Procedura insolvenţei. Decizia nr. 592/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 4365/99/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 592/2013
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier L. R.-C.
Pe rol fiind judecarea cauzei de faliment privind pe recurenta-debitoare ., recurent . . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR LD EXPERT G. IPURL, și pe intimat . ROMÂNIA SA, intimat . SUDULUI (SDCS) SRL, CU SEDIUL PROCESUAL ALES LA S.C.A GILESCU, V. & PARTENERII, intimat ., intimat P. C. MILITARI REAL ESTATE, CU SEDIUL PROCEDURAL ALES LA SCA CMS CAMERON MCKENNA, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 1663/ 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2013, fiind întocmită încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea la data de 30.04.2013, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1663/ 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic a fost admisă în parte contestația formulată de creditoarea E.ON E. ROMANIA SA Tg. M., cu sediul în Tg. M., ., și în consecință:
S-a dispus înscrierea acestei creditoare în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei ., cu suma de 111,42 lei, reprezentând rest de plată din factura_/29.02.2012 .
A fost admisă în parte contestația formulată de creditoarea . SUDULUI SRL ( SDCS), cu sediul în București, sector 1, ., . .
S-a dispus înscrierea acesteia în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei . cu sumele de:
- 11.313,03 lei chirie, cheltuieli comune, utilități, cheltuieli marketing, amenajări tehnice, sumă recunoscută de administratorul judiciar.
- 21.768,19 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor scadente și neachitate.
A fost admisă contestația formulată de creditoarea ., cu sediul în Iași, . .
S-a dispus înscrierea creditoarei în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei . cu sumele de:
- 28.286,24 lei, cu titlul de chirie restantă, conform contractului de închiriere nr. 114/15.12.2011, sumă recunoscută de administratorul judiciar.
- 12.097,81 lei, reprezentând penalități de întârziere.
A fost respinsă contestația formulată de creditoarea . REAL ESTATE SRL, cu sediul în București, Calea Ș. V. nr. 133, Clădirea A, ., C. Business Park, Secțiunea A 2.43 și sediul procesul ales în București, .-15, S-PARK, B3-B4, ., la CMS Cameron McKenna SCA împotriva tabelului preliminar al creditorilor debitoarei ..
Pentru a se pronunța în acest sens judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cu privire la contestația E.ON E. ROMANIA SA Tg. M.:
Prin declarația de creanță înregistrată la data de 25.07.2012 ( filele 116-135 dosar de insolvență, vol. II ), creditoarea . ROMANIA SA Tg. M. a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei . cu suma de 903,58 lei, reprezentând:
- 763,99 lei – c/val energie electrică
- 18,09 lei c/val energie penalități
- 121,50 lei taxă de timbru și timbru judiciar.
Se arată că debitoarea a înregistrat facturi restante la energia electrică, începând cu factura emisă la data de 29.02.2012.
Declarația de creanță a fost însoțită de copii de pe contractul părților, de pe centralizatorul privind datoriile și penalitățile aferente sumei restante, facturile emise la datele de 29.02.2012 și 30.06.2012.
În tabelul preliminar întocmit la data de 24.08.2012, publicat în BPI la data de 03.09.2012, creditoarea fost înscrisă cu o valoare a creanței 0 .
Creditoarea și-a întemeiat declarația de creanță pe 2 facturi:
- factura nr._ din 29.02.2012, în valoare de 1059,62 lei, din care s-a achitat 948,20 lei, rămânând un rest de 111,42 lei și
- factura nr._ din 30.06.2012, în valoare de 652,57 lei, neachitată.
Cu privire la prima factură, solicitarea debitoarei de a se deduce o sumă de 16,96 lei cu titlul de penalizări din factura storno și a sumei de 80 lei reprezentând taxe radio și tv nu este întemeiată, nefiind evidențiate pe facturile anexate cererii de creanță ( filele 116-135, vol. II dosar procedură ), o asemenea sumă cu destinația taxă radio/tv.
Cu privire la cea de-a doua factură, din 30.06.2012, rezultă o cu totul altă sumă decât cea indicată de către creditoare, respectiv, valoarea totală a facturii este de 656,44 lei, cu o factură curentă storno de -200,54 lei.
