Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 556/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 556/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 1163/89/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1380/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător E. G.
Judecător C. P.
Grefier L. R.-C.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul N. V. împotriva sentinței civile nr. 556/F din 21.12.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, intimați fiind „E.” I. Huși - în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. "M. Construct" S.R.L. Vutcani, B. A., Vicolaș A. și N. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că este primul termen de judecată după repunerea pe rol a cauzei, judecarea cauzei a fost suspendată la data de 18.05.2012 în baza dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că recurentul, deși legal citat, nu și-a îndeplinit obligația de a depune originalul chitanței cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 de lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei puse în vedere de instanță și nici nu a depus copia contractului de cesiune.
Având în vedere repunerea pe rol a cauzei pentru a fi pusă în discuție excepția perimării cererii de recurs, instanța rămâne în pronunțare cu privire la această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civile nr. 556/F din 21.12.2012 pronunțată de Tribunalul V. s-a admis cererea formulata de „Estconsult” I. Huși, în calitate de administrator judiciar al debitoarei .” SRL Vutcani, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului Ninca V..
A fost obligat pârâtul Ninca V. la plata către debitoarea . „SRL Vutcani a sumei de 55. 340 lei.
S-a încuviințat executarea acestei sume după închiderea procedurii, prin executorul judecătoresc, si repartizarea sa, potrivit dispozițiilor art. 142 alin 2 din Legea insolvenței, in baza unui tabel definitiv consolidat pus la dispoziția executorului de lichidatorul judiciar reclamant
A fost respinsă cererea formulata de „Estconsult” I. Huși, în calitate de administrator judiciar al debitoarei .” SRL Vutcani, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților B. A., Vicolas A. si Ninca F..
Împotriva sentinței a declarat recurs N. V., susținând că, în anul 2009, având in vedere ca piața imobiliara din România stagna, s-a hotărât sa plece din tara si sa lucreze in domeniul construcțiilor. Astfel, nu a mai putut ăa se ocupe de administrarea .” SRL.
Deși societatea înregistra în continuare o activitate constantă, s-a decis să o vândă unei terțe persoane care ar fi interesată să continue activitatea acesteia. În luna decembrie 2009 a cesionat părțile sale sociale numiților B. A. si Vicolaș A.. Aceștia i-au spus ca sunt interesați de societate și că urmează să facă investiții în domeniul construcțiilor din România.
În data de 17.12.2009 a cesionat părțile sociale către aceștia, împreună cu activul și pasivul societății, așa cum reiese din contractul de cesiune depus la Oficiul Registrului Comerțului G.. Prin acesta, B. A. si Vicolaș A. și-au însușit atât drepturile, cât și obligațiile ce decurg din părțile sociale ale .” SRL.
Judecătorul sindic a reținut în mod eronat existența uneia din faptele prevăzute la art.138 alin.1l lit. a-g din Legea nr.85/2006, a unei culpe grave în administrarea societății, existenta unui prejudiciu patrimonial si existent raportului de cauzalitate intre fapta culpabila si prejudicial produs societății si implicit, creditorilor
Apreciază recurentul că instanța, în virtutea rolului activ, trebuia să solicite Oficiul Registrului Comerțului V. istoricul si dosarul .” SRL si sa constate că exista un contract de cesiune a pârtilor sociale prin care a fost predate către noii asociați, B. A. si Vicolas A., registrul de casa, actele contabile ale societății, disponibilul de casa, activele si pasivele societății, în contract stipulându-se in mod expres faptul ca se predau toate drepturile si toate obligațiile ce decurg din părțile sociale. Aceștia din urma au luat la cunoștința de situația financiar - contabila a societății si au fost de acord sa continue existenta .” SRL
Împrejurarea că la masa credală a venit un singur creditor ce a reclamant o creanța care s-a născut in perioada in care Ninca V. a avut calitatea de administrator statutar nu prezintă nicio relevanta, deoarece acesta a predat toate bunurile societății si tot activul si pasivul acesteia noilor asociați/administratori.
Conform prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoana juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere ori de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele expres și limitativ prevăzute la lit. a-g ale articolului.
Această răspundere patrimonială personală decurge din natura raporturilor care se stabilesc între organele de conducere și alte persoane ce au cauzat insolvență și societatea debitoare, iar pentru antrenarea ei este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile expres prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților si culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
În speța, aceste condiții nu sunt îndeplinite deoarece, in perioada in care a îndeplinit funcția de administrator/asociat al .” SRL, si-a îndeplinit obligațiile, iar o eventuala lipsa a stocurilor sau a activelor societății nu îi poate fi impusa atât timp cât, în luna decembrie 2009, acestea au fost predate numiților B. A. si Vicolas A., așa cum rezulta din contractul de cesiune.
O eventuala stare de insolventa in care s-ar afla societatea la acest moment nu privește fostul administrator/asociat, ci actualii asociați si administratori, acestora putându-le fi imputate creanțe ori alte debite ce trebuie plătite. Orice creanța ce a luat naștere anterior contractului de cesiune a fost asumata de noii administrator/asociați, așa cum rezulta din contractul de cesiune. F. de terți operează opozabilitatea din data înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului G. a contractului de cesiune, respectiv 17.12.2009, iar cererea de chemare in judecata este introdusa la data de 9.11.2011
La termenul de judecată din 18.05.2012, Curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor articolului 155 ind. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că recurentul, deși legal citat, nu și-a îndeplinit obligația de a depune originalul chitanței cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 60 de lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, puse în vedere de instanță și nici nu a depus copia contractului de cesiune.
De la data suspendării judecății nu s-a mai efectuat niciun act de procedură în cauză.
Curtea de apel constată că - după trecerea a mai mult de un an de la momentul suspendării judecății - se pune în discuție perimarea recursului, excepție în legătură cu care instanța de control judiciar reține următoarele:
Codul de procedură civilă reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. Perimarea este - în același timp - o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.
Conform articolului 248 alineat (1) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Instanța constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 249 (pentru întrerupere), respectiv 250 (pentru suspendare) Cod procedură civilă.
Curtea de apel reține că - la constatarea perimării - instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind recurentul); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.
În speță, instanța reține că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 18.05.2012), din vina recurentului (care nu și-a îndeplinit obligațiile și nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) și nu a intervenit vreun temei de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 28 octombrie 2013, pentru constatarea perimării.
În aplicarea articolului 248 cu referire la articolul 252 Cod procedură civilă, curtea va constata perimat recursul.
Excepția perimării fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea oricărei critici care privește sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, constată perimat recursul formulat de N. V. împotriva sentinței civile nr. 556 din 21.12.2011 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.11.2013.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | Judecător, C. P. |
Grefier, L. R.-C. |
Red și tehnored jud PG_
2ex
Jud fond C. B. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
