Procedura insolvenţei. Decizia nr. 947/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 032/99/2005*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 947/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător A. G.
Judecător L. P.
Grefier D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de creditoarea A.A.A.S. BUCUREȘTI ( FOSTĂ A.V.A.S. BUCUREȘTI) împotriva sentinței civile nr. 463/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II a civilă – faliment în contradictoriu cu intimata B. S.. C. N., intimatul C. S., intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C. N., intimat C.P.J. C., intimata C.A.S. C., intimata A.J.O.F.M. C., intimata I.J.P.H. C., intimata I.T.M. C., intimata C. L. C., intimatul C. L. T., intimatul C. L. J., intimata ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR SA, intimata A. BONȚIDA, intimata A. SA C., intimata C.R.D. SA B. M., intimata E. SA C. N., intimata . C. N., intimata . N., intimata . C. N., intimata . C. N., intimata . C. N., intimata . C. N., intimata . N., intimata . SRL, intimata . C. N., intimata R. A. CANAL C. N., intimata R.D.A.P. T., intimata R.A.T.A.C.F. T., intimata R. DE T. C. N., intimata S. D., intimata . T., intimata ., intimata U.T.A. A., intimata . N., lichidator C. E., intimata . N. - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. E., intimata ., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedurile de citare sunt legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată la dosar s-au depus întâmpinări din partea intimaților . C. N. și a C.J.A.S. C.; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului și văzând că la dosar s-a solicitat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra cauzei de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 463/ 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția a II a civilă – faliment în temeiul art. 132 din Legea privind procedura insolvenței; a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul CII C. E. și în consecință:
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului S.C. A. S.A. C. N., cu ultimul sediul declarat în C. N., .. 39, județul C., având nr. de înmatriculare J_ .
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței; a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind tabelul creditorilor, ori a situației prevăzută de art. 138 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, după caz.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Iași și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii insolvenței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 1576/C pronunțată în acest dosar la data de 07.09.2000, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului S.C. A. S.A. C. N., fiind numit administrator judiciar CII C. E..
Tabelul preliminar al creanțelor a fost definitivat prin încheierea din 31.12.2001.
La data de 24.04.2012 lichidatorul judiciar desemnat în cauză a formulat cerere de închidere a procedurii, motivat de faptul că după epuizarea tuturor etapelor și demersurilor legale, nu au mai fost identificate bunuri aparținând debitorului prin a căror valorificare să se obțină cel puțin sumele de bani necesare acoperirii cheltuielilor de procedură și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume.
Au fost trimise comunicările la care se referă art. 129 din Legea nr. 85/2006 pentru a se soluționa eventualele obiecțiuni și a se lua în discuție închiderea procedurii.
Constatându-se că debitorul nu mai deține bunuri care să justifice continuarea procedurii, a fost admisă propunerea lichidatorului judiciar și în temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii cu consecința radierii debitorului din registrele persoanelor juridice.
Împotriva sentinței civile nr. 463/ 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași Secția II civilă – faliment a formulat recurs Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București criticând-o sub următoarele aspecte:
Consideră că hotărârea atacata este nelegala, instanța pronunțând aceasta hotărâre cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) si, întrucât hotărârea nu poate fi atacata cu apel, potrivit legii, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând sa analizeze cauza sub toate aspectele (art. 3041 C. proc. civ).
În fapt, prin Sentința nr. 463/20.03.2013, pronunțata de Tribunalul lași în dosarul nr._, a fost dispusa închiderea procedurii de lichidare judiciara in temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006.
Arată că în cauza nu au fost parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2006, situație in care creditorii au fost prejudiciați, întrucât li s-au restrâns drepturile conferite de lege.
Lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm. din Legea 85/2006. Este evident ca aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolventa a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății in încetare de plați. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru ca a fost administrata cu rea-credință sau cu neglijenta, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cat si in ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
În sensul celor precizate mai sus, menționam faptul ca lichidatorul judiciar nu a informat creditorii înscriși la masa credală asupra intenției de a nu depune cerere de atragere a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei.