Rezultă, de asemenea, din înscrisurile anexate de către debitoare la punctul de vedere exprimat în cadrul contestației ( filele 82-88 dosar asociat a4), că la data de 20.07.2012 s-a achitat suma de 362,48 lei în contul acestei facturi, astfel încât, din factura nr._ din 30.06.2012 mai este de achitat diferența de 93,42 lei .
Potrivit art. 3 pct. 16 din Legea 85/2006, tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau în litigiu .
Ori, factura nr._/30.06.2012 a fost emisă după data deschiderii procedurii, astfel că nu poate face obiectul înscrierii în tabelul preliminar.
Ca urmare, în raport cu cele prezentate anterior, va fi admisă în parte contestația creditoarei E.ON E. ROMANIA SA, în sensul înscrierii acesteia în tabel cu suma de 111,42 lei rămasă neachitată din factura_ din 29.02.2012 .
Cu privire la contestația formulată de . SUDULUI SRL ( SDCS).
Prin declarația de creanță înregistrată la data de 30.07.2012, aceasta a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 108.963,86 lei, din care:
- 87.195,67 lei chirie, cheltuieli comune, utilități, cheltuieli marketing, amenajări tehnice.
- 21.768,19 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor scadente și neachitate.
Creditoarea și-a întemeiat pretențiile pe contractul de închiriere din 15.07.2011 având ca obiect suprafața de aprox. 53 mp situat în Centrul Comercial Sun Plaza București.
S-a invocat ca fiind restante facturile nr. BSDC5824/23.04.2012, BSDC5931/30.04.2012, BSDC6022/08.05.2012, BSDC6160/18.05.2012, BSDC6350/05.06.2012, BSDC6504/29.06.2012 ȘI BSDC6723/10.07.2012 .
Penalitățile au fost solicitate în baza art. 27 din contract.
Administratorul judiciar a dispus înscrierea acestui creditor în tabelul preliminar cu suma de 11.313,03 lei .
Analizând declarația de creanță și contestația formulată de . SUDULUI SRL ( SDCS), instanța reține că la baza relațiilor comerciale dintre părți au stat contractul de închiriere încheiat la data de 15.07.2011, având ca obiect supraf. de aprox. 53 mp situată în Centrul Comercial Sun Plaza București art. 1 lit. h - filele 170 și urm, vol. II, dosar de insolvență ).
Potrivit art. 5 din contract, chiria datorată era compusă din chirie minimă garantată ( art. 5.1.1 ), chirie variabilă ( art. 5.1.2), în care este inclus un procent de 10% din cifra de afaceri anuală a locatarului ( debitoarea ), ce depășește pragul chiriei variabile.
Potrivit art. 7 din același contract debitoarea s-a obligat a plăti și cheltuielile comune și cele individuale .
De altfel, debitoarea nu a contestat nici una dintre sumele solicitat de creditoare și nici modalitate de facturare a serviciilor, ci a susținut că nu datorează sumele pentru perioada 28.06._12, deoarece nu a ocupat în această perioadă spațiul închiriat, dar nu a propus nici o probă în acest sens.
Nu s-a depus nici un înscris cu privire la data eliberării spațiului, pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei apărărilor formulate .
Ca urmare, sumele solicitate cu titlul de chirie și utilități, ce fac obiectul facturilor depuse în susținerea declarației de creanță, apar ca justificate, cererea creditoarei fiind astfel întemeiată.
Însă, cu privire la facturile emise de către creditoare și pe care își întemeiază cererea aceasta, instanța a reținut că nu pot face obiectul declarației de creanță facturile emise la datele de 29.06.2012 și respectiv, 10.07.2012 .
Potrivit art. 3 pct. 16 din Legea 85/2006, tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau în litigiu .
Ca urmare, cererea creditoarei este întemeiată cu privire la celelalte facturi enumerate, a căror valoare este de 65.016,5 lei .
Administratorul judiciar susține că din această sumă a fost înlăturată suma de 53.702,47 lei, rezultând din executarea unei scrisori de garanție bancară, astfel încât suma datorată de debitoare către această creditoare este de 11.313,03 lei.
Ca urmare, administratorul judiciar a recunoscut întreaga creanță a creditoarei în limitele menționate de art. 3 pct. 16 din Legea 85/2006, suma fiind diminuată corespunzător cu suma executată din scrisoarea de garanție bancară, contestația vizând debitul principal fiind astfel neîntemeiată..
