Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1590/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1590/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 7491/99/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ nr. 209/2013
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător C. P.
Judecător C. A.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de debitoarea . sentinței civile 1590/6.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II a civilă faliment, intimați B. C. și lichidator C. de E. în Insolvență, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 08.02.2013, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1590/6 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași –Secția ii civilă, faliment se hotărăște:
Admite cererea formulată de creditorul B. C. în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. SA având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
În temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței, dispune deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. M. SA, cu sediul în .. C., jud. Iași, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ , CUI_.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței,
Numește în calitate de administrator judiciar provizoriu pe C. DE E. ÎN INSOLVENȚĂ SPRL până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor în condițiile art. 19 din lege.
Fixează onorariu administratorului judiciar provizoriu de 1000 lei/lunar.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței dispune notificarea deschiderii procedurii tuturor creditorilor, debitorului și oficiului registrului comerțului, conform prevederilor Codului de procedură civilă și publicarea notificării, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pune în vedere debitorului să predea până la data de 16.11.2012 actele prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege administratorului judiciar.
Fixează termenul limită pentru depunerea cererilor de creanțe la 21.12.2012.
Fixează termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 10.01.2013.
Contestațiile la tabel vor fi depuse la Tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor în Insolvență a tabelului preliminar.
Fixează termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la 05.02.2013, ora 9 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 05.02. 2013 .
Fixează data primei ședințe a adunării creditorilor la data de 15.01.2013, în locația ce va fi stabilită de administratorul judiciar și dispune convocarea creditorilor debitorului pentru alegerea comitetului creditorilor, desemnarea președintelui acestuia, confirmarea sau înlocuirea administratorului judiciar desemnat provizoriu și stabilirea remunerației acestuia, precum și a oricăror alte aspecte necesare derulării procedurii.
Dispune trimiterea notificărilor către debitor, către toți creditorii debitorului, către instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se afla sediul debitorului declarat la registrul comerțului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, de către administratorul judiciar.
Administratorul judiciar va întocmi și va supune judecătorului-sindic până la data de 26.11.2012 un raport prin care să propună fie . procedură simplificată, fie continuarea perioadei de observație și până la data de 14.12.2012 raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, precum și celelalte situații incidente, iar lunar câte un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum și măsuri concrete privind desfășurarea procedurii precum și dovada publicării în extras în Buletinul procedurilor în insolvență.
În temeiul art. 4 din Legea privind procedura insolvenței, dispune deschiderea de către debitor a unui cont bancar la o unitate bancară de pe raza municipiului Iași, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin 1 din legea 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă in care va preciza cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale constituite de debitor sau instituită în temeiul legii, existența unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului.
Conform art. 3 pct. 6 din lege, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Dispozițiile menționate urmează a fi coroborate cu prevederile art. 379 Cod procedură civilă, conform cărora „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
În fapt, creditorul deține împotriva debitoarei un titlu executoriu, respectiv Sentința civilă nr. 5166/23.04.2008 a Judecătoriei Iași, modificată în parte prin Decizia civilă nr. 251/08.02.2010 a Tribunalului Iași, prin care s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de plată către creditor a sumei de 1884 lei lunar, cu titlul de prestație periodică, începând cu data de 12.07.2007 și în continuare, pe viitor.
La această sumă se adaugă suma de 390 lei lunar, începând cu data de iulie 2007 și până la încetarea stării de nevoie, reprezentând prestație periodică – salariul pentru personalul casnic.
Debitoarea nu a achitat nici o sumă către creditor.
Cum creditorul a probat o creanță certă, lichidă și exigibilă mai mult de 90 de zile în cuantum total de peste 45.000 lei, se naște în defavoarea debitorului o prezumție relativă de insolvență potrivit art. 3 lit. a din Legea 85/2006.
Prin urmare, instanța urmează a verifica situația debitoarei, pentru a aprecia asupra îndeplinirii condiției prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, referitoare la insolvența debitoarei.
