Procedura insolvenţei. Decizia nr. 140/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 3110/89/2009/a1*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 140/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier C. L.
Pe rol se află judecarea cauzei de faliment privind recursurile declarate de V. B. de asigurare S.R.L. și . IFN SA București împotriva sentinței civile nr. 721/23.120.2012 pronunțată de Tribunalul V., lichidator fiind S. S. V. - în calitate de lichidator pentru societatea debitoare . L., intimați fiind Administrația Finanțelor Publice V., . L. - prin lichidator judiciar S. S. V., I. T. de Muncă V., ., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. T. A. care depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurentele . IFN SA București și V. B. de Asigurare S.R.L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care referă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că dosarul este la al doilea termen de judecată în recurs, cauza fiind amânată la solicitarea recurentelor pentru a-și angaja apărător. Se solicită judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea pune în discuție calitatea procesuală a V. B. de Asigurare S.R.L.
Av. T. A. pentru recurente solicită instanței a se constata că aceasta are calitate procesuală, calitate pe care a dobândi-o ca urmare a achitării ratelor pentru asigurare.
Curtea pune în vedere apărătorului recurentelor ca, raportat la conținutul hotărârii instanței de fond, să își exprime punctul de vedere cu privire la acest aspect.
Av. T. A. pentru recurente precizează că instanța de fond a respins cererea formulată de V. B. de Asigurare S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Interpelat fiind, apărătorul recurentelor precizează că nu mai are de formulat cereri și nici de depus înscrisuri la dosar.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile în cauză și nici de depus înscrisuri noi la dosar, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. T. A. pentru recurente, având cuvântul, solicită admiterea recursului și, reținând cauza spre rejudecare, să se dispună modificarea sentinței pronunțate de judecătorul sindic în sensul distribuirii recurentelor în calitate de creditori garantați a sumei obținute din valorificarea bunului mobil autoturism. Suma obținută în urma valorificării acestui bun de către lichidatorul judiciar a depășit cuantumul onorariului și al cheltuielilor de procedură efectuate de acesta – respectiv 2.000 lei – așa încât, diferența de bani trebuia dată recurentelor, în calitate de creditori garantați.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
Curtea,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 721/F/23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția Reorganizare judiciară și faliment a fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar S. S. V.,în contradictoriu cu creditoarea VB L. România IFN SA București și în consecință ,obligă pe acesasta dinurmă să predea lichidatorului,actele originale necesare înmatriculării autoturismului marca KIA Sorento, cu . KNEJC_.
A fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar S. S. V. împotriva administratorului debitorului în faliment ., B. G., domiciliată în . și în consecință:
A fost obligată pârâta, in calitate de foșt administrator al debitoarei în faliment la plata către aceasta a sumei de 565.158,28 lei pasivul debitoarei rămas neacoperit..
S-a încuviințat executarea sumei de mai sus dupa inchiderea procedurii prin executorul judecatoresc si repartizarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 142 alin 2 din Legea insolvenței, in baza unui tabel definitiv consolidat pus la dispozitia executorului de lichidatorul judiciar reclamant.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii Insolvenței debitorului . L. jud. V.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat administratorul judiciar S. S. V. de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice V., Oficiului Registrului Comerțului V. pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență
Pentru a se pronunța în acest sens judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ 9 din data de 10.10.2012, S. S. V., a solicitat, în calitate de lichidator judiciar reclamant pentru debitoarea . în cadrul procedurii insolvenței,obligarea creditoarei VB L. România IFN SA București,obligarea acesteia din urmă, la predarea documentelor originale ce privește bunul din patrimoniul debitoarei,respectiv ale autoturismului marca KIA Sorento, cu . KNEJC_. arată lichidatorul judiciar că bunul a fost valorificat în cadrul procedurii, a fost încasat prețul acestui bun ,însă actele originale necesare înmatriculării de către cumpărător sunt în posesia creditoarei pârâte care refuză predarea lor,pentru ca cel care l-a cumpărat să-l și înmatriculeze.