Întemeiată este însă cererea privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere aferente sumei restante.
Potrivit art. 27 din contract, „ orice întârziere la plata unei sume exigibile datorată de către locatar în temeiul contractului ( chirie, cheltuieli etc. ) va produce penalități reprezentând 1% pe zi de întârziere din suma neachitată, calculate de la data scadenței, până la data plății efective a debitului. Locatarul va fi de drept în întârziere prin simplul fapt al ajungerii la scadență a plății respective ” .
Anexat cererii de creanță, creditoarea a depus un desfășurător la penalităților solicitate calculul nefiind contestat de către debitoare.
S-a reținut de către instanță că în desfășurătorul privind calculul penalităților nu au fost cuprinse penalități la cele două facturi emise după data deschiderii procedurii și că executarea scrisorii de garanție bancară s-a făcut după data scadenței facturilor ce au fost admise la calculul creanței acestui creditor.
Pentru aceste considerente, având în vedere contractul părților, contestația formulată de către . SUDULUI SRL ( SDCS) a fost admisă în parte, creditoarea urmând a fi înscrisă în tabel cu întreaga sumă solicitată cu titlul de penalități, alături de suma recunoscută cu titlul de debit principal .
Cu privire la contestația formulată de .
Prin declarația de creanță înregistrată la data de 06.07.2012, creditoarea . a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 40.384,05 lei, din care 28.286,24 lei debit principal și 12.097,81 lei penalități de întârziere.
Creditoarea și-a întemeiat cererea pe prevederile contractului de închiriere nr. 114/15.12.2011
Potrivit art. 10.2.1 din contractul părților ( filele 24-79 vol. II dosar de insolvență), în cazul în care orice sume datorate de locatar în baza prezentului contract au devenit scadente, dar rămân integral sau parțial neachitate, locatarul va plăti locatorului la cerere, o taxă de procesare de 20 euro pentru fiecare plată făcută cu întârziere, penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la sumele datorate și neplătite și diferența pozitivă de curs valutar dintre data facturării și data efectivă a plății, dacă această diferență este egală cu sau depășește 3% .
Ori, s-a recunoscut ca fiind neachitată la termen suma de 28.286,24 lei, motiv pentru care, în baza dispozițiile contractuale menționate anterior, debitoarea datorează penalități de întârziere.
În desfășurătorul anexat cererii de creanță ( filele 78-79 dosar de insolvență, vol. II ) ,sunt evidențiate separat, pentru fiecare factură, penalitățile datorate, calculul fiind efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 10.2.1 din contract.
Apărările debitoarei cu privire la achitarea unei părți din debit sunt neîntemeiate, aceasta nedepunând nici un înscris cu care să facă dovada plății .
Raportat acestor considerente, a fost admisă contestația creditoarei ., în sensul înscrierii acesteia în tabelul definitiv cu suma de 12.097,81 lei cu titlul de penalități de întârziere, alături de suma de 28.286,24 lei cu titlul de debit principal, recunoscută de administratorul judiciar.
Cu privire la contestația . REAL ESTATE SRL, instanța a reținut următoarele:
Prin declarația de creanță înregistrată la data de 09.08.2012, creditoarea . REAL ESTATE SRL a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 17.193,19 lei reprezentând:
- 2820,81 lei – chirie fixă pe luna aprilie 2012
- 2869,86 lei – chirie fixă pe luna mai 2012
- 1766,08 lei – costuri comune pentru luna iunie 2012
- 6622,79 lei – chirie fixă pentru luna iunie 2012
- 171,42 lei – energie electrică pentru luna aprilie 2012
- 172,56 lei – energie electrică pentru luna mai 2012
- 547,20 euro chirie fixă și costuri comune pentru perioada 01.07._12
- 322,87 lei – penalități de întârziere.
Creditoarea și-a întemeiat pretențiile pe prevederile contractului de închiriere nr. 5/2009 pe care l-a depus în copie la dosar ( filele 127-165 dosar de insolvență, vol. III ). De asemenea, anexat cererii de creanță, creditoarea a depus mai multe facturi, aferente perioadei mai – iulie 2012 .