Conform art. 3 pct. 1 din același act normativ, insolvența este acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Instanța are în vedere, în general, la aprecierea capacității de plată a debitoarei, ansamblul operațiunilor comerciale pe care aceasta le desfășoară, datoriile lunare ale acesteia și posibilitățile sale financiare, concluzii ce ar putea fi deduse din analiza documentelor depuse de către creditor din dosarul de executare, respectiv adresa de la Banca Millenium SA, din care rezultă că există înființată deja poprire asiguratorie asupra contului debitoarei la această bancă, pentru suma de 27.379 lei. În condițiile în care debitoarea nu a înțeles să se folosească de înscrisurile care i-ar fi putut dovedi capacitatea de a face față datoriilor exigibile, instanța apreciază că aceasta nu a reușit să răstoarne prezumția de insolvență ce operează în defavoarea sa.
Pentru toate aceste motive, instanța va dispune deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
În temeiul art. 34 și al art. 11 lit. c din Legea privind procedura insolvenței, pe baza ofertelor de la dosar și a disponibilităților de timp și resurse umane, instanța va numi un administrator judiciar provizoriu, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor în condițiile art. 19 din lege.
În cadrul procedurii, administratorul judiciar va notifica și va verifica și creanța creditorului titular al cererii introductive, sub aspectul cuantumului exact al creanței, raportat la toate înscrisurile deținute, evidențele contabile ale debitoarei și creditoarei și apărările acestora.
În temeiul art. 48 din Legea privind procedura insolvenței se va da dispoziție tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în cont să nu dispună de acesta fără un ordin al lichidatorului judiciar.
În temeiul disp. art. 62 din legea 85/2006 judecătorul sindic va fixa termenele limită pentru înregistrarea cererilor de creanță asupra averii debitorului, termenul de verificare, întocmire si afișare a tabelului preliminar al creanțelor, cel pentru soluționarea eventualelor contestații precum și data primei ședințe a adunării creditorilor, dispunând convocarea creditorilor debitorului pentru alegerea comitetului creditorilor, desemnarea președintelui acestuia, desemnarea/confirmarea administratorului judiciar și stabilirea remunerației acestuia, precum și a oricăror alte aspecte necesare derulării procedurii. De asemenea, se vor dispune toate măsurile necesare desfășurării în condiții optime a procedurii astfel declanșate.
I se va pune în vedere administratorului judiciar să întocmească și să depună raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, prevăzut de dispozițiile art. 59 alin. 1, iar lunar câte un raport privind descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, cuprinzând justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii, precum și măsuri concrete privind desfășurarea procedurii.
În temeiul art. 4 din Legea privind procedura insolvenței administratorul judiciar va deschide un cont bancar la o unitate bancară de pe raza municipiului Iași, în care se vor depune toate sumele de bani obținute din lichidare și din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii.
Debitoarea . declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1590/6 nov. 2012 pronunțată de Tribunalul Iași invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Recurenta susține că instanța de fond nu a făcut o analiză a îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 raportându-se probabil la faptul că nu a contestat, în termen de 10 zile de la primirea citației, starea de insolvabilitate și creanța formulată în cauză.
Admiterea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvență formulată de un creditor impune ca instanța să facă o verificare a creanței invocate în cauză, în sensul verificării dacă aceasta întrunește condițiile prevăzute de art. 31 coroborat cu cele ale art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006 a insolvenței, cu modificările și completările ulterioare și aceasta chiar dacă debitorul nu a formulat în cauză contestația prevăzută de art. 33 alin. 2 din Legea 85/2006.
Astfel, prin cererea introductivă, creditorul B. C. solicită deschiderea procedurii insolvenței în privința subscrisei, invocând o creanță totală de 81.897 Iei pe care subscrisa am datora-o acestuia, pentru perioada iulie 2007 - iunie 2012, creanță compusă din 68.677 lei cu titlu de despăgubiri datorate de subscrisa către B. C. și 13.220 lei cu titlu de cheltuieli pentru personalul casnic, în temeiul deciziei 251/08.02.2010 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr._/245/2007 și a sentinței civile 475/2009 a Judecătoriei Iași, pronunțată în aceiași cauză, modificată în parte prin decizia Tribunalului Iași.
Prin creditor îndreptățit a solicita deschiderea procedurii insolvenței, în temeiul prevederilor art. 31 din Legea 85/2006 se înțelege, așa cum rezultă din dispozițiile art.3 alin. l pct.6, „creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 12", adică peste valoarea de 45.000 de lei.
Așa cum se poate constata din prevederile legale precizate, pentru a dispune admiterea cererii creditorului, instanța de fond trebuia să verifice dacă B. C. deține față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă ce depășește valoarea prag de 45.000 de lei.
În prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege privind creanța invocată de B. C., raportat la următoarele considerente:
- Se invocă excepția autorității de lucru judecat în privința situației de fapt privind creanța invocată de B. C. pentru perioada iulie 2007 - iunie 2011 a sentinței 908/2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, menținută prin decizia 644/31.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ *.
Creditorul a mai formulat împotriva debitoarei, o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ a Tribunalului Iași.
Prin Sentința Comercială nr. 908/2011, Tribunalul Iași a dispus respingerea cererilor formulate atât de B. C. cât și de creditorii . SRL și Poliția Comunitară Iași reținând faptul că în cauză, creanțele invocate (deci inclusiv creanța invocată de B. C.) nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, nefiind îndeplinite așadar condițiile impuse de prevederile Legii 85/2006 pentru a se putea dispune admiterea cererilor formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. C., invocând tocmai caracterul cert, lichid și exigibil al creanței datorate de subscrisa pentru perioada iulie 2007 - iunie 2011. Recursul formulat a fost respins de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă 644/31.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ *.
Lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al sumelor invocate de creditor pentru această perioadă rezidă în aceea că nu s-au avut în vedere plățile efectuate de debitoare în această perioadă, plăți reiterate și prin prezenta cerere și imputația legală ce trebuia a se face potrivit prevederilor 1110-1113 cod civil de Ia 1864, aplicabile în cauză.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât sumele achitate de debitoare, așa cum rezultă din documentele de plată, au fost achitate fíe pentru creanța datorată către B. E., fíe către B. C., fíe fără a fi făcută o precizare expresă a imputării sumei achitate ce impunea imputarea legală, proporțională pentru fiecare tip de creanță în parte.
Chiar dacă, prin prezenta cerere, creditorul face precizarea că renunță Ia sumele datorate de subscrisa pentru B. E. până la data decesului, creanța invocată de acesta pentru perioada mai sus precizată rămâne una ce nu îndeplinește caracterul unei creanțe certe și lichide, în cauză fiind vorba de aceleași aspecte ce au făcut obiectul dosarului nr._ .
Practic autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul_ obligă creditorul a recurge doar la căile de drept comun pentru recuperarea sumelor anterioare lunii august 2011, eventualele noi precizări si calcule făcute de acesta neputând tinde la schimbarea soluțiilor anterioare în materie.
Dincolo de această chestiune, calculul făcut de creditor pentru această perioadă nu poate fi reținut de instanță, acesta imputând toate plățile efectuate de debitoare în procentele aferente fiecărui tip de creanță (pentru B. E., pentru B. C. și pentru personalul casnic) fără însă a ține seama de sumele achitate exclusiv în contul debitului datorat către B. E. sau B. C., conform documentelor de plată.
Cum această creanță a făcut obiectul Dosarului_, iar prin soluțiile pronunțate în această cauză s-a statuat faptul că pentru perioada iulie 2007 - iunie 2011 creditorul NU deține față de subscrisa o creanță certă, lichidă si exigibilă, recurenta susține că în privința situației de fapt reprezentată de această creanță există autoritate de lucru judecat.
Față de cele mai sus precizate, recurenta susține că, pentru perioada iulie 2007 - iunie 2011, creditorul B. C. nu deține față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
2 În privința creanței invocate pentru perioada august 2011 - august 2012, recurenta precizează că nici această creanță nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, raportat la următoarele considerente:
Creanța invocată de creditor prin cererea introductivă este compusă din sumele solicitate cu titlu de despăgubire lunară datorate acestuia (1884 lei) precum și contravaloarea cheltuielilor aferente personalului casnic (390 de lei).
Creanța invocată nu are caracter cert și lichid raportat la contravaloarea despăgubirilor aferente personalului casnic, ținând cont de următoarele aspecte:
Despăgubirea constând în suma de bani datorată pentru personalul casnic de 390 lei a fost stabilită ținând cont de nevoile de îngrijire ale creditorului și soției acestuia.
După data decesului doamnei B. E. această sumă ar trebui diminuată, ținând cont de faptul că valoarea stabilită prin sentințele judecătorești prin care debitoarea a fost obligată Ia plata acestor despăgubiri avea în vedere starea de nevoie de îngrijire a 2 persoane, fiind stabilită această despăgubire până la încetarea stării de nevoie. începând cu luna noiembrie 2010 cuantumul despăgubirii datorate cu acest titlu recurenta apreciază că se impune a fi redus, având în vedere faptul că această sumă este datorată pentru îngrijirea unei singure persoane.
