Procedura insolvenţei. Sentința nr. 780/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 780/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 2177/99/2012/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1323/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. C.-S.
Judecător: C. A.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de R. SRL împotriva sentinței civile nr. 780 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată debitoare fiind ., prin administrator judiciar M. R. Lichidare Iași SPRL, intimat – lichidator fiind M. R. Lichidare Iași SPRL, intimați creditori fiind M. Iași, B. E. pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Creanțe I. din Raportul de Muncă și intimată adjudecatară fiind ., având ca obiect procedura insolvenței – contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. V. pentru recurenta – contestatoare R. SRL București – cu delegație de substituire a avocatului M. I., avocat D. G. pentru M. R. Lichidare Iași SPRL, în calitate de administrator judiciar al ., avocat S. A. pentru intimata – adjudecatară . – care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează aspectele mai sus menționate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire al procedurii de citare, că recursul este la al treilea termen de judecată și că se solicită judecata în lipsă.
Administratorul judiciar M. R. Lichidare Iași SPRL pentru debitoarea . a depus la dosar prin serviciul de registratură înscrisuri, cu duplicat spre comunicare.
Instanța constată că înscrisurile depuse pentru termenul de astăzi de către administratorul judiciar se află în dosarul judecătorului sindic și de conținutul cărora părțile au luat cunoștință pe parcursul derulării procedurii în acea etapă. Se înmânează duplicatul înscrisurilor părților litigante prezente în instanță spre luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat V. pentru recurenta R. SRL având cuvântul, solicită admiterea recursului pentru toate motivele așa cum au fost dezvoltate în declarația de recurs, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul anulării licitației așa cum a solicitat în acțiunea introductivă de instanță.
Solicită a se observa că instanța de fond în mod corect a constatat un abuz în ceea ce privește modalitatea de organizare a acestei licitații de către practicianul în insolvență, sens în care a stabilit că recurenta este îndreptățită la restituirea sumelor pe care le-a plătit pentru a participa la acea licitație, dar având în vedere că R. SRL a fost înlăturată de la licitație fără un motiv real, obiectiv și legal, instanța de fond a dispus ca organizatorii licitației să restituie recurentei suma plătită, dar fără TVA, sens în care motivele de recurs formulate vizează și acest aspect.
Pe fondul cauzei, avocat V. susține că problemele invocate sunt de natură civilă, referindu-se la instituțiile care vizează subrogația și cesiunea de creanță, sens în care recurenta a dezvoltat așa cum consideră că ar trebui să fie acele dispoziții interpretate.
În ceea ce privește modul în care organizatorii licitației au înțeles să primească și să dea eficiență unor acte oficiale, unor acte notariale, respectiv contractul de cesiune dintre participanta la licitație R. SRL și un creditor chirografar din lista creditorilor pe care debitoarea îi are în procedura insolvenței, act întocmit la notar, în urma căruia R. SRL a înțeles să notifice administratorul judiciar al debitoarei cu privire la modificarea survenită, respectiv la faptul că în locul acelui creditor pe care C.-un îl avea a apărut un alt creditor, respectiv R. în baza acestui act autentic. Această notificare a fost făcută tocmai pentru a-i fi opozabilă și a nu putea face ulterioare discuții, deși legea în vigoare nu stabilește o condiție de valabilitate a acestei cesiuni, în sensul că pentru a fi valabilă cesiunea trebuie notificat și debitorul. Recurenta a făcut notificarea ca un act de prevenire a unor lucruri care de altfel s-au și întâmplat, respectiv recurenta a fost înlăturată de la licitație. Recurenta a solicitat să fie scutită de plata cauțiunii tocmai pentru faptul că este, în momentul organizării licitației, creditoare a debitoarei care a organizat licitația de vânzare a unor bunuri. Prin urmare, conform dispozițiilor legale în materie ( cod civil și Legea insolvenței ) recurenta, ca și creditor, avea dreptul să se înscrie la această licitație și să fie scutită de plata cauțiunii, tocmai pentru că era creditoare. Deși a dezvoltat pe larg modul de interpretare al dispozițiilor legale, administratorul judiciar a înțeles să aplice aceste dispoziții în mod nelegal, aspect ce rezultă și din faptul că instanța de fond a constatat că trebuie restituită recurentei cauțiunea. Instanța de fond a sesizat modul nelegal al organizării licitației în ceea ce o privește pe recurentă, dar a omis să analizeze și celelalte aspecte mult mai importante privind respectarea dispozițiilor legale în materie, imperative, în ceea ce privește debitoarea.
