Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1111/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1111/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 9262/99/2011/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1111/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător E. G.
Judecător C. P.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 944 din 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind Z. F., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este primul termen de judecată, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța constată recursul declarat în termen, scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, motivele de recurs vor fi analizate și potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța rămâne în pronunțare pe fondul cererii recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 944/28 mai 2013 pronunțată de Tribunalului Iași s-a respins excepția privind lipsa calități procesuale active a reclamantei Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, excepție invocată de pârâtul Z. F. .
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului Z. F..
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin încheierea nr. 198/20.06.2011 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._ 11, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și . debitoarei .., cu sediul în Oraș P. Iloaiei, ., ., . ORC sub nr. J_, CUI_.
În tabelul definitiv al creanțelor debitorului, figurează creditorii: AFP cu creanță de 13.058 lei(3,35%), DEFPL, cu creanță de 5838 lei, BRD, cu creanță de 20.505,73 lei, S.C. BANCPOST S.A., cu creanță de 220.422,95 lei garantată și 70.435,04 lei chirografară, S.C. Q S.R.L., cu creanță de 897 lei, S.C. Porsche Leasing IFN S.A., cu creanță de 59.029,32 lei, Asociația de proprietari PT 1 Moara P. Nord, de 7916,41 lei.
La data de 19.08.2011 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că nu a identificat persoanele responsabile de producerea insolvenței.
Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat la data de 22.09.1999, având ca administrator pe pârât pe toată durata de funcționare .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 3 din L.85/2006, acțiunea în antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorilor poate fi introdusă, după caz, de administratorul/lichidatorul judiciar, ori de către președintele comitetului creditorilor, în urma hotărârii adunării creditorilor sau de către o persoană desemnată în acest scop de adunarea creditorilor, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor.
Ori, în cazul de față, în cadrul ședinței adunării creditorilor debitoarei ., din data de 25.06.2012, a fost desemnat creditorul bugetar AFP Iași să introducă acțiunea conform art. 138 din L.85/2006, mandatul fiind depus de către reclamant o dată cu acțiunea introductivă ( fila 28 dosar asociat a2 ).
Pentru aceste considerente, excepția invocată a fost respinsă .
Pe fondul cauzei:
În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.
Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.
Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.
Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:
Pârâtei i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d și e din Legea insolvenței, respectiv:
- 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
- 138 lit. e: a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
- 138 lit c: a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a:
Instanța apreciază că activitatea pârâtului nu se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care, rezultă din dosarul de procedură, că administratorul statutar al debitoarei a predat bunurile societății, care au fost valorificate în procedură, respectiv un bun imobil, prețul obținut din valorificarea acestuia făcând obiectul raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire întocmite de lichidatorul judiciar.
Așa fiind, imobilizările corporale, în speță apartamentul, au fost justificate.
Reține instanța că nu se poate reține în sarcina pârâtului fapta prev. de art. 138 lit. a din L.85/2006, nici datorită faptului că acesta a făcut dovada susținerii activității debitoarei prin efectuarea de împrumuturi de la B. POST SA, respectiv BRD-GSG SA, împrumuturi pe care le-a garantat cu bunurile proprii..
Împrejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creanțe, nu intra in sfera de aplicare a dispozițiilor art. 138 alin 1 lit. a din legea insolventei, situația de față neputând fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane, întrucât între cele doua fapte nu exista similitudine.
Deși împrejurarea că aceste creanțe existau în patrimoniul debitoarei poate naște un început de dovadă în sensul dispozițiilor art. 138 al 1 lit. a, fără alte probatorii și elemente care să ateste împrejurarea că aceste creanțe ar fi fost folosite cu scopul de a crea profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane, nu poate constitui temei suficient pentru atragerea răspunderii pârâtului.
Mai mult, activele debitoarei au fost justificate o dată cu cererea de deschidere a procedurii ( fila 49 vol. I dosar de procedură ), fără ca vreunul dintre creditori să se opună la raportul final de închidere pe considerentul că nu au fost toate valorificate.
De altfel, autoturismul a fost achiziționat în sistem leasing, fiind restituit finanțatorului, care s-a înscris la masa credală a debitoarei.
Reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit e și c.
Astfel, nesesizarea instanței pentru . art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la lit. c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.
Reclamantul nu a mai invocat sau probat alte fapte care să se încadreze în cele două texte de lege.