Cu toate acestea, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii și descărcarea lichidatorului de îndatoriri.
În cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolventa, depus de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei, nu se fac nici un fel de precizări asupra aplicării prevederilor art. 138 din Legea 85/2006. Deși, prin precizările trimise la dosar, recurenta a solicitat expres ca închiderea procedurii să se facă după depunerea cererii având ca obiect atragerea răspunderii administratorilor, acest fapt a fost ignorat.
Conform art. 138 alin.(3) daca administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul a hotărât ca nu este cazul sa introducă acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale, aceasta poate fi introdusa de președintele comitetului creditorilor in urma hotărârii adunării creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Pe cale de consecința era absolut necesar ca lichidatorul judiciar, după comunicarea/publicarea raportului mai sus menționat, să informeze creditorii anterior solicitării închiderii procedurii întrucât cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 este, fără îndoială o cerere care intervine înăuntrul procedurii insolventei. Consideră că în prezent nu sunt asigurate toate condițiile pentru închiderea procedurii insolventei debitoarei, creditorii fiind lipsiți de posibilitatea exprimării cu privire la singurul mijloc procedural rămas la îndemâna pentru acoperirea creanțelor lor.
Astfel, A. deține fata de debitoare o creanța pe care recurenta a preluat-o de la Casa de Asigurări de Sănătate C. in baza Protocolului nr. 2/23.02.2004.
Aceasta suma reprezintă contribuția personala a angajaților societății, în calitate de asigurați, pe care, potrivit prevederilor art. 55 din OUG nr. 150/2002 modificata, parata avea obligația să o rețină din salariile acestora și sa o vireze lunar către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Această sumă de bani nu aparținea societății, fiind contribuția personală a asiguraților la Fondul național unic de asigurări sociale și că, potrivit prevederilor art. 94 din OUG nr. 150 / 2002 modificata, utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 454 Cod penal.
Prin neplata la termen a contribuției la Casa de Asigurări de Sănătate și folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților pentru susținerea activității curente a societății, apreciază că fostul administrator se face vinovat de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Legea nr. 85/2006, la art. 138 atin.1 lit. f), stabilește o prezumție legala in ceea ce privește legătura de cauzalitate intre fapta cauzatoare de prejudicii - respectiv utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri și prejudiciu - respectiv . plați in dauna creditorilor societății, neonorarea plaților către acești creditori atrăgând iminenta executării silite a patrimoniului debitoarei in temeiul titlurilor executorii deținute, cu consecința blocajelor economice la nivelul debitoarei si a declanșării insolventei acesteia. Pe cale de consecința, consideram că sunt suficiente motive pentru care ar trebui reconsiderate implicațiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 in speța de fata.
Având în vedere contextul prezentat, lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de art. 138 din Legea nr. 85/2006, promovarea acțiunii în antrenarea răspunderii administratorilor fiind o măsura în interesul acoperirii pasivului debitoarei, motiv pentru care se impune continuarea procedurii în speța de fata.
Dispunând închiderea procedurii insolventei debitoarei în condițiile mai sus prezentate, instanța de fond a considerat ca lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sarcina să, fapt care nu poate fi acceptat, întrucât rolul sau în procedura a fost redus.
Consideră că îndeplinirea atribuțiilor obligatorii de către practicianul in insolventa trebuia sa fie dispusa de către judecătorul sindic, în virtutea principiului rolului activ instituit de dispozițiile art. 129 alin. 5 din Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii recurată, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Iași.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și celelalte dispoziții legale menționate mai sus.
Legal citată . lichidator a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât au fost plătiți integral toți creditorii înscriși în tabelul creanțelor asupra averii debitoarei .>
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
I. La termenul de judecată din 16 septembrie 2013 intimata P. M. a invocat excepția autorității de lucru judecat, în susținerea acesteia arătând că prin încheierea nr.103 din 6 martie 2008, menținută prin decizia nr.254/26.05.2008 a Curții de Apel Iași a fost respinsă acțiunea A. ( actualul A.) București care avea același obiect, aceeași cauză și aceleași părți cu cauza pendinte.