Apărătorul arată că în motivele de recurs sunt dezvoltate pe larg toate aspectele criticate și solicită a se avea în vedere cererea de a fi obligată debitoarea la plata daunelor interese așa cum au fost exprimate și dovedite, fiind evident că există o legătură de cauzalitate privind vinovăția organizatorilor, pentru că în urma unor clarificări solicitate de recurentă înainte de termenul licitației, organizatorul a înțeles să modifice, să completeze caietul de sarcini pe baza clarificărilor pe care recurenta le-a solicitat și chiar și în aceste condiții, recurenta a fost înlăturată de la licitație pe motiv că nu a achitat cauțiunea de 10 % și că nu sunt în măsura de a fi scutiți, deși lichidatorul a fost notificat de recurentă că este creditor, că are dreptul de a participa la licitația unor bunuri care sunt în patrimoniul debitoarei, bunurile nefiind garantate cu ipoteci sau gajuri. Este cunoscut faptul că în situația în care bunurile scoase la licitație sunt garantate în favoarea altor creditori din lista creditorilor debitoarei, un creditor chirografar poate să participe la licitație, dar tocmai pentru că există o garanție ipotecară este nevoit să achite o sumă mai mare. În speță nu există însă o astfel de situație, bunurile fiind obiecte casate, care nu purtau nici o garanție în favoarea vreunui creditor. Prin urmare, accesul recurentei din postura de creditor în procedura de insolvență îi permitea să participe la licitație fără cauțiune și să liciteze în contul creanței, urmând să achite diferența. Debitoarea prin administratorul judiciar nu a înțeles să dea eficiență dispozițiilor legale și solicitărilor formulate.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată și a daunelor solicitate.
Avocat D. G. pentru M. R. Lichidare Iași SPRL, în calitate de administrator judiciar al . având cuvântul, solicită respingerea recursului. Arată că în cererea de recurs formulată se invocă trei motive la care administratorul judiciar a răspuns în cuprinsul întâmpinării.
În ceea ce privește TVA-ul aferent contravalorii caietului de sarcini, avocat D. solicită a se observa că suma reprezentând TVA putea fi cerută doar pe calea unei solicitări a completării dispozitivului și nu pe calea recursului. Mai mult decât atât, instanța de fond nici nu a fost investită cu o astfel de cerere de a obliga debitoarea să achite contravaloarea caietului de sarcini cu TVA pentru că reclamanta nu a înțeles să facă această precizare în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Pe lângă faptul că apreciază că această cerere putea fi formulată doar pe calea unei completări a dispozitivului, avocat D. susține că este și o cerere nouă formulată pentru prima dată în cadrul motivelor de recurs.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs referitor la descalificarea recurentei de la licitația care a avut loc în data de 19 octombrie 2012, avocat D. arată că se invocă două aspecte, respectiv dacă la momentul prevăzut în regulamentul de vânzare și caietul de sarcini, respectiv data de 18.10.2012 ora12,00, dosarul de participare la licitație depus de recurentă era complet și dacă recurenta avea sau nu calitatea de creditor care să aibă rang util. Solicită a se constata că la termenul limită de depunere a dosarelor de înscriere la licitație, dosarul depus de R. SRL nu era complet, pentru că aceasta nu depusese garanția de participare la licitație și nici nu făcuse vreo mențiune în cererea de înscriere la licitație că între recurentă și un alt creditor din dosar ar fi intervenit o cesiune de creanță. Prin urmare, la termenul limită de depunere a dosarelor de înscriere la licitație administratorul judiciar nu avea cunoștință despre faptul că a intervenit o astfel de convenție. Ulterior, la două ore după termenul limită de depunere a dosarelor de înscriere administratorul judiciar a primit o notificare prin care i s-a adus la cunoștință încheierea acestei convenții. Această notificare nu mai putea fi avută în vedere de administratorul judiciar datorită faptului că termenul de depunere a dosarelor de înscriere expirase deja. Prin urmare, ceea ce afirmă administratorul judiciar nu este că acea cesiune de creanță nu ar fi fost valabilă, ci că nu era opozabilă societății debitoare.
