Procedura insolvenţei. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 497/89/2010**/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 393/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de S. C. în calitate de administrator special al S.C. "P." S.R.L. Bârlad împotriva sentinței 763/F/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosar_, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.03.2013, susținerile apărătorului recurentului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.03.2013, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 763/F/31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. se hotărăște:
Respinge cererea de confirmare a planului de reorganizare a debitoarei S.C. "P." S.R.L., cerere formulată de administratorul special al acesteia S. C. și pe cale de consecința infirmă planul de reorganizare a activității S.C. "P." S.R.L. Bârlad.
În temeiul art. 107 alin. 1 lit. B raportat la art. 102 alin 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, dispune . procedura generală a debitorului S.C. "P." S.R.L.
În temeiul art. 107 alin 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței ridică dreptul de administrare al debitorului și dispune dizolvarea societății debitoare.
Dispune sigilarea bunurilor din averea debitoarei, în sarcina lichidatorului judiciar.
Stabilește termen de maxim 10 zile de la data notificării deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate până la deschiderea procedurii.
Dispune întocmirea și predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maxim 10 zile de la . unei liste cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora, cu indicarea celor născute după data introducerii cererii de deschidere a procedurii.
Fixează următoarele termene limită:
a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor menționate la art. 108 alin. (3) din lege, în vederea întocmirii tabelului suplimentar – 12 decembrie 2012;
b) termenul de verificare a creanțelor menționate la art. 108 alin. (3) din lege, de întocmire, afișare și comunicare a tabelului suplimentar al acestora – 19 decembrie 2012;
c) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat – 27 februarie 2013.
Numește lichidator judiciar pe O. A. Ș. - C. de Insolvență, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege, cu o remunerație de 2.000 lei din averea debitorului.
Pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990, republicată și dispune îndeplinirea formalităților privind menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai săi.
În temeiul art. 108 alin. 1 și 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, dispune ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condițiile art. 61 alin. 3 din lege, privind . falimentului prin procedura generală, ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, menționată la art. 107 alin 2 lit.
d) debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii.
Fixează termen pentru continuarea procedurii la 13 februarie 2013 pentru când vor fi citate părțile conform codului de procedura civila si BPI.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reține următoarele:
Față de concluziile riguroase și la obiect ale analizei făcute de practicianul în insolvență LD Expert G. IPURL Huși judecătorul sindic apreciază că șansele de redresare a debitoarei sunt inexistente, planul de reorganizare prevăzând obiective mari, imposibil de atins, ce presupun metode fanteziste de punere în aplicare pentru următoarele considerente:
Cu privire la sursele de finanțare, prin planul de reorganizare depus la dosarul cauzei sunt propuse trei surse de finanțare, respectiv:
a) Recuperări creanțe:
b) Vânzări active și activitate curentă;
c) Aport de capital din partea asociaților
În ceea ce privește recuperările de creanțe, prin planul de reorganizare singura creanță de recuperat este aceea asupra debitoarei . SRL București, în sumă de 452.723,75 lei. Această creanță nu poate fi considerată că fiind o sursă certă, bazându-se pe răspunsul executorului judecătoresc cu privire la stadiul procedurii de executare silită. Astfel că în urma actelor de executare s-a identificat pe numele . SRL cont deschis la B.-GSG, fiind emise adrese de poprire. De asemenea, a fost identificat în patrimonial . SRL un imobil situat în mun. București, . având în vedere că . SRL nu a executat de bunăvoie obligația de plată a debitului constatat prin titlu executoriu, iar de la data înființării popririi și până în prezent nu a fost recuperată nici o sumă de bani, drept pentru care se poate presupune că societatea nu desfășoară operațiuni bancare tocmai pentru ca sumele de bani să nu poată fi urmărite și executate. Din vânzarea bunului identificat de executorul judecătoresc nu este certă acoperirea creanței existente, ținând cont si de faptul ca din extrasul de carte funciara, rezulta ca este înscrisa sub condiție proprietatea firmei, până la achitarea prețului. Având în vedere evoluția pieței imobiliare din România și că bunul poate fi scos la licitație în urma executării silite, nu se poate estima data la care va putea fi valorificat și, mai mult decât atât, nu se poate estima valoarea de piață la momentul vânzării.
De asemenea, mai retine instanța că, debitoarea a relatat că a ajuns în stare de insolvență din cauza datoriilor către . SRL, si apoi arată că are de încasat o suma de 452.723,75 lei de la aceasta. Având în vedere litigiile dintre cele două societăți, recuperarea sumelor apare ca incertă atât asupra cuantumului cât și a posibilității reale de a o încasa/executa.
O altă sursă de finanțare a planului de reorganizare este activitatea curentă și vânzări bunuri din patrimoniul debitoarei.