Mai arată acesta în motivarea cererii că în cauză există o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care a fost respinsă cererea aceleiași creditoare de a-i fi restituit respectivul bun,pe motiv că acest bun a fost achitat de debitoare,iar sumele rămase de achitat au fost acceptate de judecătorul sindic de a fi înscrise în tabelul creanțelor debitoarei.
Urmare a unui demers prealabil inițiat tot de lichidator în sensul celui de mai sus,pârâta a condiționat predarea actelor, de plata întregii sume obținute din valorificarea bunului,către ea care este proprietara respectivului bun, evident după plata cheltuielilor de procedură.
Analizând această cerere, prin argumentele sale, de asemenea față de apărările pârâtei, în raport de actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic a constatat că aceasta este fondată.
Sentința civilă pronunțată tot în cadrul procedurii, confirmată și în calea de atac, stabilește în mod incontestabil că pârâta nu mai este proprietara bunului în cauză,aceasta emițând factura fiscală finală prin care s-a efectuat transferul de proprietate către debitoare. Diferența de achitat în sumă de 0,44 lei rămasă neachitată nu poate fi considerată un factor care să nu constate transferul definitiv al proprietății ,mai ales în condițiile înscrierii la masa credală a creditoarei cu această sumă.
Constată instanța prin judecătorul sindic, faptul că debitoarea a devenit proprietara bunului, bun care a fost valorificat prin vânzare în cadrul procedurii, însă această vânzare prin lipsa actelor specifice, dată fiind natura bunului, nu-i conferă dreptul absolut și cumpărătorului, care este lipsit de dreptul său de folosință și chiar de dispoziție,drepturi ce îi sunt încălcate de creditoarea în cauză care refuză predarea actelor ce desăvârșesc dreptul cumpărătorului,respectiv dreptul consfințit prin art.480 C.civ.
În aceste condiții pentru întregirea procedurii, pârâta a fost obligată la predare actelor autoturismului către lichidatorul judiciar,pentru a se înmatricula în favoarea adjudecatarului bunului,pentru ca acesta să dobândească deplinul drept asupra bunului în cauză.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ 9 din data de 28.04.2010, S. S. V., a solicitat, în calitate de lichidator judiciar reclamant pentru debitoarea . L., admiterea cererii privind antrenarea răspunderii materiale patrimoniale a pârâtei B. G., și obligarea acesteia la plata pasivului debitoarei în cuantum total de_,28 lei reprezentând pasiv neacoperit din procedură.
In motivarea acțiunii, lichidatorul judiciar reclamant a precizat că pârâta B. G. este singura persoană vinovată de ajungerea societății în stare de faliment, faptele săvârșite de acesta fiind prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 138 alin.1 lit a din Legea nr.85/2006, constând în folosirea bunurilor sau banilor societății în folosul propriu sau al unei alte persoane,a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice .
Din evidențele contabile reiese că la data de 3o.06.2009 ,societatea avea creanțe de încasat in sumă totală de 485.345,77 lei,bunuri in valoare de 123.198,10 lei și 19.577lei disponibil în casă,existând scriptic valori materiale și bănești în patrimoniul societății ,valori ce nu au fost predate lichidatorului.
Pârâta nu s-a prezentat în fața instanței, și nu a făcut întâmpinare în cauză.
Cererea lichidatorului judiciar reclamant privind antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori statutari este întemeiată.
Art. 138 din legea insolvenței prevede că în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în
stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele prevăzute la lit. a-g din articolul sus arătat.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că lichidatorul judiciar reclamant a probat că pârâta B. G. este singura persoană vinovată de ajungerea societății în stare de faliment, faptele săvârșite de aceasta fiind prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Se constată că pârâta a dovedit o atitudine păgubitoare pentru creditorii societății,constând în folosirea bunurilor sau banilor societății în folosul propriu sau al unei alte persoane și au deturnat și ascuns o parte din activ prin ridicarea de sume de bani din casieria societății precum însușirea bunurilor acesteia ,câtă vreme ele existau scriptic dar faptic nu au putut fi identificate pentru a fi valorificate .