În ceea ce privește cea de-a doua susținere, respectiv că R. SRL ar fi avut calitatea de creditor care să aibă un rang util, avocat D. apreciază că această problemă are un caracter subsidiar deoarece numai în măsura în care administratorul judiciar ar fi fost notificat înlăuntrul termenului de depunere a dosarelor de înscriere la licitație cu privire la existența acestei cesiuni, s-ar fi pus problema dacă acest creditor avea sau nu rang util. S-a arătat la instanța de fond și în întâmpinare că acest creditor nu avea rang util deoarece rangul util se apreciază în raport de prioritatea la distribuire a sumelor obținute din vânzarea bunurilor și nu în raport de calitatea celorlalți participanți la licitație. Chiar dacă la licitație nu se mai înscrisese nici un alt creditor, R. SRL nu avea calitatea de rang util pentru că a preluat o creanță chirografară și din distribuirea sumelor obținute în urma licitației s-ar fi acoperit cel mult creanțele garantate, creanțele salariale și o parte din creanțele bugetare. Urmărind ordinea de distribuire prevăzută în mod imperativ de art. 123 din Legea nr. 85/2006 nu s-ar fi ajuns la distribuirea de sume către creditorii chirografari. Prin urmare și în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este vădit neîntemeiat.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs ce vizează pretinsul prejudiciu suferit de recurentă, respectiv daune materiale și daune morale, avocat D. susține că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu material sau a daunelor morale. În speță se invocă niște cheltuieli și nu un prejudiciu în accepțiunea legii civile. Solicită a se avea în vedere că este vorba despre niște cheltuieli de transport care nici măcar nu au legătură cu date din dosarul de procedură, nu coincid cu data organizării licitației, cu termenele de judecată, R. SRL nu a fost niciodată prezentă la termenele de judecată și procurarea documentelor de călătorie nu are natura unui prejudiciu, ci a unor cheltuieli făcute de comerciant care este un profesionist. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite pentru că organizarea licitației s-a făcut conform caietului de sarcini, conform regulamentului aprobat de creditori și nici a vinovăției din partea administratorului judiciar. Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
consilier juridic F. D. pentru intimatul M. Iași având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de R. SRL, a se constata nulitatea procesului verbal de licitație din 19.10.2012 și a actelor subsecvente acestuia. Solicită a se avea în vedere că potrivit sentinței civile nr. 51 a Tribunalului Iași comitetul creditorilor constituit la data de 6.07.2012, cel care a hotărât vânzarea bunurilor, a fost desființat de Tribunalul Iași. În consecință, consideră că toate hotărârile și demersurile făcute de un comitet desființat de o instanță de judecată sunt nelegale, lovite de nulitate absolută.
Solicită a se avea în vedere că administratorul judiciar a dispus vânzarea acestor bunuri cu încălcarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006 deoarece în acea perioadă administratorul judiciar era în perioadă de observație și atribuții în vânzarea bunurilor avea administratorul special, administratorul judiciar având dreptul de a superviza acțiunile și actele emise de administratorul special. Având în vedere calitatea de supraveghere pe care administratorul judiciar o avea în acea perioadă, consideră că vânzarea bunurilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și cu încălcarea atribuțiilor privind autorizarea vânzării, atribuții ce reveneau administratorului special.