În temeiul art. 137 alin.1 C.pr.civ, Curtea se va pronunța - cu prioritate - asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de intimata P. M..
Analizând exceptia autoritatii de lucru judecat, în lumina dispozițiilor legale si a actelor dosarului, Curtea retine că, potrivit art. 1201 C.civ este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcuta de ele si în contra lor în aceeași calitate.
Așadar, conform dreptului intern pentru a putea fi reținuta aceasta excepție, trebuie întrunite cumulativ 3 condiții esențiale: identitate de obiect, identitate de cauza si identitate de părți între cele doua acțiuni.
În plus, una din cele doua acțiuni trebuie sa fi fost soluționata anterior cel puțin în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească.
Instanța nu va retine susținerile intimatei P. M. conform cărora ar exista tripla identitate de părți, obiect și cauza atâta timp cât prezenta acțiune vizează închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006, în timp ce prin încheierea nr.103 din 6 martie 2008, menținută prin decizia nr.254/26.05.2008 a Curții de Apel Iași a fost respinsă contestația A. împotriva planului de distribuție a fondurilor.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile necesare pentru a opera excepția autorității de lucru judecat, aceasta urmează a fi respinsă.
II. Recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A. împotriva sentinței civile nr. 463/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II a civilă – faliment este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
Prima critică formulată de creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A. este axată pe ideea că nu se poate dispune închiderea procedurii insolvenței debitoarei, câtă vreme lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligația de a face precizări în legătură cu oportunitatea introducerii unei acțiuni de antrenare a răspunderii persoanelor vinovate de aducerea debitoarei în stare de insolvență.
În viziunea recurentei, închiderea procedurii în această etapă ar avea consecințe negative asupra creditorilor, care ar fi în imposibilitate de a-și recupera creanțele din procedură, fiind astfel prejudiciați.
Curtea notează că, în cuprinsul raportului final nr. 2105/ 18.04.2012 întocmit de lichidatorul judiciar C. E., se precizează că în urma valorificării/vânzării unor active conform rapoartelor și încheierilor date în acest sens, s-au acoperit cheltuielile aferente procedurii și toate obligațiile stabilite către creditorii înscriși în tabelul creanțelor asupra averii debitorului .>
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea bilanțului final al operațiunilor de lichidare depus la dosar, unde datoriile apar cu indicativul „zero”.
În acest context probator, Curtea notează că în speță sunt nu incidente dispozițiile art.138 alin 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care, membrii organelor de conducere sau de supraveghere ale debitorului vor putea fi obligate să suporte din averea personală contravalorii unei părți a pasivului rămas neacoperit, dacă sunt vinovate de aducerea debitorului în insolvență.
Or, în condițiile în care pasivul a fost integral stins, dispozițiile legale anterior citate sunt fără finalitate în cauza pendinte, scopul instituirii procedurii insolvenței, potrivit art. 2 din Legea 85/2006, respectiv acoperirea pasivului, fiind atins.
Cea de a doua critică, referitoare la incidența cazului de răspundere reglementat de dispozițiile art.138 alin 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006, nu poate fi analizată în această etapă a procesului în condițiile în care hotărârea atacată vizează doar închiderea procedurii și nu o eventuală acțiune întemeiată pe art.138 din Legea nr. 85/2006.
Constatând că sentința s-a dat cu aplicarea corectă a legii, iar criticile formulate sunt nefondate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul declarat de A. București împotriva sentinței civile nr. 463/ 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II a Civilă - F., sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge recursul declarat de A. București împotriva sentinței civile nr. 463/ 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II a Civilă - F., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 Septembrie 2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, D. G. |
Red. S.C.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 02.10.2013
Tribunalul Iași:
- A. D.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1223/2013. Curtea de Apel IAŞI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