În tabelul preliminar al creanțelor, administratorul judiciar a înscris această creditoare cu suma de 171,42 lei .
Cu privire la modalitatea de redactare a declarației de creanță, instanța a reținut că aceasta face referiri la suma restantă totală, precum, și la sumele defalcate pe luni, cu privire la chirie, cheltuieli comune și energie electrică, dar nu indică și facturile corespunzătoare sumelor solicitate .
S-a reținut, de asemenea, că sumele defalcate de către creditoare cu titlul de chirie fixă aferente lunilor mai –iunie 2012 nu se regăsesc ca și cuantum pe nici una dintre facturile depuse la dosar, aceiași fiind situația și în cazul sumelor reprezentând costuri comune .
Abia în cadrul contestației la tabel, creditoarea arată că solicită sumele reprezentând c/val facturilor_/30.04.2012, în valoare totală de 8245,43 lei și suma de 1884,80 lei, rezultând din factura pro-formă_/25.04.2012, care nu a făcut obiectul declarației de creanță, nefiind anexată cererii.
Nici în cadrul contestației la tabel sumele solicitate cu titlul de chirie și costuri comune nu corespund cu sumele solicitate prin declarația de creanță și nici cu sumele evidențiate cu acest titlu în facturi.
Însă, s-a reținut de instanță că sumele solicitate de către contestatoare potrivit facturilor nr._/30.04.2012 și respectiv, factura pro-formă_/25.04.2012 au fost achitate potrivit ordinului de plată nr. 1871/31.05.2012, în sumă de 10.959,87 lei ( fila 62 dosar asociat ).
Ca urmare, nu există elemente pentru a se aprecia asupra achitării parțiale a sumelor rezultând din factura nr._, motiv pentru care contestația formulată de acest creditor a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1663/ 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a formulat recurs debitoarea S.C. C. T. SRL criticând-o sub următoarele aspecte:
l.S. C. S. D. Comercial Sudului (SDCS) SRL a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor debitoarei . cu suma de 108.963,86 lei. Verificând creanța anunțată, administratorul judiciar a înscris în tabel doar suma de 11.313,03 lei. La contestația creditorului acesta a diminuat debitul la suma de 71.362,75 lei plus penalizări in valoare de 21.768,19 lei. Au fost înlăturate următoarele sume:
- 6.346,25 lei sunt sume facturate după deschiderea procedurii de insolvență care nu se supun înscrierii în tabel (BSDC6506/29.06.2012 = 478,01 lei, BSDC6723/10.07.2012 = 5.868,24 lei);
- 53.703,47 lei au fost deja încasați de creditoare prin executarea unei scrisori de garanție bancară in data de 13.08.2012;
- 21.768,19 lei reprezintă penalități de întârziere calculate de creditoare, însă nefacturate.
Creditoarea a contestat tabelul preliminar sub aspectul cuantumului creanței înscrise.
Instanța de fond a admis în parte contestația și a dispus înscrierea în tabelul definitiv cu suma de 11.313,03 (deja înscrisă) și 21.768,19 lei reprezentând penalități de întârziere.
Soluția instanței este greșită întrucât aceste penalități de întârziere în cuantum de 21.768,19 lei nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă nefiind facturate de creditoare. Obligația de plată între comercianți ia naștere ca urmare a emiterii facturilor de către furnizorii de servicii.
Din însuși contractul de închiriere încheiat între debitoare și SDCS SRL rezultă că "toate sumele datorate de Locatar Proprietarului în temeiul contractului sunt exprimate în EUR, moneda care constituie baza de calcul a acestor sume. Moneda de plată a acestor sume va fi RON sumele fiind calculate la cursul de schimb EUR/RON publicat de Banca Națională a României, valabil la data facturării (art. 5.3.1 din contract).
Pretențiile SDCS SRL nu au fundament legal fiind acordate greșit, în lipsa unui document contabil care să justifice suma pretinsă. SDCS SRL nu a emis vreo factură aferentă sumelor acordate de instanța de fond.
Potrivit OMF 1917/2005 și a tuturor normelor fiscale, veniturile se înregistrează în contabilitatea instituțiilor pe baza documentelor care atestă crearea dreptului de creanță, respectiv facturi fiscale.