Consilier juridic F. susține că în ședința în care a avut loc vânzarea acestor bunuri, reprezentanții Municipiului Iași au precizat în ședința comitetului creditorilor că sunt în principiu de acord cu vânzarea bunurilor, mai puțin a acelor bunuri care fac obiectul unui dosar care se află pe rolul Tribunalului Iași, având ca obiect revendicare, bunuri care fac parte din procesul de producție și de furnizare a agentului termic și a unor proiecte europene, însă administratorul judiciar nu a ținut cont de această solicitare și a încălcat hotărârea reprezentanților Municipiului Iași. Solicită admiterea recursului și anularea procesului verbal de licitație și a actelor subsecvente.
Avocat S. pentru intimata adjudecatară . având cuvântul, susține că la data formulării recursului nu a existat o împuternicire avocațială de formulare a recursului.
În ceea ce privește recursul, avocat Simeon solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Solicită a se avea în vedere că instanța de fond a fost ținută absolut de principiul disponibilității. Nu a existat o cerere din partea contestatoarei referitoare la TVA, fapt pentru care consideră că acest motiv de recurs nu este dovedit și ca atare ar trebui respins. S-a invocat de către apărătorul recurentei că instanța de fond a constatat că licitația este nelegală și abuzivă, dar nu există nici un motiv și nici o dezvoltare în considerentele sentinței fondului care să afirme faptul că acea licitație a fost nelegală. Se face o confuzie cu dispozitivul fondului prin care se dispune restituirea contravalorii depuse pentru caietul de sarcini, ceea ce este evident că era o concluzie firească a instanței și a efectelor licitației de a se restitui acea sumă de bani reprezentând contravaloare caiet de sarcini.
S-a mai invocat de apărătorul recurentei că recurenta a formulat și a cerut clarificări premergătoare licitației, însă este evident că orice eventual participant la licitație are dreptul să solicite și să primească clarificări, însă acest fapt nu îl califică, din perspectiva legii ca și participant cu drepturi la licitație, motiv pentru care solicită respingerea acestei motivări conform căreia dacă ar fi primit clarificări era automat înscris la licitație.
Apărătorul consideră că administratorul judiciar în mod corect a eliminat din licitație pe recurentă, aceasta nedepunând formalitățile edictate de lege și nu de administratorul judiciar de participare la licitație. Recurenta nu a făcut în mod obiectiv dovada calității lor de participant, fapt ce a dus pe cale de consecință la excluderea acestora de la participarea în cadrul licitației.
Referitor la daunele solicitate, avocat S. solicită a se observa că în ipoteza în care recurenta ar fi câștigat în mod ipotetic licitația nu ar fi intrat în posesia acestor bunuri, licitația și efectele ei fiind suspendate.
Referitor la afirmațiile Municipiului Iași în sensul că ar fi fost desființat comitetul creditorilor, avocat S. susține că hotărârea tribunalului prin care s-a desființat componența, adică membrii comitetului creditorilor nu creează automat anularea întregii documentații formulată de către aceștia. Nu există nici o hotărâre judecătorească care să afirme faptul că odată cu desființarea comitetului creditorilor unei debitoare are loc și desființarea hotărârilor acestuia.
Un alt aspect dezvoltat de reprezentantul Municipiului Iași se referă la faptul că administratorul judiciar nu avea dreptul la vânzarea acestor bunuri, avocat S. susține că există la dosarul cauzei adresa debitoarei C. Iași conform căreia administratorul special al C. Iași solicită în mod expres administratorului judiciar vânzarea bunurilor aprobate de către comitetul creditorilor. Or, susținerea Municipiului Iași că nu era atributul administratorului judiciar este dovedită chiar de către adresa expresă a administratorului special care solicită vânzarea bunurilor.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat D. G. pentru M. R. Lichidare Iași SPRL, în calitate de administrator judiciar al . având cuvântul în replică, susține că M. Iași nu a formulat recurs împotriva sentinței instanței de fond și prin urmare susținerile din cuprinsul punctului de vedere calificat de instanță ca și întâmpinare nu pot face obiectul analizei instanței întrucât nu reprezintă motive de recurs.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
Curtea de apel:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 780 din 30.04.2013 a Tribunalului Iași, Secția II civilă – faliment s-a admis în parte acțiunea reclamantei . București în contradictoriu cu S.C. C. S.A. Iași, M. R. Lichidare Iași SPRL Iași, Comitetul Creditorilor S.C. C. S.A. Iași și . București, Obligă administratorul judiciar M. R. Lichidare Iași SPRL să restituie reclamantei . București din averea debitoarei S.C. C. S.A. Iași suma de 10.000 lei contravaloarea caietului de sarcini din 18.09.2012.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
În ședința adunării creditorilor din 12.09.2012 s-a aprobat raportul privind modalitățile de vânzare a unor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei și Regulamentul de vânzare pentru aceste bunuri, stabilindu-se totodată organizarea unei licitații la data de 28.09.2012.