Prin lăsarea de către pârâtă a debitoarei fără posibilitatea de a plăti creditorii deși avea această posibilitate și cauzând implicit un prejudiciu acestora, rezultă ca vădită intenția directă și vinovăția cu care faptele au fost săvârșite, întrucât pârâta nu poate invoca în apărare necunoașterea dispozițiilor legale referitoare la organizarea și conducerea contabilității societății, ori cele referitoare la reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice realizate.
Faptele ilicite prevăzută la art. 138 alin.1 lit. a, și d din Legea nr.85/2006 reținute în sarcina pârâtei B. G. a cauzat ajungerea debitorului în insolvență și implicit prejudicierea creditorilor care se află în situația neobținerii plății creanțelor în limite normale, la scadență și integral, și nerecuperării acestora datorită lipsei activului debitorului.
Față de situația de fapt reținută în sarcina pârâtului în cauză, urmează a se constata că aceasta se face vinovată de starea de insolvență a debitoarei . L., urmând să fie obligat să suporte din averea personală pasivul debitoarei în limita sumei de_,28 lei reprezentând creanțe înscrise la masa credală și nerecuperate din procedură
La 20.09.2012, S. S. V., în calitate de lichidator judiciar al . L. a solicitat aprobarea Raportului final de activitate și bilanțului general de lichidare, așa cum a fost acesta întocmit și depus la dosarul cauzei, și a se dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006.
Așa cum s-a arătat prin raport, lichidatorul judiciar a constatat în urma activităților specifice, că debitoarea nu mai dispune de bunuri materiale de nici un fel și nu are de încasat sume de la diverși debitori ai săi.
Avându-se în vedere că lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute la art. 25 din legea privind procedura insolvenței, iar procedura nu mai poate continua deoarece nu mai există bunuri valorificabile în patrimoniul debitoarei și nici un creditor nu este dispus să avanseze sume pentru acoperirea cheltuielilor de administrarea procedurii, lichidatorul judiciar cerând în aceste condiții a se dispune închiderea falimentului debitoarei în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006.
Față de cele reținute urmează a se aproba raportul final de activitate și bilanțul general de lichidare întocmit de lichidatorul judiciar și a se dispune, închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei . L., și radierea debitorului din registrul comerțului în baza art. 131 din Legea nr.85/2006, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la debitor și procedură, și plata retribuției administratorului judiciar și a cheltuielilor materiale de procedură conform Decontului justificativ anexat la raport.
Împotriva sentinței civile nr. 721/F/23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția Reorganizare judiciară și faliment au formulat recurs VB L. România IFN SA și V. B. de Asigurare SRL criticând-o sub următoarele aspecte:
În fapt, a fost încheiat contractul de leasing nr._ între VB L. ROMÂNIA IFN S.A. in calitate de proprietar/finanțator/locator și S.C. T. C. S.R.L. în calitate de utilizator, având ca obiect dreptul de folosință a unui autovehicul marca KIA SORENTO, . KNEJC_, număr de înmatriculare B-_/0901, închiriat în sistem leasing de către aceasta.
De la data încheierii contractului și după achitarea avansului, societatea T. C. S.R.L. nu a respectat termenele scadente pentru plata ratelor de leasing, deși art. 4 pct. 4.1. din contractul de leasing prevede că: „Utilizatorul are obligația să achite ratele de leasing la termenul si la valoarea stabilită conform planului de eșalonare a ratelor parte integrantă a Contractului."
Urmare a nerespectării obligațiilor contractuale si datorita faptului ca reprezentanții societății debitoare au refuzat să răspundă somațiilor prin care le-au comunicat sa achite debitul restant înregistrat la contractul de leasing iar in situația imposibilității de a achita debitul restant sa restituie autovehiculul marca KIA SORENTO, . KNEJC_, număr înmatriculare B-_/0901, in data de 15.01.2010 au formulat cerere de înregistrare a creanței in cuantum de 17.228,57 lei reprezentând rate de leasing restante, rate prime de asigurare casco restante, taxe de somație, penalități, precum si cerere de restituire a bunului ce face obiectul contractului de leasing nr._.