Pentru aceste motive, instanța respinge cererea reclamantei.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a declarat recurs împotriva acestei sentințe și a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii recurenta susține că existau premisele angajării răspunderii persoanelor din conducerea societății, că instanța nu a interpretat corect titlurile executorii și fișa sintetică.
Cum administratorul statutar nu a introdus cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acesta se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de litera c a art. 138 alin. 1, iar societatea a ajuns în stare de încetare de plăți.
Potrivit bilanțului aferent anului 2010, debitoarea deținea active circulante în valoare de 122.814 lei din care stocuri – 87.739 lei, creanțe –_ lei, disponibil în casă și conturi 2874 lei, acestea nefiind valorificate pentru achitarea datoriilor.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii în răspundere.
Intimatul Z. F. nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Recursul nu este întemeiat.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului Z. F. (fost administrator statutar) pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, c și e din Legea nr. 85/2006.
În fața primei instanțe, lichidatorul judiciar Acord IPURL, desemnat să administreze procedura insolvenței față de debitoarea . raportul cauzal întocmit în conformitate cu art. 59 din Legea nr. 85/2006, a învederat instanței că, la momentul respectiv, nu a identificat niciun temei pentru formularea acțiunii în răspundere.
Este adevărat că dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 pun la dispoziția creditorilor mijloace și instrumente specifice în scopul satisfacerii creanțelor în situația în care starea de insolvență a societății a fost cauzată prin una din faptele prevăzute la alineatul 1 al acestui articol de lege. Cu toate acestea, cum în mod judicios a reținut și tribunalul, acțiunea în răspundere civilă fundamentată pe art. 138 are un dublu temei de fapt: starea de insolvență a societății comerciale, asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege, simpla enumerare a unor fapte imputate pârâtului neputând duce automat la antrenarea acestei răspunderi.
Răspunderea fundamentată pe art. 138, fiind o răspundere civilă delictuală specială (atipică), trebuie îndeplinite condițiile generale ale acestei forme de răspundere civilă pentru ca persoanele prevăzute de text să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o, și anume: fapta respectivă să fi condus la angajarea societății în stare de încetare de plăți, prin această faptă să se fi produs un anumit prejudiciu creditorilor, o legătură cauzală, un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat prejudiciu și, nu în ultimul rând, vinovăția autorului.
În speță, debitoarea a intrat în procedura simplificată a insolvenței la data de 20.06.2011, raportul cauzal fiind întocmit pe baza documentelor contabile predate de către intimat.
Potrivit bilanțului întocmit de către debitoare la data de 31.12.2010, aceasta figura cu active imobilizate 296.778 lei, stocuri – 87.739 lei și case și conturi în bănci – 2874 lei.
Potrivit raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, în patrimoniul debitoarei figura un bun imobil – apartament cu trei camere situat în municipiul Iași, valorificat la data de 20.01.2012 prin proces-verbal de licitație nr. 2936 cu suma de_ lei fără TVA.
Cu privire la celelalte bunuri cu care debitoarea figura în patrimoniu, curtea reține că nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a deoarece valoarea acestora este nesemnificativă față de valoarea pasivului.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale.
În speța dedusă judecății, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții și, contrar susținerii acesteia, din probele administrate nu rezultă că intimatul a urmărit sistarea activității în scopul falimentării acesteia.
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, Codul comercial și Codul civil statuează că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea contractului. În cazul unui contract de mandat cu titlu oneros, răspunderea mandatarului este apreciată cu mai multă rigurozitate. Mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros, iar în cazul răspunderii administratorilor unei societății comerciale sunt aplicabile dispozițiile referitoare la mandat.
În speță, nu se pune problema răspunderii fostului administrator social față de societatea falită, pentru a putea fi aplicabile aceste prevederi legale, ci posibilitatea atragerii răspunderii personale a acestuia în condițiile speciale ale art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Chiar dacă statul român, prin recurenta din prezenta cauză, a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura insolvenței, imposibilitatea recurentei de a-și recupera creanța nu constituie o premisă suficientă pentru a obliga automat fostul administrator social la plata creanțelor, această formă de răspundere neputând fi dispusă decât în condițiile statuate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctul 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 944 din 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.10.2013.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | Judecător, C. P. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond B. R.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 830/2013. Curtea de Apel IAŞI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