Însă aprecierea cuantumul noii sume datorate creditorului pentru plată personal casnic nu poate fi făcută decât de o instanță de drept comun.
Mai mult decât atât, chiar dacă se reține că pentru această perioadă august 2011 - august 2012 creditorul deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, valoarea creanței se situează sub pragul prevăzut de dispozițiile legale pentru a se putea deschide procedura insolvenței în cazul debitoarei, respectiv sub 45.000 de lei: 1884 lei x 12 luni + 390 Iei x l2 luni = 27.288 lei.
Față de cele mai sus precizate, recurenta solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 85/2006 privind procedura insolvenței în privința creanței invocate de creditorul B. C., cererea acestuia fiind în mod netemeinic și nelegal admisă.
3. Procedura reglementată de prevederile Legii 85/2006 reprezintă o procedură specială ce impun admiterea cererilor de deschidere a procedurii insolvenței numai în condițiile în care creanțele invocate de creditori reprezintă creanță certe, lichide și exigibile.
Instanța de fond trebuia să analizeze față de cele invocate de creditor, dacă acesta deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă peste valoarea prag de 45.000 de lei.
în condițiile în care, în chiar cererea introductivă, se face vorbire de o altă cerere formulată de același creditor împotriva debitoarei de deschidere a procedurii insolvenței, cerere respinsă de instanța de judecată, iar modul de clacul prezentat de creditor nu poate conduce la concluzia că acesta deține în fapt o creanță certă lichidă și exigibilă, recurenta apreciază că, în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea formulată.
Așa cum rezultă din cererea de recurs formulată, recurenta solicită să se constate că analizarea creanței invocate de B. C. necesită ample verificări de fond în privința sumelor datorate de subscrisa, atât în privința cuantumului despăgubirilor solicitate de creditor cu titlu de contravaloare cheltuieli pentru personalul casnic cât și cu privire la despăgubirile datorate efectiv acestuia, ținând cont de plățile anterioare efectuate de .>
Ori aceste verificări nu pot fi făcute în analiza unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, așa cum a statuat practica instanțelor în această materie, procedura prevăzută de Legea 85/2006 specială în care caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor invoacte de creditori prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței trebuie să rezulte fără nici un dubiu din actele doveditoare ale creanței invocate, fără a fi necesare verificări ce țin de natura și cuantumul debitului.
La data de 4 decembrie 2012 recurenta a depus un memoriu de completare a motivelor de recurs prin care susține că instanța de fond nu a ținut cont de recunoașterile creditorului privind achitarea parțială a creanței, iar în ceea ce privește suma lunară de 390 lei aferentă plății personalului casnic, aceasta se acordă până la încetarea stării de nevoie.
În recurs, recurenta a depus sentința civilă nr. 908/2011 a Tribunalului Iași și deciziei civilă nr. 644/2011 a Curții de Apel Iași.
Intimatul B. C. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul susține că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 81.897 lei rezultată din sentința civilă nr. 5166/2008 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia civilă nr. 251/2010 a Tribunalului Iași.
Pentru perioada pana la 31.01.2010 creanța este de 25.141 ron + 3410 ron.
Suma de 25.141 ron reprezintă prestație lunară pentru B. C. în urma majorării prin hotărârile de mai sus a cuantumului prestației cu 811 ron/lună. S-a dispus această majorare începând cu data de 12.07.2007, deci 31 luni înmulțit cu 811 ron = 25.141 ron.
Suma de 3.410 ron reprezintă prestație lunară pentru personal casnic, în urma majorării prin hotărârile de mai sus a cuantumului prestației cu 110 ron/lună. S-a dispus aceasta majorare începând cu data de 12.07.2007, deci 31 luni înmulțit cu 110 ron = 3.410 ron.
Pentru perioada februarie-noiembrie 2010 creanța este de 11.740 RON + 2400 ron.
