Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1147/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 5208/99/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1147/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Instanța consituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. C.-S.
Judecător C. T.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI în contradictoriu cu intimata A. R., împotriva sentinței civile nr. 786/07.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția a II-a Civilă-F., în dosarul având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; obiectul cauzei este scutit de plata taxei judiciare de timbru; intimata nu a depus întâmpinare; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și văzând că nu mai există cereri de formulat, excepții de ridicat ori probe de administrat, în baza art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, la data de 08 iunie 2012, reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași solicită în contradictoriu cu pârâta A. R. stabilirea răspunderii personale în temeiul art. 138 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea în fapt a cererii se arată, în esență, că în calitate de administrator al ., cu sediul în Iași, prin comiterea faptelor invocate ca temei de drept, a cauzat ..
Astfel, din anul 2006, administratorul nu a depus diligențele necesare pentru salvarea firmei prin reducerea cheltuielilor și nu a formulat acțiunea conform art. 27 din Legea nr. 85/2006 pentru a fi supusă procedurii insolvenței, acceptând creșterea obligațiilor debitoarei. Din anul 2009 nu s-au depus declarațiile fiscale, creanțele în sumă de 60.000 lei nu s-au recuperat, iar din activele și disponibilitățile bănești nu s-au efectuat plăți către bugetul consolidat al statului. Creditoarea-reclamantă invocă dispozițiile art. 73 din Legea nr. 31/1990 și art. 10 din Legea nr. 82/1991, administratorul având obligația de a gestiona și organiza contabilitatea, omisiunea informării organelor fiscale asupra activității derulate, ceea ce denotă continuarea comerțului în interes personal, însușirea rezultatelor acestuia, fapte ce se încadrează în art. 138 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul Iași, Secția II Civilă/F., prin sentința civilă nr. 786 din 07 mai 2013, respinge acțiunea, stabilind următoarea situație de fapt.
Prin Sentinta nr. 1254/S/11.10.2011, Tribunalul Iași a deschis procedura generala a falimentului debitorului S.C. Almax C. S.R.L.
Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pârâta a avut calitatea de asociat si administrator al societatii debitoare.
Reține tribunalul că răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la regulile specifice de drept comun, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate de lege care nu au nici o legătură cu mandatul primit. Textul nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii. Legea nu instituie o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.
În considerentele hotărârii, judecătorul-sindic analizează condițiile răspunderii delictuale speciale, punctual, pe temeiul de drept în acțiune și a probatoriului administrat.
Reține prima instanță că prezumțiile nu au putu fi coroborate cu alte probatorii, iar construcția reclamantului nu poate fi însușită de instanță. Managementul neinspirat constând în modul de folosire a activelor sau pasivelor societății poate fi sancționat numai dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale speciale. Nedeclararea stării de insolvență, conform art. 27 din Legea nr. 85/2006 poate fi susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, însă nu constituie fapta prevăzută la lit. c art. 138 alin. 1 fin lege, fiind ulterioară instalării insolvenței și nu cauza acesteia. Cauzele insolvenței sunt anterioare nedepunerii situațiilor financiare și nu s-a probat de reclamantă că s-a ținut o contabilitate fictivă sau neconformă cu legea, prezumțiile simple nefiind suficiente pentru reținerea faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din lege. Acțiunile sau inacțiunile ce constituie latura materială a faptei prevăzute în lit. a nu s-au probat pentru a fi reținute.
În recursul declarat, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a formulat critici încadrate în art. 2, art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
În expunerea și dezvoltarea motivelor de recurs, în fapt se redă motivarea cererii de chemare în judecată, fiind formulate următoarele critici:
- soluția judecătorului-sindic atinge dreptul și interesul legitim al creditorului în recuperarea creanțelor;
- pârâta este direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor pe care actul constitutiv le impune în sarcina administratorului (art. 73 din Legea nr. 30/1990), fiind direct răspunzători de continuarea activității ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți, faptă ce se încadrează în art. 138 alin. 1 lit. c. Componenta debitului denotă că debitoarea a avut angajați, a desfășurat activitate, a obținut venituri destinate altor scopuri și nu achitării creanțelor statului. Citează recurenta datele din bilanțul pentru anul 2008 și 2009, conform căruia societatea deținea active circulante de 60.898 lei din care: stocuri – 234.171 lei, creanțe – 60.898 lei și disponibilități casă și conturi în sumă de 23.222 lei. Procedura insolvenței fiind deschisă anterior datei de 15.02.2013 a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă – Legea 134/2010 – cererea de față fiind doar o altă etapă procesuală impusă de lege, procesul fiind pornit anterior, calea de atac, conform art. 149 și art. 8 din Legea nr. 85/2006 este recursul, ce face incident art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă de la 1865.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței are corespondent în probele administrate.
Motivată în fapt și în drept conform art. 261 Cod procedură civilă, hotărârea cuprinde analiza condițiilor impuse de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 pentru a se stabili răspunderea organelor de conducere ale societății-debitoare aflate în insolvență, cât și cele pentru care s-au înlăturat apărările reclamantei, ce nu se impun a fi reluate.
Constatarea tribunalului că în reținerea „răspunderii” nu sunt suficiente prezumțiile, ci trebuie să se probeze în concret acțiunile și inacțiunile, în speță ale pârâtei, ce au cauzat starea de insolvență, la momentul instalării, așa cum este definită prin art. 3 din Legea nr. 85/2006, este impusă din aplicarea art. 138 alin. 1 din lege. Astfel, textul citat impunea ca starea de insolvență a persoanei juridice să fie cauzată prin faptele invocate ca temei de drept:
- lit. a: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane;
- lit. c: au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;
- lit. d: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În faza procesuală dată în competența judecătorului sindic în toate etapele procedurii, administratorul judiciar nu a comunicat cu pârâta, corespondența fiind restituită.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, administratorul judiciar a precizat că în anul 2008 creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a procedat la executarea silită a bunurilor mobile ale debitoarei; bunuri mobile și imobile nu au fost identificate scriptic și situația de fapt reală nu poate fi stabilită. Se indică ca o cauză a insolvenței nedepunerea la dosar a documentelor prevăzute de lege. Faptul că administratorului judiciar nu i s-au predat documentele contabile conform art. 28 din Legea nr. 85/2006, la o dată ulterioară numirii sale și respectiv a instalării insolvenței, nu înlătură obligația pentru creditor de a dovedi îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de lege pentru a se stabili răspunderea.
Ca și tribunalul, Curtea are în vedere că obligațiile impuse prin Legea nr. 30/1990 și actul constitutiv al societății sunt distincte, ca și forma răspunderii juridice pentru administrator în raportul cu societatea, de cele ale societății cu terții-creditori.
Cum din examinarea cauzei prin prisma art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, sub toate aspectele, susținerile recurentei fiind identice cu cele din primă instanță, nu s-au administrat alte dovezi din care să rezulte săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, c și d din Legea privind procedura insolvenței în materialitatea lor și alăturat legăturii cauzale cu ajungere la insolvență a debitoarei, Curtea reține netemeinicia motivelor și respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 786/07.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția a II-a Civilă-F., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 Octombrie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. T. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: C.S.V.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/06.11.2013
Tribunalul Iași: Z. N. L.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1366/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
