderea patrimonială poate fi antrenată în ipoteza prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c, atunci când administratorul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit debitoarea la încetare de plăți.
În această situație este necesară îndeplinirea a două condiții: continuarea unei activități care duce în mod vădit la încetare de plăți și existența unui interes personal.
Simpla continuare a activității societății, chiar și în situația în care se evidențiază că aceasta va determina . este suficientă pentru aplicarea art. 138 alin. 1 lit. c, recurenta nedovedind că administratorul ar fi obținut venituri în favoarea sa. De altfel, recurenta a descris în mod generic fapta prin reiterarea textului de lege, fără a aduce dovezi care să permită instanței individualizarea acesteia.
De asemenea, nepredarea documentelor contabile nu poate fi asimilată unei contabilități fictive sau neconforme cu legea și nici cu dispariția unor documente contabile, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din legea insolvenței.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 punctul 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de "R." I. împotriva sentinței civile nr. 1665/2012 din 21.11.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 8.03.2013.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Jud red PC_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond B. C. M.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 640/2013. Curtea de Apel IAŞI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
