Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 284/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 284/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 8046/99/2011/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 702/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de „L. C. 2003” SPRL împotriva sentinței civile nr. 284/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind B. M. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul este la primul termen de judecată, motivele de recurs au fost comunicate intimatei, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și vor fi analizate și potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă; recurentul este scutit de la plata taxelor de timbru. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța rămâne în pronunțare pe fondul cererii recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 02.11.2012, L. C. 2003” SPRL, în calitate de lichidator judiciar al S.C. „Ubi B.” S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. M. - M., în calitate de administrator statutar al societății debitoare, solicitând stabilirea răspunderii personale a acesteia în baza art. 138 din Legea 85/2006.
În motivare, a arătat reclamanta că pasivul debitoarei este de 144.001,41 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor.
A mai arătat că pârâta se face vinovată de săvârșirea faptei de la art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că, potrivit evidențelor contabile la data de 31.01.2011, deținea active de 58.934 lei, iar în contul 214, valoarea de intrare a bunurilor era de 20.000 lei ( mobilier birou ) pe care nu le-a justificat și a refuzat să le predea, astfel încât le-a folosit în folosul propriu.
A pretins reclamanta că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 138 lit. e, fapt dovedit prin imposibilitatea identificării activelor contabile, urmare a refuzului de comunicare din partea administratorului statutar .
A mai arătat reclamanta că sunt evidențiate în contabilitatea debitoarei creanțele chirografare, dar acestea nu au fost achitate, administratorul folosind aceste sume în folosul său .
Mai mult, debitoarea a desfășurat activitate generatoare de venituri, înregistrând obligații fiscale calculate și raportate, dar a folosit aceste sume în interes propriu.
Starea de insolvență a debitoarei este urmarea ascunderii bunurilor evidențiate în actele contabile ale debitorului .
În drept, s-a invocat art. 138 lit. a și e din Legea insolvenței.
Pârâta legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula probe în contradovadă.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 284/2013 din 26.02.2013, a admis în parte acțiunea reclamantei, Societatea Civilă Profesională „L. C. 2003” SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. „Ubi B.” S.R.L., privind stabilirea răspunderii personale a pârâtei B. M. M..
S-a stabilit, în baza art. 138 lit. a și e din Legea 85/2006, răspunderea personală a pârâtei, B. M. M., pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei, S.C. „Ubi B.” S.R.L, în sensul că a fost obligată pârâta să acopere suma de 38.172 lei, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor debitoarei.
În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus ca executarea silită a sentințe să se efectueze în condițiile art. 142 alin. 2, la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția lor de către administratorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin încheierea nr. 187/CC/30.05.2011, irevocabilă prin nerecurare, a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitoarei, S.C. „Ubi B.” S.R.L., cu sediul în Iași, ..23, ., ., cam.2, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 și art. 33 al.6 din Legea nr. 85/2006
Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat la data de 02.11.2006, având ca administrator, începând cu data de 21.02.2007, pe pârâta B. M. M. .
Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțele a cinci creditori, cu o valoare totală a masei credale de 144.001,41 lei.
Din raportul cauzal depus la data de 19.11.2011, cu completările din 25.06.2012, a rezultat că vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență este administratorul statutar, respectiv pârâta B. M. M., care nu a predat patrimoniul societății.
În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.
Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.
Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.
Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, s-a reținut că pârâtei i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a și e din Legea insolvenței, respectiv:
- 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
- 138 lit. e :a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Instanța a apreciat că activitatea pârâtei se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și e, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său și respectiv, ascunderea activului persoanei juridice, în condițiile în care s-a dovedit că debitoarea figura la data de 31.12.2010 cu active imobilizate de 13.240 lei și active circulante de 34.518 lei, din care 24.909 lei reprezintă stocuri, 9586 lei – creanțe de recuperat și disponibilități bănești de 23 lei .
Potrivit precizărilor reclamantei, lista de inventar a imobilizărilor la 31.05.2011 este identică cu cea de la 31.12.2010, în balanța de verificare bunurile fiind înregistrate în contul 214, cu o valoare de intrare de 20.000 lei.
Stocurile au fost regăsite de lichidator în balanța de verificare în conturile 301 – materii prime ( 3645 lei ), 345 – produse finite ( 648 lei ), 351- materii prime și materii aflate la terți ( 18.732 lei ), 357- mărfuri aflate la terți ( 175 lei ), 371- mărfuri ( 1700 lei ), obiecte de inventar ( 5011,02 lei ).
Pârâta nu a justificat, nu a predat aceste bunuri și sume administratorului judiciar pentru a le distribui creditorilor tabelul creditorilor, de unde se prezumă că și le-a însușit. Prezumția a fost coroborată de instanță cu lipsa acesteia la interogatoriu, ca fiind un început de probă în favoarea reclamantei.
Activele imobilizate au fost identificate de către lichidatorul judiciar, pe baza balanțelor de verificare predate de către pârâtă lichidatorului, ca fiind obiecte de mobilier .
Cu aceste sume, debitoarea ar fi avut posibilitatea acoperirii a aproximativ 1/3 din totalitatea datoriilor cu care figura în actele contabile la aceiași dată ( 125.920 lei ).
Pentru aceste motive, în baza art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, s-a admis cererea în contradictoriu cu pârâta, care a fost obligată la plata pasivului rămas neacoperit al debitoarei, în limita sumelor evidențiate în bilanțul contabil la data de 31.10.2010, cu titlul de active circulante, stocuri și casa și conturi la bănci, în total 38.172 lei.