Prin hotărârile de mai sus s-a dispus o prestație lunară în cuantum de 2629 ron ( 1884 ron pentru B. C. + 355 ron pentru B. E. + 390 ron pentru personal casnic). În această perioadă debitoarea a achitat 1000 ron/lună. Având în vedere cota procentuală a fiecărei obligații, debitoarea a achitat:
14% pentru B. E. = 140/lună
15% pentru personal casnic = 150/lună
71 % pentru B. C. = 710/lună.
Pentru aceasta perioada suma restantă de 11.740 reprezintă prestație lunară pentru B. C. (1884 ron-710 ron) X 10 luni = 11.740 ron.
Pentru această perioadă suma restantă de 2400 ron reprezintă prestație lunară pentru personal casnic (390 ron - 150 ron) X 10 luni = 2400 ron.
Pentru perioadă decembrie 2010 - iunie 2012 creanța este de 31.796 ron + 7.410 ron.
În această perioadă debitoarea a plătit în total 4.000 ron.
Suma de 31.796 ron reprezintă prestație lunară pentru B. C.: 1884 ron X 19 luni - 4000 ron = 31.796 ron.
Suma de 7.410 ron reprezintă prestație lunară pentru personal casnic: 390 ron X 19 luni = 7.410 ron.
Dacă sunt adunate separat sumele datorate pentru aceste perioade: prestația pentru B. C. este de 68.677 ron ( 25.141 + 11.740 + 31.796 ), iar prestația pentru personal casnic este de 13.220 ron (3.410 + 2.400 + 7410).
Prin urmare întreaga creanță este: 25.141 ron + 3410 ron + 11.740 ron + 2400 ron + 31.796 ron + 7.410 ron = 81.897 ron.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat, intimatul susține că în prima cauză (dosar nr._ ) acțiunea s-a respins motivat de valoarea – prag a creanței sub 45.000 lei.
Prin neplata prestațiilor lunare, valoarea creanței a ajuns la 81.897 lei.
În primul dosar, B. C. a formulat acțiunea în calitate de moștenitor a lui B. E., în prezenta acțiune în numele său personal.
De altfel, autoritatea de lucru judecat nu poate opera în raporturi juridice care se modifică în permanență, cum sunt prestațiile continue.
Mai susține intimatul că, indiferent de modul de calcul, creanța depășește valoarea-prag. De la momentul pronunțării hotărârii judecătorești ce reprezintă titlu executoriu și până la momentul introducerii prezentei cereri de deschiderea a procedurii insolvenței s-au achitat doar 14.000 lei.
Cu privire la cuantumul prestației aferente personalului casnic, intimatul susține că situația de fapt se menține până astăzi, ori dacă s-ar fi schimbat starea de nevoie, debitoarea trebuia să formuleze a acțiunii de drept comun.
Intimatul apreciază că debitoarea este în insolvență, tabelul preliminar cuprinzând 22 de creditori.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată următoarele.
În prezenta cauză (dosar_ 12), creditorul B. C. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei . o creanță în cuantum de 81.897 lei rezultând din sentința civilă nr. 5166/2008 a Judecătoriei Iași și decizia civilă nr. 251/2010 a Tribunalului Iași.
Creanța este aferentă perioadei iulie 2007-iunie 2012 și reprezintă suma pe care o datorează debitoarea raportat la creditorul B. C..
Creditorul B. C. a depus la fila 12 dosar fond un calcul al creanței, defalcat pe fiecare categorie de despăgubire acordată și perioada aferentă.
Cererea creditorului îndreptățit să solicite procedura insolvenței a fost comunicată debitoarei, fără ca aceasta să procedeze conform dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr.85/2006.
Chiar și în situația în care debitoarea are o atitudine pasivă față de această cerere, în sensul că nu contestă sau recunoaște starea de insolvență, judecătorul sindic este obligat să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 punctele 1, 6 și 12 din legea insolvenței:
- dacă debitoarea se află în insolvență;
- dacă B. C. este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței;
- dacă creanța depășește valoarea – prag.
Instanța de fond a constatat că în cauză au fost îndeplinite condițiile mai sus expuse în sensul că valoarea creanței (certă, lichidă și exigibilă mai mult de 90 de zile) depășește 45.000 lei și că debitoarea se află în insolvență și a hotărât, prin sentința recurată, admiterea cererii creditorului B. C. și deschiderea procedurii insolvenței debitoarei .>
În cererea de recurs debitoarea a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința comercială nr. 908/9 iunie 2011 menținută prin decizia civilă nr. 644/31 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași (dosar nr._ ) pentru perioada iulie 2007 - iunie 2011.