Art. 155 din Codul Fiscal precizează expres condițiile facturării: "Persoana impozabila care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie sa emită o factura către fiecare beneficiar, cel târziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei in care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului in care factura a fost deja emisa.
Pe aceste considerente, instanța, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie fiscală, a încuviințat o creanță neînregistrată în contabilitatea SDCS SRL, motiv pentru care se impune modificarea sentinței recurate, respingerea contestației la tabel și definitivarea tabelului în forma stabilită de administratorul judiciar odată cu întocmirea tabelului preliminar (11.313,03 lei).
În spațiul comercial din SUN PLAZA din București, șoseaua Olteniei, nr. 83 C, Calea Văcărești, nr. 391, sector 4 au fost aduse îmbunătățiri considerabile cu materiale de înaltă calitate constând în finisarea locației, respectiv pereți rigips, tavan rigips, pardoseală gresie, fațadă din tâmplărie aluminiu, placare cu travertin și marmură. Estimăm că aceste investiții se ridică la o valoare de aproximativ 18.000 de Euro, sumă ce nu a fost recuperată de către societatea noastră.
2.S. C P. 1 SRL a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 40.384,05 lei. Administratorul judiciar, în urma analizării creanței anunțate, a dispus înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor doar a sumei de 28.286,24 lei reprezentând chirie restantă, înlăturând suma pretinsă cu titlu de penalități (12.097,81 lei) pe motivul inexistenței unei facturi.
Creditoarea a contestat tabelul preliminar, solicitând înscrierea întregii sume (chirie și penalități).
Instanța a admis contestația, dispunând definitivarea tabelului cu suma de 28.286,24 lei (chirie) și 12.097,81 lei (penalități).
a) suma inițial înscrisă în tabelul preliminar de către administratorul judiciar, de 28.286,24 Iei, se impune a fi eliminată întrucât a fost achitată integral. Instanța de fond, deși au fost depuse înscrisuri în dovedirea plăților efectuate, în mod greșit a dispus înscrierea în tabelul definitiv a acestei sume. Astfel, se impune admiterea recursului și înlăturarea din tabel a sumei de 28.286,24 lei.
b) Suma de 12.097,81 lei (penalități) nu se justifică a fi înscrisă în tabel, fiind lipsită de caracterul cert, lichid și exigibil - condiții obligatorii pentru acceptarea în masa credală.
Nefiind facturată în condițiile (detaliate mai sus) impuse de legislația fiscală, suma nu este exigibilă.
Chiar ignorând dispozițiile legale în materie fiscală, nu putem trece peste "legea părților": contractul de închiriere încheiat între debitoare și ..
Astfel, în capitolul 5 al Condițiilor Generale din contractul de închiriere, paragrafele 5.1.1 și 5.1.2 se stipulează fără echivoc că Locatorul are obligația de a emite facturi și că "va emite facturi pentru plata chiriei și pentru orice alte plăți în baza prezentului contract".
Cum penalitățile reprezintă o plată prevăzută în contract împreună cu modalitatea de calcul, este evidentă și obligația de a emite facturi aferente acestei obligații financiare.
Aceste prevederi sunt întărite de paragraful 5.4.3 potrivit căruia "toate sumele datorate de Locator Locatarului în baza prezentului contract sunt exprimate în EUR, monedă care va constitui baza calculării acestora.
Moneda de plata pentru toate aceste sume va fi RON, iar sumele de plată vor fi calculate la rata de schimb RON/EUR a Băncii Naționale a României aplicabilă la data la care sunt emise facturile".
Așadar, în lipsa facturii, nici cuantumul exact al penalităților nu poate fi determinat, neputând fi calculată paritatea RON/EUR prin raportare la cursul de schimb valabil Ia o dată anume. In aceste condiții, este viciat și caracterul cert al acestei creanțe, fiind evidentă solicitarea lor în baza unei simple estimări.
In concluzie, pentru motivele expuse Ia punctele a) și b), solicită admiterea recursului în sensul definitivării tabelului creditorilor cu o creanță de 0 lei pentru ./a eliminării acesteia din tabel.
c)In subsidiar, dacă se va aprecia că penalitățile sunt datorate chiar și nefacturate, cuantumul acestora este greșit inclus în tabel de instanța de fond.
Suma pretinsă de . cu titlu de penalități este de 12.097,81 lei.
