Procedura insolvenţei. Decizia nr. 202/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 6709/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ nr. 202/2013
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către debitoarea ., prin lichidator "C. DE INSOLVENȚĂ M." IPURL împotriva sentinței civile nr. 1696/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul este la primul termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța constată recursul declarat în termen, achitată taxa de timbru și timbru judiciar, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și vor fi analizate și potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța rămâne în pronunțare pe fondul cererii recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. nr. 1696/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă și faliment se hotărăște:
Respinge cererea formulată de lichidator C. de I. M. IPURL privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și . debitoarei S.C. Lorank Expert S.R.L., cu sediul în mun. Iași, .. 5A, jud. Iași, înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI_.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași – Judecător Sindic, sub nr._, practicianul în insolventa C. de I. M. IPURL – în calitate de lichidator desemnat in temeiul Legii nr. 31/1990 de către Oficiul Registrului Comerțului Iași – a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei S.C. Lorank Expert S.R.L.
În fapt, se motivează că societatea debitoare se află în procedura de lichidare pe legea speciala nr. 31/1990. Prin Rezoluția nr._/03.04.2012, practicianul în insolvență C. de Insolvență M. IPURL a fost desemnat în calitate de lichidator al societății debitoare. Acesta a constatat că societatea nu mai funcționează la sediul înregistrat in registrul comerțului, societatea nu deține nici un bun în patrimoniu, actele contabile nu pot fi găsite iar administratorul statutar nu mai este de găsit. De asemenea, societatea se află în imposibilitate de a realiza venituri care să acopere cheltuielile curente și plata datoriilor, nu desfășoară activitate economică fiind dizolvată. Întrucât debitoarea se află într-o stare vădită de insolvență, se solicită deschiderea procedurii simplificate a falimentului.
În drept, s-au invocat disp. art. 237 alin. 3 si art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar: Rezoluția nr._/03.04.2012 a ORC Iași, notificări, declarația de creanță a Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, somații și titluri executorii emise de aceasta.
Legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare ori contestație la cererea de deschidere a procedurii.
Analizând cererea dedusă judecății prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța constată că cererea nu poate fi primită.
Potrivit art. 2 din Legea insolventei, scopul acestei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
Cererile de deschidere a procedurii insolventei formulate de lichidatorii judiciari diferă de cererile formulate de creditori sau de debitori, întrucât presupun analizarea atât a condițiilor generale stabilite de lege in vederea deschiderii procedurii insolventei, cât și a necesității transformării unei proceduri de lichidare administrativă într-una judiciară.
Practicianul în insolvență C. de Insolvență M. IPURL a fost desemnat ca lichidator al debitoarei . în procedura specială de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990. Lichidatorul nu justifică de ce se impune trecerea de la procedura de lichidare administrativă la procedura de lichidare judiciară în forma simplificata a falimentului, în condițiile în care recunoaște că nu există bunuri în averea debitoarei și nici disponibilități bănești în conturile bancare. De asemenea, lichidatorul nu a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea lichidării patrimoniului societății de la data desemnării în procedura de lichidare administrativă și până în prezent, demersuri care să impună cu necesitate deschiderea procedurii judiciare a insolvenței. Atâta timp cât este evident că debitorul nu are bunuri pentru stingerea pasivului, scopul procedurii judiciare nu se justifică, aceasta nefiind decât de natura să angreneze cheltuieli suplimentare de procedură ce urmează a fi puse pe seama fondului de lichidare, și cheltuieli nejustificate pentru sistemul judiciar. Aceste proceduri se impun a fi închise în condițiile Legii nr. 31/1990. Întrucât nu există bunuri sau disponibilități bănești în averea debitoarei, și nu s-au invocat și dovedit existența unor premise și date concrete pentru anularea unor acte sau transferuri frauduloase, operațiuni ce ar putea să aducă bunuri sau sume de bani în averea debitorului care să contribuie la stingerea pasivului, nu se justifică deschiderea procedurii simplificate a falimentului pe cale judiciară.
Deși lichidatorul judiciar a invocat în susținerea demersului său și disp. art. 2701 din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată, text potrivit căruia ar fi obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței pe cale judiciară, este de observat că acest text este aplicabil numai societăților comerciale pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, făcând parte din Cap. III al Titlului VII al legii societăților comerciale (capitol intitulat „Lichidarea societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni”).
Împotriva sentinței a declarat recurs debitoarea ., prin lichidator C. de I. M. IPURL pentru următoarele motive:
În prezenta cauză cererea introductivă a fost formulată de . reprezentată prin lichidator și nu de lichidator în nume propriu așa cum în mod inexplicabil și complet eronat a reținut instanța de fond. Este bine știut faptul că potrivit dispozițiilor Legii 31/1990, lichidatorii preiau atribuțiile și obligațiile administratorilor societății comerciale.
Nici Legea 31/1990 și nici vreun alt act normativ nu interzic debitorului aflat în stare de insolvență, inclusiv debitorului dizolvat anterior, introducerea unei cereri de deschidere a procedurii reglementată de Legea 85/2006.
Astfel, Legea 85/2006 stabilește la alineatul 2 că procedura simplificată prevăzută de acest act normativ se aplică și debitorilor care „...fac parte din categoriile prevăzute Ia alin. (1) și îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
l. nu dețin nici un bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit;
4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerțului;
d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) Ut a)f) și h) în termenul prevăzut de lege;
e) societăți comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive "
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 27 din legea85/2006, prevăd că: "Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adresele tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență". Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că "Va putea să adresele tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă".
Potrivit articolului 3 din Legea 85/2006 "insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile" și "insolvență este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței".