Pentru perioada august 2011- august 2012, recurenta susține că B. C-tin nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă raportat la plata parțială făcută și asupra căreia nu s-a aplicat imputația plății, cât și la cuantumul cheltuielilor eferente personalului casnic.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, curtea reține că aceasta este nefondată.
În cauza nr._, creditorii B. C. și B. E. au invocat o creanță de peste 40.000 lei rezultată din despăgubiri acordate ca urmare a unei vătămări suferite din vina societății debitoare.
S-au invocat aceleași titluri executorii ca și cele din prezenta cauză.
Ulterior, creditorul B. C. a indicat că suma datorată este de 43.056 lei, că renunță la acordarea sumei de 390 lei/lunar reprezentând plata personalului casnic și că solicită pentru viitor suma de 1884 lei ca urmare a survenirii decesului soției sale, B. E..
Prin sentința civilă nr. 908/9 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._, judecătorul sindic a admis contestația debitoarei și a respins cererile creditorilor .” SRL, Poliția Comunitară Iași, B. C. și B. E. (decedată).
Cu privire la creanța soților B., judecătorul sindic a reținut caracterul incert al creanței.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 644/2011, respinge recursul creditorului B. C. și menține sentința civilă nr. 908/2011 a Tribunalului Iași.
Instanța de recurs a reținut că în dosarul nr._, creanța debitorului B. C. nu depășește valoarea – prag prevăzută de Legea nr. 85/2006 și nu îndeplinește condiția lichidității, neavând un cuantum precis în condițiile în care B. C. a declarat că nu înțelege să continue acțiunea formulată de soția sa, în calitate de moștenitor.
Nefiind îndeplinită condiția privind creanța, instanța de recurs nu a mai analizat critica recurentului B. C. privind starea de insolvență a societății debitoare.
În prezenta cauză, creditorul B. C. invocă o creanță de 814.897 lei reprezentând prestații periodice aferente perioadei iunie 2007 – iunie 2012, depunând și un calcul al acestora.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Așadar, tripla identitate de obiect, cauză și părți este condiția autorității lucrului judecat.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (art. 1200 pct.4, art. 1202 alin. 2 Cod civil).
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Pentru a se da dispozitivului întinderea, sensul corespunzător trebuie să se combine dispozitivul hotărârii cu considerentele acesteia.
Deși soluția se regăsește în dispozitivul hotărârii ea nu poate fi înțeleasă fără a se face apel la considerente, în care se află tocmai rațiunile de drept sau de fapt ale adoptării ei. Soluția în sine, fără a se verifica motivele hotărârii, nu ar avea sens, ceea ce interesează fiind faptele deduse judecății, regula de drept aplicată acesteia de judecător.
Astfel, pentru a putea aprecia asupra existenței excepției autorității de lucru judecat instanta a doua oară investită trebuie să se raporteze la elementele primei judecăți, așa cum rezultă ele din considerentele hotărârii anterioare.
Cu alte cuvinte, pentru a se sti dacă este vorba despre reînnoirea aceluiași litigiu, judecătorul trebuie să ia în considerare motivele hotărârii anterioare, care reprezintă justificarea și susținerea necesară a soluției adoptate.
Numai astfel se poate stabili dacă noua cerere se întemeiază pe aceleași fapte, care atrag incidența acelorași reguli de drept și astfel instanța va fi pusă în situația de a supune din nou dreptul acelorași fapte.
Aceasta înseamnă că cea de-a doua hotărâre nu numai că nu va putea să contrazică sau să revină asupra conținutului primei hotarâri, ci, mai mult decât atât, că trebuie să-și întemeieze soluția pe conținutul acesteia, care a dezlegat un raport de drept litigios.
În speța dedusă judecății, curtea reține ca prima instanță investită ( tribunal și curte de apel ) a avut în vedere, la pronunțarea soluției, valoarea - prag a creanței, cât și caracterul lichid al acesteia ( nu este precis determinată în condițiile decesului celuilalt creditor).
În cea de-a doua acțiune, cererea de deschidere a procedurii insolvenței este formulată numai de unul dintre creditorii care invocă propria sa creanță în sumă de 81.897 lei.
Având în vedere izvorul creanței, respectiv prestații periodice, nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, valoarea calculată la momentul introducerii cererii, fiind variabilă.