În baza celor stabilite de adunarea creditorilor s-a întocmit un caiet de sarcini cu privire la licitația pentru valorificarea unor active din patrimoniul debitoarei, la data de 18.09.2012 caiet pe care însă reclamanta l-a contestat deoarece ar conține o . clauze abuzive și contrare oricăror practici comerciale.
Pentru achiziționarea acestui caiet reclamanta a achitat suma de 10.000 lei.
Ca urmare a solicitării reclamantei de a se clarifica o . aspecte cu privire la conținutul caietului de sarcini, la data de 17.10.2012 s-a întocmit un nou caiet de sarcini care cuprindea o . dispoziții modificate, inclusiv cele solicitate de reclamantă, iar pentru achiziționarea acestui nou caiet reclamanta a mai achitat suma de 10.000 lei.
Prin urmare, fiind recunoscută nevalabilitatea primului caiet de sarcini chiar de către administratorul judiciar, cererea reclamantei privind restituirea contravalorii acestuia va fi admisă cu consecința de a se dispune restituirea către reclamantă din averea debitoarei a sumei de 10.000 lei.
Cu privire la cererea reclamantei privind anularea deciziei privind respingerea participării sale la licitație, se reține că, potrivit art. 7 din caietul de sarcini întocmit la data de 17.10.2012 și art. 6.2. din Regulamentul de vânzare la licitație pentru data de 19.10.2012, pentru a participa la licitație, potențialii cumpărători trebuie să depună la sediul administratorului judiciar, până la data de 18.10.2012, ora 12 o . documente menționate în mod expres și detaliat.
Potrivit art. 7.2. din Regulamentul de vânzare la licitație, nu aveau obligația de a depune cauțiune creditorii care aveau creanțe în rang util potrivit ordinii de preferință prevăzute de art. 563 și 564 Cod procedură civilă.
În cauză, după cum recunoaște însăși reclamanta prin acțiune, la data de 18.10.2012, ora 12, a depus la sediul administratorului judiciar toată documentația necesară în vederea înscrierii sale la licitația din 19.10.2012, mai puțin garanția de participare, notificând societatea debitoare la ora 14 cu privire la cesiunea de creanță pe care a încheiat-o cu creditoarea . SRL.
Se reține că, atât caietul de sarcini cât și regulamentul de vânzare conțin prevederi care vizează persoane care se înscriu la licitație în mod direct și în nume propriu.
Ori, în condițiile în care reclamanta a înțeles să se înscrie la această licitație în calitate de creditor, prin preluarea creanței de la un alt creditor era obligată să facă dovezile corespunzătoare în acest sens, astfel încât notificarea reclamantei către debitoare după ora stabilită pentru verificarea condițiilor de participare, nu poate atrage nulitatea deciziei administratorului judiciar de descalificare a reclamantei de a mai participa la licitație.
Cu privire la rangul creditorilor scutiți de la plata garanției de participare la licitație, se reține că potrivit art. 7.2. din regulamentul de vânzare s-a menționat faptul că nu au obligația de a depune această garanție creditorii care au creanțe în rang util potrivit ordinii de preferință prevăzut de art. 563 și 564 Cod procedură civilă ce completează dispozițiile din Legea specială nr. 85/2006 și care sunt aplicabile în cauză.
Față de aceste precizări, instanța reține ca fiind corecte și legale demersurile efectuate de administratorul judiciar pornind de la dispozițiile art. 500 și următ. din codul de procedură civilă cu privire la vânzarea la licitație, art. 506 Cod procedură civilă statuând și condițiile scutirii de la plata cauțiunii, în sensul preluat exact și de administratorul judiciar.