Prin Sentința civila nr. 46/F/2011 pronunțata in data de 01.02.2011 in dosarul nr._ 9 de către Tribunalul V., instanța de judecata investita cu soluționarea cererii de restituire a bunului a respins cererea recurentelor reținând faptul ca: întrucât VB L. România IFN SA. a emis factura de valoare reziduala in care sunt înscrise si datele de identificare a mijlocului de transport, se poate considera ca transferul dreptului de proprietate s-a efectuat ia data emiterii acestei facturi, autovehiculul marca Kia Sorento devenind proprietatea debitoarei odată cu emiterea acestei facturi, motiv pentru care locatorul si brokerul s-au înscris la masa credala in baza facturii V. nr._ (...), fiind înscriși in tabelul definitiv al creanțelor din data de 23.04.2010."
Urmare a pronunțării hotărârii irevocabile de către instanța de control judiciar cu privire la cererea de restituire a bunului ce face obiectul contractului de leasing nr._, intre recurente in calitate de creditori si lichidatorul judiciar al societății debitoare - S. PRL V. - a fost încheiata o înțelegere prin care acestea in schimbul înscrierii creanței in cuantum de 17.228,57 LEI in Tabelul Definitiv Rectificat la rubrica „creanțe garantate" au fost de acord sa predea lichidatorului judiciar actele originale necesare înmatriculării bunului - autovehiculul marca KIA SORENTO, . KNEJC_, număr înmatriculare B-_/0901, numai in condițiile in care toata suma obținută in urma valorificării bunului ne va fi distribuita, după ce va fi achitat onorariul lichidatorului judiciar in cuantumul stabilit de către judecătorul sindic, taxele de timbru achitate, precum si alte cheltuieli aferente vânzării bunului.
Ulterior s-a procedat la vinderea bunului - autovehiculul cu datele de identificare mai sus menționate; in data de 09.03.2012 conform procesului-verbal înregistrat sub nr. 726/457 din 09.03.2012 bunul a fost adjudecat la prețul de 6.000 lei inclusiv TVA, urmând ca suma obținută in sa ne fie distribuita in vederea acoperirii creanței înregistrata de către societatea debitoare la contractul de leasing. Insa contrar înțelegerii, lichidatorul judiciar nu a distribuit suma obținută in urma vinderii bunului in vederea acoperirii creanței garantate a subscriselor ci, in mod neîntemeiat a inteles ca din fondurile obținute sa acopere cheltuielile de procedura, nemairămânând sume de distribuit si subscrisei in calitate de creditor garantat
Consideră încheierea recurată nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. „când hotărârea pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii". întrucât instanța de Judecata în mod greșit a admis raportul final privind activitatea desfășurata de către lichidatorul judiciar si propunerea de închidere a procedurii prevăzuta de Legea nr. 85/2006, declanșata împotriva debitorului S.C. T. C. S.R.L, pronunțând Sentința civila nr. 721/F/2012 prin care ne-a obligat sa ii predam lichidatorului judiciar actele originale necesare înmatriculării autovehiculului marca Kia Sorento, . KNEJC_.
Astfel, deși la dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile ce fac dovada înțelegerii încheiate intre recurente in calitate de creditori garantați si lichidatorul judiciar - S. PRL V. - precum si acceptul acestuia cu privire la distribuirea sumei obținute in urma vinderii bunului acestora, instanța de judecata nu a luat act de aceasta înțelegere si in mod greșit a admis raportul final dispunând totodată obligarea noastră la predarea actelor originale in vederea înmatriculării bunului întrucât daca judecătorul sindic, raportat la cele reținute in cadrul Sentinței civile nr. 92 din 16.02.2010 prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva societății debitoare, a stabilit o remunerație a lichidatorului judiciar in cuantum do numai 10% din încasări insa lichidatorul judiciar din suma obținută in urma vânzării bunului supus garanției subscriselor a acoperit cheltuielile de procedura nemairămânând astfel sume de distribuit si creditorului garantat, in speța recurentelor.
