Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 349/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 9797/99/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 349/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. O.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1568 din 31.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă – faliment, intimată fiind A. L., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată ; declarat în termen ; motivat; se solicită judecata în lipsă; prin serviciul de registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata A. L., duplicatul fiind comunicat de instanță recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași spre luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2013 sub nr._, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași – AFP a chemat în judecată pe pârâta A. L. în calitate de administrator al societății ., solicitând stabilirea răspunderii personale a acesteia în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 52.506 lei, cu care s-a înscris în tabelul definitiv al creanțelor.
Prin sentința civilă nr. 1568 din 31 octombrie 2012 a Tribunalului Iași – Secția II civilă – faliment s-a respins cererea formulată de reclamantul DGFP Județul Iași - Administrația Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, ..26, jud. Iași, privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei A. L., domiciliată în Iași, ., ., ..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că administrarea necorespunzătoare a societății, care ar fi determinat încetarea de plăți, ca și modul de folosire al activelor sau resurselor societății, luarea deciziilor de suspendare a activității reprezintă un management neinspirat, care nu este sancționat decât dacă sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale speciale.
Nesesizarea instanței pentru . art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 138 litera c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, iar nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.
Împotriva sentinței civile nr. 1568 din 31 octombrie 2012 a Tribunalului Iași, Secția II Civilă – F. a declarat recurs Administrație Finanțelor Publice a municipiului Iași.
Se critică sentința recurată pentru următoarele motive:
- netemeinicia soluției instanței de fond rezultă din faptul că prezența obligațiilor fiscale în sarcina debitorului, în calitatea sa de contribuabil, demonstrează că acesta a desfășurat o activitate comercială generatoare de venit, conform declarațiilor depuse la organul fiscal și în raport de care s-au calculat aceste obligații și pentru a căror neachitare la termen, se percep accesorii, faptă ce se încadrează în prevederile art. 138 alineat 1 litera c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
- din fișa sintetică totală și somațiile anexate, care certifică că debitoarea a avut angajați/salariați care au desfășurat activitate și a obținut venituri și care, la rândul lor, au fost folosite de administrator cu alte destinații și nu în scopul achitării creanțelor societății, astfel nu ar fi înregistrat la bugetul de stat o creanță în cuantum de 52.506 lei.
- în perioada administrării societății, A. L. a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozitele și taxele reprezentând stopaj la sursă, în cuantum de_ lei, folosindu-le în alt scop decât acela prevăzut de lege.
- prin urmare, operațiunile desfășurate de societatea administrată, cât și veniturile obținute din exploatare permite concluzia că administratorul – pârât a continuat activitatea în interes personal cu însușirea rezultatelor acestui comerț și ignorarea plății obligațiilor sociale, fapte ce se circumscriu în sfera art. 138 alineat 1 litera a și c din Legea nr. 85/2006.
Recursul formulat este neîntemeiat.
În cauză nu se poate reține în sarcina pârâtei A. L. care a avut calitatea de administrator statutar al . Iași, săvârșirea uneia din faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ de art. 138 alineat 1 literele a-g din Legea nr. 85/2006.
Astfel, nu se poate reține în sarcina pârâtei fapta prev. la litera a din art. 138 că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane sau cea de la litera b că a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice și nici cea de la litera c din Legea nr. 85/2006, că a dispus în interes personal continuarea unei activități care duce, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Astfel, în memoriul de recurs, recurenta a susținut că a făcut dovada că pârâta – intimată a dispus în interes personal continuarea unei activități care a dus persoana juridică la încetarea de plăți.
Or, recurenta – reclamantă nu a dovedit pentru a se reține existența acestei fapte ilicite în sarcina pârâtei, că pârâta personal a dispus în calitatea administrator desfășurarea unei activități neprofitabile care să conducă la insuficiența fondurilor bănești disponibile ale debitorului persoană juridică.
Totodată reclamanta – recurentă nu a dovedit nici faptele de la litera d – g din art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru a se putea reține în sarcina pârâtei vreuna din aceste fapte ilicite care să fi cauzat starea de insolvență a debitorului persoană juridică.
Prin urmare, simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este de natură a atrage, în mod necesar răspunderea membrilor organelor de conducere, ci doar există posibilitatea atragerii acestei răspunderi după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin faptele săvârșite s-a cauzat insolvența societății.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1568 din 31.10.2012 a Tribunalului Iași, Secția II civilă – faliment, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 Martie 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/8 aprilie 2013
Tribunalul Iași: B. C. M.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1230/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1223/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