Potrivit modalității de calcul consfințită prin contractul de închiriere (penalizări de 1% pe zi), suma reprezentând penalități este de 6.101,88 lei.
d)Menționează faptul că spațiul din P. Shopping Mall, clădirea C3, individualizat prin spațiul comercial codul AC 1-26 cu o suprafață de 74,73 mp a fost predat către debitoare "la roșu", fără nicio îmbunătățire sau facilitate acordată, societatea recurentă fiind obligată să amenajeze locația pentru desfășurarea activității. Față de acestea, a investit o sumă de aproximativ 21.000 de euro constând în pereți rigips, tavan rigips, pardoseală gresie, fațadă din tâmplărie aluminiu, placare cu travertin și marmură, contor de energie electrică, pompă de căldură, instalație de splinkere pentru incendii. Precizează că îmbunătățirile aduse spațiului nu au fost recuperate la rezilierea contractului.
Așa cum este stipulat în art. 11 a Legii 82/1991 - Legea contabilității - republicată și actualizată, " Deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. " Fată de cele arătate, nici un activ chiar și fie el sub forma unei creanțe nu poate fi pretins fară să aibă un document justificativ, respectiv în speța de față- factura.
Astfel:
-pentru factura_/11.01.2012 scadentă la 20.01.2012 (achitată parțial) a rămas o diferență de 3.419,14 lei achitată in data 24.07.2012 cu OP nr. 1895 . Penalitățile la această sumă sunt de 5.128,71 lei calculate pentru 150 de zile de întârziere.
-Pentru factura_/10.04.2012 scadentă la 20.04.2012 și achitată la data de 24.07.2012 cu OP nr. 1895, în sumă de 378,67 lei, trebuie calculate penalități pentru 59 zile de întârziere = 223,42 lei
-Pentru factura_/30.04.2012 scadentă la 11.05.2012 și achitată la data de 24.07.2012 cu OP nr. 1895, în sumă de 405,38 lei trebuie calculate penalități pentru 38 de zile întârziere = 154,04 lei.
-Pentru factura_/28.05.2012 scadentă Ia 02.06.2012 și achitată la data de 24.07.2012 cu OP nr. 1895, în sumă de 827,43 lei trebuie calculate penalități pentru 16 zile de întârziere = 132,39
-Pentru factura_/28.05.2012 scadentă la 02.06.2012 și achitată la data de 24.07.2012 cu OP nr. 1895, în sumă de 2.895,78 lei trebuie calculate penalități pentru 16 zile de întârziere = 463,32 lei.
-Pentru factura_/16.06.2012 scadenta in data de 25.06.2012 si achitata in data de 24.07.2012 cu OP nr. 1895, in suma de 852,78 lei nu trebuie calculate penalizări deoarece aceasta este scadenta după data deschiderii procedurii (19.06.2012)
-Pentru factura_/16.06.2012 in suma de 19.507,06 lei scadenta in data de 25.06.2012 si achitata in datele de 24.07.2012 cu OP nr. 1895, 25.07.2012 cu OP nr. 1896 si in 15.10.2012 cu bilet Ia ordin - nu trebuie calculate penalizări deoarece aceasta factura este scadenta după data deschiderii procedurii (19.06.2012).
În aceste condiții, creanța care ar putea fi admisă este de 6.101,88 lei, sens în care solicită să se dispună dacă va fi înlăturată apărarea de la punctul b).
Legal citată intimata . a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Menționează că în ce privește problema valorii neachitate de facturile menționate de către . în cererea de înscriere la masa credală, până la această dată, debitoarea nu a procedat la achitarea sumelor în discuție.
Atât ordinul de plată nr. 1895/ 24.07.2012 cât și ordinul de plată nr. 1896/ 25.07.2012, menționate de către debitoare ca „dovezi” ale achitării facturilor în discuție, reprezintă de fapt viramente bancare efectuate de către C. T. SRL după data deschiderii procedurii (data de 19.06.2012), fapt pentru care . a dat efect dispozițiile art. 49 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și a utilizat sumele respective pentru stingerea facturilor neachitate de către C. T. SRL și scadente după data deschiderii procedurii.