Ceea ce este importat de subliniat in vederea dovedirii netemeiniciei hotărârii pronunțate de către judecătorul-sindic este faptul ca bunul - autovehiculul marca KIA SORENTO, . KNEJC_, număr de înmatriculare B-_/0901, a fost valorificat de către lichidatorul judiciar la suma de 6.000 lei inclusiv TVA iar conform dispozițiilor Sentinței civile nr. 92 din 16.02.2010 prin care instanța de judecata a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva societății debitoare, lichidatorul judiciar avea dreptul la o remunerație de doar 10 % din incasari. iar după un simplu calcul matematic 10% din suma obținută in urma vânzării bunului - 6.000 lei reprezintă suma de 600 lei.
Astfel, conform celor menționate in cadrul Sentinței civile nr. 92 din 16.02.2010 lichidatorului judiciar i se cuveneau doar 600 lei din fondurile obținute in urma vânzării bunului, restul in cuantum de 5.400 lei trebuind sa ne fie distribuit in vederea acoperirii creanței garantate a recurentelor întrucât numai in aceste condiții a fost încheiata înțelegerea cu lichidatorul judiciar.
Concluzionând, raportat la cele prezentate precum si la textul de lege aplicabile situației de fata, in speța de art. 121 a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei si a dispozițiilor art. 28 si art. 29 din Legea 99/1999 titlul VI - Regimul juridic al garanțiilor mobiliare: „Față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor supuse dispozițiilor prezentului titlu au rangul de prioritate stabilit în momentul în care garanția reală sau sarcinile reale au fost făcute publice prin una dintre metodele prevăzute în acest capitol", (...), „Garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidența prezentului titlu, îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție reală la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă", instanța de judecata, în urma consultării înscrisurilor aflate !a dosarul cauzei precum si a înțelegerii subscriselor cu lichidatorul judiciar, trebuia sa nu aprobe raportul final privind activitatea desfășurata de către lichidatorul judiciar si propunerea de închidere a procedurii prevăzuta de Legea nr. 85/2006, declanșata împotriva debitorului S.C. T. C. S.R.L ci, in virtutea rolului sau activ trebuia sa constate faptul ca lichidatorul judiciar nu s-a conformat dispozițiilor unei hotărâri pronunțate de către instanța de judecata - in speța a Sentinței civile nr, 92 din 16.02.2010 - acesta stabilindu-si un procent mult mai mare decât cel de 10 % din fondurile obținute in urma valorificării bunului, iar actele acestuia ne prejudiciază in mod direct.
Solicită admiterea prezentului recurs si, reținând cauza spre rejudecare, modificarea Sentinței Civile nr. 721/F/2012 pronunțata in ședința publica din data de 23.10.2012 de către Tribunalul V. - Secția reorganizare judiciara si faliment în cadrul dosarului nr._ 9 privind debitoarea S.C. T. C. S.R.L.. în sensul distribuirii subscriselor a sumei obținute in urma valorificării bunului mobil - KIA SORENTO, . KNEJC_, număr de înmatriculare B-_/0901.
Legal citat lichidatorul judiciar S. S. a depus concluzii scrise.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din oficiu instanța a invocat excepția lipsei calității recurentei V. B. de Asigurare SRL București de a promova calea de atac a recursului.
Analizând cu prioritate calitatea procesuală activă a recurentei V. B. de Asigurare SRL București în temeiul disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată că recurenta nu a avut calitatea de parte în procesul desfășurat la instanța de fond, proces desfășurat între creditoarea VB L. România IFN SA București și debitoarea SA T. C. SRL L. prin lichidatorul judiciar S. S. V..
Hotărârea civilă produce efecte relative, în principiu, numai față de persoanele ce au avut calitatea de parte în prima instanță, doar aceste părți putând exercita calea de atac.