Ori, preluând o creanță chirografară, reclamanta a dobândit, la rândul său, calitatea de creditor chirografar, situație în care nu are o creanță în rang util pentru a beneficia de scutirea de la plata garanției de participare, în condițiile în care există înscrise în tabelul de creanțe, creanțe cu rang prioritar, respectiv creanțe salariale și creanțe bugetare, precum și creanțe garantate.
Cu privire la capătul de cerere ce vizează anularea procesului verbal de licitație din 19.10.2012 și acest capăt este neîntemeiat.
Adjudecatara . a prezentat pentru înscrierea la licitație, toată documentația solicitată prin caietul de sarcini și regulamentul de vânzare, astfel încât nu există elemente pentru a se aprecia asupra imposibilității executării obiectului contractului datorate lipsei spațiului necesar desfășurării activități și lipsei dotărilor necesare și a autorizației pentru colectarea deșeurilor.
În ceea ce privește prețul oferit de adjudecatară, rezultă din procesul verbal de licitație că această procedură s-a desfășurat cu strigare, fiecare participant oferind prețul corespunzător fiecărei etape parcurse.
Reclamanta a mai susținut ca fiind neserios și nesustenabil prețul oferit de adjudecatară, fapt nedovedit și contrazis chiar de participanții la licitație.
În ceea ce privește daunele interese cuantificate de reclamantă la suma de 10.000 euro și care ar reprezenta parțial daune materiale și parțial morale:
Cheltuielile privind participarea la licitație nu pot fi imputate societății debitoare, aceasta subscriindu-se activității premergătoare de participare la licitație.
Nici cererea privind acordarea de daune morale nu este întemeiată, reclamanta nefăcând dovada că ar fi avut măcar speranța legitimă de a obține atribuirea contractului, în condițiile în care, deși nu a ajuns în etapa de a oferi un preț, a susținut că prețul la care a licitat adjudecatara este mult prea mare față de prețul pieței în domeniul deșeurilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs . București criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că deși în mod corect instanța de fond a dispus restituirea contravalorii caietului de sarcini în sumă de 10.000 lei a omis să dispună și aplicarea TVA în cuantum de 2400 lei pe care l-a achitat și ca atare se impune modificarea dispozitivului sentinței în acest sens, de asemenea, deși cu înscrisurile depuse în vederea participării la licitație a făcut dovada faptului că în urma cesiunii de creanță intervenite între ea și . SRL a devenit creditor al S.C. C. IAȘI SA, în mod nelegal administratorul judiciar a descalificat-o nepermițându-i participarea la licitație considerând totodată greșit că avea obligația de a achita garanția de participare la licitație, cu atât mai mult cu cât notificase debitoarea cu privire la aspectul cesiunii intervenite, însăși ordinea de preferință stabilită de administratorul judiciar este nelegală, această procedură vizând distribuirea sumelor obținute față de creditori în funcție de rangul acestora și prin aceasta încălcându-se dreptul de a participa la licitație, situație în care apare ca fiind pe deplin îndreptățită să solicite acordarea de daune interese, de 10.000 Euro pentru prejudiciul suferit prin cheltuielile materiale efectuate și parțial beneficiu nerealizat, hotărârea astfel pronunțată este nelegală.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curte reține că:
Criticile referitoare la omisiunea instanței de a dispune aplicarea TVA de 2400 lei aferent contravalorii de 10.000 lei a primului caiet de sarcini achiziționat de recurentă, sunt nefondate, întrucât nu constituie motive de reformare a deciziei recurate, prin raportare la dispozițiile art. 2812 Cod procedură civilă, înlăturarea acestei omisiuni realizându-se pe calea unei alte proceduri. Mai mult este de observat, că pe întreg procesul, recurenta a solicitat doar restituirea sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea primului caiet de sarcini fără a susține vreun moment că la această sumă trebuie adăugat și TVA de 2400 lei conform ordinului de plată prin care a achitat suma pretinsă pentru a imputa această omisiune doar instanței.