În cuprinsul ordinului de plată nr. 1895/ 24.07.2012 a precizat în mod expres faptul că înțelege să stingă parțial factura nr. 4301/ 16.06.2012 (scadentă la data de 25.06.2012), precum și faptul că în cuprinsul ordinului de plată nr. 1896/ 25.07.2012 nu a mai înserat nicio mențiune cu privire la debitele pe care înțelege să le stingă prin viramentul bancar respectiv și depune atașat un fragment din extrasul de cont eliberat de către bancă societății recurente ce atestă cele evidențiate anterior.
Cât privește problema penalităților calculate pentru neachitarea facturilor în discuție, apreciază că, prin sentința atacată, instanța a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, reținând caracterul cert, lichid și exigibil al penalităților contractuale în discuție.
Neemiterea de către . a facturilor fiscale aferente penalităților în discuție nu înlătură caracterul cert, lichid și exigibil al acestora din moment ce . și . au stabilit în mod clar prin contractul de închiriere cuantumul acestor penalități, modul lor de calcul, precum și data de la care sunt datorate de către ..
Mai mult decât atât, dacă coroborăm dispozițiile art. 155 alin. 1 din Codul Fiscal cu cele ale art. 137 alin. 3 litera c) din Codul Fiscal conform căruia baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată nu cuprinde „c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere”, și cu dispozițiile art. 145 din Codul Fiscal conform căruia dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată „ia naștere la momentul exigibilității taxei”, rezultă fără echivoc faptul că emiterea unei facturi fiscale nu este obligatorie pentru achitarea penalităților contractuale contestate de către C. T. SRL.
Așa cum se subliniază și în dispozițiile art. 69 din Normele de Aplicare ale Codului Fiscal, pentru achitarea penalităților contractuale „emiterea facturii nu este interzisă, fiind opțiunea persoanei impozabile de a factura operațiunile respective”.
Cât privește problema Clauzelor contractuale invocate de către C. T. SRL, articolele 5.1.1. și 5.1.2 din Anexa I a contractului de închiriere depus de . împreună cu cererea de înscriere a creanțelor nu se referă la obligația societății recurente de a emite facturi, ci la datele la care societatea va emite facturile fiscale în baza contractului respectiv.
Legal citate . Sudului SRL nu a depus întâmpinare.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Debitoarea ., prin administrator judiciar a înțeles să critice soluția instanței de fond doar în ceea ce privește înscrierea în tabelul creanțelor a sumelor pe care creditoarele . SRL și . le-au solicitat cu titlu de penalități de întârziere.
Argumentul utilizat de . în susținerea recursului este cel al lipsei caracterului cert, lichid și exigibil al penalităților de întârziere care nu au fost facturate de nici una din cele două creditoare.
Susține recurenta că obligația de plată între comercianți ia naștere ca urmare a emiterii facturilor de către furnizorii de servicii.
Pretențiile celor două creditoare nu au astfel, fundament legal, fiind acordate greșit, în lipsa unui document contabil care să justifice suma pretinsă.
Ca temei legal al susținerii obligativității emiterii facturii fiscale invocă OMF 1917/2005 și art. 155 din Codul fiscal care precizează expres condițiile facturării.
Curtea notează că între recurenta – debitoare . și cele două creditoare există raporturi contractuale, astfel că izvorul obligației de plată a penalităților este unul contractual.
Recurenta încearcă să inducă confuzie între contract – ca izvor de obligații – și facturi care – în materie comercială – constituie mijloc de probă cu privire la nașterea obligației comerciale, în ipoteza în care sunt acceptate la plată.
Curtea reține că factura poate fi emisă în baza unui contract deja încheiat, caz în care factura nu face decât să-i recunoască existența, sau ca urmare a unei oferte de a contracta, caz în care vânzătorul atestă încheierea contractului expediind mărfurile și factura.
Pe de altă parte, Curtea evidențiază că nici unul din contractele în discuție - încheiate de recurenta – debitoare . și cele două creditoare - nu conține vreo clauză expresă, referitoare la obligativitatea emiterii facturii pentru contravaloarea penalităților datorate.
Mai mult, dacă coroborăm dispozițiile art. 155 alin. 1 din Codul Fiscal cu cele ale art. 137 alin. 3 litera c) din Codul Fiscal conform căruia baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată nu cuprinde „c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere”, și cu dispozițiile art. 145 din Codul Fiscal conform căruia dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată „ia naștere la momentul exigibilității taxei”, rezultă fără echivoc faptul că emiterea unei facturi fiscale nu este obligatorie pentru achitarea penalităților contractuale contestate de către C. T. SRL.