În condițiile în care, debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, dar înregistrează, încă din anul 2007, datorii care, la rândul lor sunt purtătoare de majorări de întârziere, este evident că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii 85/2006, dispoziții care nu condiționează în nici un fel dreptul debitorului de a intra în procedura prevăzută de actul normativ anterior menționat de existența sau inexistența bunurilor în patrimoniu.
De altfel, în cuprinsul Legii 85/2006, nu se menționează (și nici nu se deduce prin interpretare) că procedura insolvenței sau a falimentului după caz, s-ar aplica doar acelor societăți care dețin bunuri în patrimoniu și nici că cel care introduce o cerere de deschidere a unei astfel de proceduri (indiferent de calitatea lui-creditor sau debitor -) trebuie să probeze mai întâi că societatea respectivă deține bunuri în patrimoniu.
Prin urmare, respingerea unei cereri introdusă de către o debitor, indiferent că este introdusă prin administrator statutar, lichidator desemnat, împuternicit etc., pe motiv că acesta are sau nu bunuri în patrimoniu, în condițiile în care pentru cererile introduse de către creditori nu se aplică această condiție, înseamnă nu numai a încălca legea ci și a discrimina, complet nejustificat, diferitele categorii de justițiabili.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 26 din Legea 85/2006 conferă în mod cert și fără echivoc, legitimitate procesuală activă debitorului, în vreme ce prevederile art. 27 din același act normativ instituie, de fapt, obligativitatea introducerii cererii pentru debitorul aflat în stare de insolvență, stabilind inclusiv un termen în acest sens, dar nicidecum obligativitatea deținerii de active în patrimoniu.
Referitor la susținerile instanței potrivit cărora lichidatorul nu justifică de ce s-ar impune transformarea unei proceduri de lichidare administrativă într-una judiciară, apreciază recurenta că nici acestea nu pot fi avute în vedere, atâta timp cât, în cuprinsul cererii introductive a precizat că se impune ca debitoarea să fie supusă prevederilor Legii 85/2006, pentru a da astfel posibilitatea tuturor creditorilor să ia cunoștință de situația societății și să-și înregistreze eventualele creanțe, știut fiind faptul că procedura instituită de Legea 85/2006, oferă creditorilor mai multe posibilități decât procedura prevăzută de Legea 31/1990 (deschiderea procedurii se publică în ziar, toate actele de procedură se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvență, spre deosebire de procedura administrativă, Legea 85/2006 reglementează instituția răspunderii patrimoniale a persoanelor care se fac vinovate de insolvență debitoarei, creditorii având astfel la dispoziție și alte mecanisme pentru îndestularea creanțelor, etc.). De asemenea, în practică s-a întâmplat de multe ori ca după deschiderea procedurii, să se obțină informații despre debitoare, activitatea acesteia și chiar despre transferuri patrimoniale efectuate cu încălcarea legii, de la creditori.
Nu a fost luat în considerare nici faptul că societatea din prezenta cauză are datorii de 85.296 lei, datorii pentru care nu va răspunde nimeni, în situația în care societatea va fi radiată în urma lichidării administrative, instanța considerând probabil că nu se impune a se stabili din ce motive s-a ajuns la acumularea acestor datorii sau cine se face vinovat de aceste datorii.
Având în vedere toate aspectele prezentate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței iar pe fond admiterea cererii cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond în vederea deschiderii procedurii simplificate a falimentului debitoarei ..
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006: „Dacă cererea debitorului corespunde condițiilor prevăzute la art. 27, judecătorul-sindic va pronunța o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declarația făcută conform art. 28 alin. 1 lit. h debitorul își arată intenția de a intra în procedura simplificată sau nu depune documentele prevăzute la art. 28 alin. 1 lit. a-f și h la termenul prevăzut la art. 28 alin. 2 ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. 2, judecătorul va pronunța o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.”
Curtea constată că . se încadrează în categoria debitorilor prevăzuți la art. 1 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 – societăți comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive.
Debitoarea a fost dizolvată în anul 2011.
Prin rezoluția nr._/3.04.2012 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, la cererea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Iași, s-a numit în calitate de lichidator C. de I. M. IPURL.
Cu cererea înregistrată sub nr._, debitoarea, prin lichidator, a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.
Cum debitoarea face parte din categoria societăților prevăzute de art. 1 alin. 2, judecătorul sindic trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în sensul pronunțării unei sentințe de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței.
Greșit a condiționat judecătorul sindic admiterea cererii lichidatorului, pentru debitoarea ., de existența mai multor bunuri aparținând acesteia, Legea nr. 85/2006 neprevăzând acest fapt.
În ceea ce privește necesitatea justificării formulării unei cereri de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței, curtea constată că excede dispozițiilor Legii nr. 31/1996.
Cum debitoarea este societate cu răspundere limitată, posibilitatea lichidatorului de a formula cerere de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței este reglementată de art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată (text modificat prin art. IV din OUG nr.43/2010) și nu de dispozițiile art. 270 ind. 1, aplicabil doar societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni.
Din dispozițiile art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 rezultă și calitatea lichidatorului de a formula, în numele debitoarei, cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Constatând că debitoarea face parte din categoriile menționate la art. 32 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și creanța Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Iași în sumă de 85.296 lei este constatată prin titluri de creanță necontestate (art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006), în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul formulat de debitoarea ., prin lichidator C. de I. M. IPURL, va casa sentința tribunalului și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea verificării îndeplinirii condițiilor necesare deschideri procedurii simplificate a insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către debitoarea ., prin lichidator "C. DE INSOLVENȚĂ M." IPURL împotriva sentinței civile nr. 1696/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic în vederea verificării condițiilor necesare deschiderii procedurii insolvenței debitoarei ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond Z. N. L.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1397/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1590/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