În speță recurenta V. B. de Asigurare SRL nu a avut calitatea de parte la judecata de fond pentru a putea ataca cu recurs hotărârea primei instanțe.
În ce privește recursul declarat de creditoarea VB L. România IFN SA, instanța constată că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
În speță creditoarea a solicitat restituirea autovehiculului marca KIA SORENTO de către debitoarea ., aflată în insolvență, invocând neplata integrală a ratelor restante, solicitare care i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 46/F/1.02.2011 pronunțată de Tribunalul V. – judecător sindic, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului.
Instanțele au reținut că debitoarea și-a achitat obligațiile de plată, aspect recunoscut implicit de creditoare prin emiterea facturii . nr._ pentru valoarea reziduală în sumă de 0,37 lei fără TVA și diferență curs valoare reziduală în valoare de 0.06 lei, respectiv pentru valoarea neacoperită de curs valutar și penalizări de 0,2% pe zi de întârziere.
Pe de altă parte, la 23.04.2010, creditoarea a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor – cu sumele consemnate în factura arătată mai sus, în vederea recuperării lor.
În cauza pendinte se susține că în mod greșit judecătorul sindic a admis solicitarea lichidatorului judiciar S. S. V. și a obligat-o să predea actele originale necesare înmatriculării autoturismului marca KIA Sorento câtă vreme lichidatorului nu a respectat termenii înțelegerilor anterioare, referitoare la distribuirea către VB L. România IFN a sumei obținute în urma valorificării autoturismului.
Curtea reține că debitoarea insolventă a devenit proprietara autoturismului marca KIA Sorento ce a făcut obiect al contractului de leasing nr._/09.12.2005 încheiat cu recurenta, chestiune ce a fost tranșată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 46/F/01.02.2011.
În aceste condiții, firma de leasing nu mai deține un temei legal în baza căruia să refuze restituirea documentelor originale ale autoturismului în discuție, soluția pronunțată de Judecătorul sindic fiind legală și temeinică.
Curtea notează că refuzul recurentei de a preda aceste înscrisuri justificat pe nerespectarea – de către lichidatorul judiciar - a înțelegerii avute cu această creditoare, în sensul de a-i distribui suma rezultată din valorificarea bunului, este lipsită de relevanță întrucât disp. art. 121 din Legea 85/2006 prevăd ordinea în care se distribuie fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale imobiliare ori drepturi de retenție.
În cauză, în patrimoniul debitoarei a fost identificat un singur bun respectiv autoturism Kia Sorento, . KNEJC_, care a fost valorificat la suma de 6.000 lei.
Conform prevederilor art. 121 și 123 din Legea nr. 85/2006 suma de 6.000 lei a fost utilizată pentru plata cheltuielilor de procedură astfel cum reiese din anexa nr. 1 de la raportul final, comunicată și celor două creditoare, după cum urmează:
- Corespondență, publicate, taxe ORC, etc – 544,00 lei;
- Onorariul expertului evaluator – 496,00 lei;
- Onorariul administratorului/lichidatorului judiciar – 4.960,00 lei.
După cum se poate observa suma de 6.000,00 lei a acoperit doar parțial cheltuielile de procedură, fără a mai rămâne sume disponibile și pentru plata creditoarei recurente.
În raport de cele anterior expuse, dispozițiile legale operate în cauză au fost respectate de judecătorul sindic și de lichidatorul judiciar astfel încât, în baza disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, pentru lipsa calității procesuale active, recursul formulat de V. B. de Asigurare SRL București împotriva sentinței civile nr. 721/F din 23.10.2012 pronunțată de Tribunalul V..
Respinge recursul formulat de VB L. România IFN SA București împotriva sentinței civile nr. 721/F/ 23.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția reorganizare judiciară și faliment, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04.02.2013.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, C. L. |
Red. S.C.A.
Tehnored. L.C.
2 ex. – 26.02.2013
Tribunalul V.: A. V.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 139/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Hotărâre din 18-01-2013, Curtea de... → |
|---|