Așa cum se subliniază și în dispozițiile art. 69 din Normele de Aplicare ale Codului Fiscal, pentru achitarea penalităților contractuale „emiterea facturii nu este interzisă, fiind opțiunea persoanei impozabile de a factura operațiunile respective”.
I. În legătură cu prima critică din recurs, curtea reține că între . și creditoare . SRL este încheiat contractul din data de 15.07.2011.
În cuprinsul art. 27 din contract părțile au înțeles să reglementeze acordarea penalităților de întârziere astfel.
Art. 27.1 „Orice întârziere la plata unei sume exigibile datorată de către locatar în temeiul prezentului contract (chirie, cheltuieli etc.) va produce penalități reprezentând 1% pe zi de întârziere din suma neachitată, calculate de la data scadenței până la data efectivă a plății.”
Art. 27.2 „Locatorul va fi de drept în întârziere prin simplul fapt al ajungerii la scadență a plății respective.”
Art. 27.3 „ Cuantumul penalităților poate depăși debitul principal”.
Față de dispozițiile contractuale anterior enunțate, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că în tabelul preliminar trebuie inclusă și contravaloarea penalităților care sunt datorate de la scadența plății și în cuantum de 1% pe zi de întârziere, din suma neachitată.
Împrejurarea că debitoarea . a efectuat îmbunătățiri de 18.000 euro în spațiul comercial din zona Plaza București, șoseaua Olteniței nr. 83 C nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului ce vizează exclusiv contestația la tabelul creanțelor debitoarei.
II. În ceea ce privește situația creditoarei ., Curtea reține că raporturile dintre acesta și recurentă își au fundamentare în contractul nr. 114/15.12.2011.
Potrivit art. 10.2 sumele datorate de locatar în baza prezentului contract care au devenit scadente și nu au fost anulate, sunt purtătoare de penalități de 1% pe zi de întârziere calculate la sumele datorate și neplătite.
Curtea notează incidenta în speță a clauzei înserate la art.10.2.5 din contract, conform căreia „Locatorul declară în mod expres că a citit, a înțeles modul de calcul și și-a asumat integral toate penalitățile menționate în cuprinsul contractului, precum și faptul că niciuna dintre aceste penalități nu este exclusivă în raport cu prejudiciile produse locatorului prin neexecutare, executare cu întârziere și/sau necorespunzătoare a unei obligații a locatorului, sub incidența prezentului contract.
În cuprinsul motivelor de recurs debitoarea . susține că debitul principal în sumă de 28.286,24 lei a fost achitat integral, fără a preciza și depune ce anume înscrisuri atestă plata acestuia.
Prin întâmpinarea depusă . susține că după data deschiderii procedurii, prin ordinele de plată nr. 1895/ 24.07.2012 și nr. 1896/ 25.07.2012 . i-a achitat suma totală de 20.000 lei care reprezintă plăți datorate conform dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 85/2006.
În raport de cele anterior expuse, curtea reține că în lipsa unor dovezi certe ale achitării debitului principal, în mod corect judecătorul sindic a dispus includerea în tabelul preliminar al creanțelor atât a sumei reprezentând debit principal cât și a penalităților calculate la această sumă, conform clauzelor contractuale agreate de ambele părți.
În ceea ce privește excepția nulității contractului de închiriere nr. 114/ 15.12.2011 generată de faptul că în contractul de închiriere nu s-a menționat că suprafața închiriată a fost măsurată după standardul american BOMA și nu după standardele stabilite de Agenția de Standarde din România, Curtea reține că eroarea în care pretinde că s-a aflat recurenta la încheierea contractului nu este un motiv de nulitate ci de anulabilitate, astfel că nu poate fi invocat pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) Cod procedură civilă.
Față de toate considerentele anterior invocate și de dispozițiile art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul și menținută sentința ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de . prin administrator judiciar LD EXPERT G. IPURL împotriva sentinței civile nr. 1663/2012 din 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași Secția II civilă faliment, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2013.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red. S.C.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./24.05.2013
Tribunalul Iași: B. R.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 829/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1262/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