Societatea Profesională „L. C. 2003” SPRL a declarat recurs, considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivele înscrise în art. 304 punctul 9 și 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că instanța de fond a pronunțat această hotărâre în condițiile în care a fost învestită să analizeze cererea de răspundere cu întregul material probator.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiilor art.138 alin.(l) lit. a) și e) din Legea nr.85/2006, ale Legii nr.31/1990, ale Legii nr.82/1991 privind contabilitatea.
Faptele pârâtei, generatoare ale insolvenței, au fost încadrate din punct de vedere juridic, demonstrând comiterea acestora și consecințele.
Materialul probator al stării de insolvență și al întrunirii condițiilor răspunderii este concretizat în documentele precizate.
Concluziile expertizării acestor date au stat la baza cererii de răspundere. Bunurile materiale au fost folosite de către intimata – pârâtă, iar instanța de fond a reținut această situație.
Susține recurenta că intimata - pârâtă nu a predat activele ce erau evidențiate în documentele contabile, situație ce conduce la concluzia comiterii faptei ce se încadrează în art.138 alin.(l) lit. e) din legea specială.
Comiterea faptei a fost reținută de instanța de fond, însă aceasta motivează soluția admiterii în parte a cererii în limita sumelor evidențiate în contabilitate cu privire la activele debitorului, acestea fiind de 38.172 lei.
Apreciază recurenta că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, prin obligarea intimatei - pârâte la plata parțială a pasivului.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor art. 304 punctul 9 și ale art.304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea constată că, prin cererea cu care a învestit tribunalul, Societatea Profesională „L. C. 2003” SPRL a solicitat stabilirea răspunderii personale a pârâtei, B. M. M., în calitate de administrator statutar al S.C.”Ubi B.” S.R.L., până la concurența sumei de 144.001,41 lei.
Reclamanta-recurentă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin săvârșirea uneia din faptele enumerate limitativ de lege.
Astfel, Curtea notează că natura juridică a răspunderii administratorului, potrivit conținutului art. 138 din Legea nr. 85/2006, este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind atrasă răspunderea delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, legătură de cauzalitate și vinovăție, condiții care capătă – în această situație - unele conotații speciale.
Caracterul special al răspunderii reglementată de art. 138 din Legea nr.85/2006 constă în aceea că textul de lege delimitează, printr-o enumerare exhaustivă, categoria faptelor (literele a-g) considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocării sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, ale debitoarei față de creditoare - și are o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu, subliniind, uneori, că acest element trebuie dublat de un scop, vina persoanei chemată a răspunde fiind apreciată în concret.
Pe de altă parte, plecând de la principiile care fundamentează răspunderea delictuală, acoperirea prejudiciului este o sarcină directă a autorului faptului prejudiciabil aflat în legătură cu fapta.
Administratorul, chiar dacă a provocat insolvența, este ținut să răspundă în raport cu consecințele faptelor sale față de cel în patrimoniul căruia dauna a fost produsă.
În cazul insolvenței și al falimentului, prejudiciul este provocat societății și se concretizează, pe de o parte, în starea de insolvență în care societatea este plasată prin faptul ilicit, iar, pe de altă parte, în dauna efectivă și cuantificabilă printr-o apreciere pecuniară.
Rațiunea acestei interpretări rezidă chiar din prima teză a art. 138 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului în insolvență sau faliment să fie suportată de persoanele stabilite de această lege, parte care trebuie să exprime concordanța prejudiciului în legătură cu faptul prejudiciabil al celui ținut să răspundă.
Prevederile art.138 lit. a din Legea nr.85/2006 fac referire la situația în care bunurile societății au fost folosite de către administrator în folosul său ori al unor terțe persoane.
Reținerea acestui caz de răspundere presupune să se facă dovada certă a utilizării bunurilor sau creditelor societății în interes personal sau în cel al unei alte persoane, probă ce nu a fost făcută de reclamantă decât parțial, iar o prezumție simplă în acest sens nu este suficientă pentru a se reține săvârșirea acestei fapte dacă nu este însoțită și de alte probe.
Cu privire la fapta prevăzută la lit. e a art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reține că aceasta vizează situația în care persoanele enumerate la alin.1 au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia.
În prezenta cauză, Tribunalul a reținut răspunderea personală a pârâtei, B. M. M., în sensul că a fost obligată aceasta să achite suma de 38.172 lei, reprezentând active imobilizate de 13.240 lei, stocuri de 24.909 lei și 23 lei disponibilități bănești, expunând detaliat argumentele care i - au format convingerea cu privire la întinderea răspunderii.
Societatea Profesională „L. C. 2003” SPRL a făcut afirmații generale în recurs, fără a preciza în concret care anume bunuri ar fi fost folosite de către administrator în folosul său ori al unor terțe persoane sau în ce mod intimata ar fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori ar fi mărit in mod fictiv pasivul acesteia.
Față de cele ce preced, Curtea reține că tribunalul a admis numai în parte cererea reclamantei - recurente de atragere a răspunderii personale a pârâtei –intimate, B. M. M., printr-o corectă aplicare a prevederilor art. 138 lit. a, e din Legea nr. 85/2006, astfel că motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este operant în cauză.
În consecință, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul declarat de Societatea Profesională „L. C. 2003” SPRL și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de „L. C. 2003” SPRL împotriva sentinței civile nr. 284/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red și tehnored jud PG_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond B. R.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 947/2013. Curtea de Apel IAŞI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