De asemenea criticile referitoare la descalificarea recurentei de a participa la licitație în mod abuziv de către administratorul judiciar sunt nefondate și nu pot fi reținute.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, așa cum s-a specificat în Regulamentul de vânzare și caietul de sarcini din 17.10.2012 rezultă că pentru a participa la licitație, orice participant trebuia să depună la sediul administratorului judiciar până la data de 18.10.2012 ora 12 o . documente astfel cum acestea au fost enumerate în caietul de sarcini.
Astfel, însăși recurenta susține că la data de 18.10.2012 ora 12 a depus la sediul administratorului judiciar toată documentația necesară în vederea înscrierii sale la licitație, mai puțin garanția de participare, notificând ulterior debitoarea la ora 14 cu privire la cesiunea de creanță intervenită cu . SRL și ca atare luând loc acestui creditor prin cesiune se impune a fi exonerată de plata garanției de participare.
În condițiile în care recurenta a înțeles să se înscrie la licitație în calitate de creditor prin preluarea creanței unui alt creditor, era obligat să îndeplinească toate condițiile de participare la licitație în această calitate, cu atât mai mult cu cât cesiunea creanței a avut loc la 17.10.2012, iar recurenta a înțeles să se prevaleze de această situație după închiderea înscrierii la licitație, încât sub acest aspect în mod corect și legal a reținut tribunalul că cele susținute de reclamantă sunt neîntemeiate, iar apărările formulate nu vor fi primite.
Nici criticile referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor art. 563 și art. 564 Cod procedură civilă privind ordinea de preferință a creditorilor cu rang util, nu sunt fondate.
În mod corect și legal tribunalul a statuat ca fiind incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 85/2006 ce se completează cu cele ale Codului de procedură civilă în conformitate cu dispozițiile art. 149 din Legea nr. 85/2006.
În atare condiții, în mod corect administratorul judiciar a întreprins demersurile necesare în vederea organizării vânzării și participării la licitație statuând și condițiile în care intervin scutirile de plată a participării de garanție.
Intervenind o cesiune de creanță chirografară, reclamanta-recurentă a devenit la rândul său un creditor chirografar situație în care acesta neavând o creanță de rang util în raport de creanțele cu rang prioritar înscrise în tabelul de creanță nu este scutit de plata garanției de participare.
Prin urmare, susținerile recurentei că dispozițiile art. 563 și 564 Cod procedură civilă își au aplicabilitatea doar în situația distribuirii prețului în raport de ordinea de preferință nu sunt întemeiate prin raportare la dispozițiile art. 7.2. din Regulamentul de vânzare și art. 121 și 123 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la criticile referitoare la faptul că prin înlăturarea de a participa la licitație recurenta a suferit un prejudiciu important respectiv daune materiale și morale, nu sunt fondate și nu vor fi reținute, recurenta nefăcând dovezi în acest sens. Nefiind dovedită vreo faptă ilicită în organizarea și desfășurarea licitației, aceasta având loc cu respectarea Regulamentului de vânzare aprobat și necontestat de creditori și în conformitate cu caietul de sarcini, cheltuieli materiale suportate de recurentă nu pot fi imputate debitoarei și nici cele morale, cu atât mai mult cu cât aceasta din propria culpă, neîndeplinind condițiile de participare nu a ajuns nici măcar să fie înscrisă la licitație.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că în urma sesizărilor formulate primul caiet de sarcină a fost modificat ceea ce a făcut imposibilă participarea sa la prima licitație anunțată pentru data de 28.09.2012, sunt de asemenea nefondate și nesusținute în plan probator astfel cum rezultă din considerentele deja expuse.
Pentru considerentele expuse, raportat la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de . București împotriva sentinței civile nr. 780 din 30.04.2013 a Tribunalului Iași Secția II civilă – faliment pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de . împotriva sentinței civile nr. 780/2013 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași Secția II civilă faliment hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 Noiembrie 2013.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. A. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, A. H. |
Red. A.C.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 02.12.2013
Tribunalul Iași: B. R.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1324/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 640/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