În prima acțiune, creanța pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței privea pe ambii creditori, B. C. și B. E., ori în prezenta acțiune, creditorul B. C. invocă propria sa creanță, astfel că nici din acest punct de vedere nu există autoritate de lucru judecat.
De asemeni, și în ceea ce privește cea de-a doua condiție necesară deschiderii procedurii și anume starea de insolvență, acesta se analizează raportat la momentul formulării cererii, astfel că nu poate fi vorba de o autoritate de lucru judecat. Dacă în anul 2011 o societate nu era în incapacitate de plată, este posibil ca anul următor, să se găsească în această situație.
Hotărârea de respingere a unei cereri de deschidere a procedurii insolventei nu implică autoritatea de lucru judecat dacă se dovedește existența unor situații noi ce nu au existat ori care nu au fost reținute la pronuntarea hotărârii anterioare.
Mai mult, instantele anterioare nici nu au analizat starea de insolvență a debitoarei raportat la momentul formularii cererii în dosarul nr._ .
Reținând a fi neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, instanța de recurs va analiza criticile formulate de recurentă raportat la condițiile necesare deschiderii procedurii insolvenței în temeiul legii nr. 85/2006.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor aferente personalului casnic, recurenta apreciază că nu are caracter cert și lichid deoarece nu este diminuată cu suma cuvenită defunctei B. E., iar cuantumul datorat creditorului B. C., în noile condiții, nu poate fi făcut decât de o instanță de drept comun.
Critica recurentei este fondată în ceea ce privește contravaloarea prestației periodice reprezentând salariul pentru personalul casnic.
Curtea reține că prin decizia nr. 251/2010 a Tribunalului Iași, s-a menținut dispoziția Judecătoriei Iași cu privire la cuantumul acestei prestații periodice. Astfel, reclamanta . fost obligată să plătească celor doi pârâți, soții B., suma de 390 lei lunar, începând cu iulie 2007 și până la încetarea stării de nevoie.
La data de 15 noiembrie 2010 a decedat B. E. astfel că, B. C. nu poate solicita propria sa creanță în condițiile în care cuantumul de 390 lei lunar este stabilit în considerare a două persoane ce necesitau îngrijiri speciale.
Din acest punct de vedere prestațiile periodice reprezentând contravaloarea cheltuielilor aferente peronalului casnic nu îndeplinesc condiția lichidității în sensul că nu este precis determinată câtimea lor.
Însă, chiar și în aceste condiții, curtea reține că în cauză creanța depășește valoarea – prag prevăzut de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, creditorul B. C-tin a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei pentru o creanță în sumă de 81.897 lei. Din această sumă, urmeză a fi înlăturată contravaloarea prestațiilor periodice reprezentând salariul pentru peronalul casnic (_ lei), rezultând astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă – în sensul dispozitiilor Legii nr. 85/2006 de 68.677 lei.
În ceea ce privește sumele achitate până la data formulării prezentei cereri de deschiderea a insolvenței, creditorul, prin precizări și calculul depus la fondul cazei la fila 12, recunoaște suma de 4.000 lei și în întâmpinarea din recurs suma de 14.000 lei.
Scăzând ultima sumă recunoscută de către creditor, rezultă o creanță de 54.677 lei.
În ceea ce privește critica referitoare la neaplicarea dispozițiilor privind imputația plății, curtea reține că aceasta nu are relevanță în cauză deoarece creanța este compusă din mai multe datorii, este scadentă la data formulării cererii de chemare în judecată, iar datoriile nu sunt purtătoare de accesorii (dobânzi, penalități).
Constatând că recurenta nu a formulat critici în legătura cu stare sa de insolvență, iar creanța creditorului B. C. este certă, lichidă, exigibilă în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 și depășește valoarea - prag stabilită de art. 3 pct. 12 din legea insolvenței, fiind în sumă de 54.677 lei, curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta . va menține ca legală și temeinică sentința recurată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă.
În temeiul art 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat ) efectuate de B. C. în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către debitoarea . sentinței civile nr. 1590/6 nov. 2012 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția II civilă faliment, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta . achite intimatului B. C. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2013.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC_
Tehnored gref RCL_
2EX Jud fond B. R.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 202/2013. Curtea de Apel IAŞI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