Referitor la resursele obținute prin lichidarea parțială a activelor debitoarei, la pagina 17 din planul de reorganizare, dintr-o eroare s-a luat în calcul că vânzarea imobilului situat în Piatra N. (ipotecat în favoarea P. B.) se va face la valoarea de piață (4.965.000 lei), în loc de 2.482.500 lei, neținând cont de faptul că societatea se află în procedură de insolvență, iar valorificarea bunurilor se face la valoarea de lichidare (forțată), așa cum în mod corect a fost estimat a se valorifica imobilul situat în . lichidare 532.950 lei.
În ceea ce privește lichiditățile obținute de societate din desfășurarea activităților curente în perioada 2012-2014, care sunt în cuantum de 447.061 lei, acestea reprezintă doar un procent nesemnificativ de 3,8% din totalul plăților prevăzute în planul de reorganizare, ceea ce arată că activitatea desfășurată nu poate susține decât în mică parte derularea planului, acesta bazându-se doar pe vânzări active și un aport incert, nesigur și supraestimat al asociaților.
Veniturile estimate a se obține pe perioada derulării planului nu au la bază contracte comerciale încheiate care să-i asigure o continuitate și o certitudine a fluxului de numerar. Conform art.95 alin. 1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței "planul va indica perspectivele de redresare, în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului...". Așadar, trebuie luate în considerare posibilitățile de redresare raportate strict la activitatea debitoarei și la cererea pieței față de oferta debitoarei.
Așa cum rezultă din planul de reorganizare propus de debitoarea ., prin administratorul special, o altă sursă de finanțare a programului de plăți o constituie aportul de capital din partea asociaților, respectiv provenind din vânzarea bunurilor proprii, care conform fluxului de numerar cuprins în planul de reorganizare va fi în sumă de 7.964.704.97 lei, propuse a fi încasate astfel: 60.000 în anul 1, 60.000 în anul al II-lea și 7.784.704,97 în anul al III-lea. Având în vedere faptul că prin Decizia nr. 183/A/12.12.2011 a Tribunalului V. s-a constatat că bunurile comune dobândite în proprietate de asociații . se ridică la valoarea de 2.517.845 lei, în cotă de "/2 și faptul că la dosarul cauzei sau la planul de reorganizare nu au fost depuse documente din care să rezulte faptul că asociații au și alte surse financiare (lichidități) care să susțină derularea planului de reorganizare, se ridică mari semne de întrebare cu privire la realitatea și proveniența sumelor de bani care teoretic ar trebui să acopere în proporție de peste 65% din valoarea masei credale (7.964.704,97 lei).
La art. 95 alin. 6 lit. b din Legea 85/2006 se stipulează că planul de reorganizare va specifica "obținerea de resurse financiare pentru susținerea realizării planului și sursele de proveniență". Un alt aspect care trebuie luat în calcul este faptul că pe terenul proprietatea asociaților este construită stația PECO proprietatea debitoarei, astfel că este imposibilă valorificarea terenului de către asociați fără valorificarea stației PECO aparținând debitoarei, imobil care este vital pentru desfășurarea activității curente și care asigură o sursă permanentă de venituri.
Din analiza planului de reorganizare, respectiv a fluxului de încasări și plăți, a bugetului de venituri și cheltuieli, se observă că nu se face vorbire de achitarea cheltuielilor curente decât într-o foarte mică măsură. Prin planul de reorganizare propus nu se individualizează fiecare creditor în parte cu suma ce urmează a fi achitată, contrar art.3 pct.22 din Legea insolvenței.
Conform art.96 alin.3 din Legea 85/2006 se prevede că "Planul va stabili același tratament pentru fiecare creanță din cadrul unei categorii distincte..."". Or, planul în discuție, prin graficul de plăți prezentat, nu respectă acest text de lege. Planul nu prevede nici măcar plata integrală a obligațiilor curente, reprezentând dobânzi și accesorii curente aferente creditorilor garantați, contrar art.41 alin.3 din Legea insolvenței.
Nu există acordul expres al creditorilor garantați privind prelungirea termenelor liniilor de credit. Planul nu îndeplinește condiția imperativa prevăzută la art. 101 alin. (2) lit. a) din lege, în ceea ce privește tratamentul aplicabil categoriilor de creanțe care au votat împotriva Planului de reorganizare.
Planul se bazează pe creșterea continuă a distribuției, debitoarea neprecizând modul în care se poate realiza o astfel de creștere. O creștere a distribuției înseamnă, în esență, lărgirea bazei de clienți, însă ținând cont că în prezent debitoarea nu colaborează decât cu firma ., care aparține fiilor săi, iar din rulajul contului depus la dosar în perioada de observație, rezulta că cea mai mare parte a sumelor de bani sunt depuse în firmă de către asociata S. M. și apoi efectuată plata către ..
De asemenea în continuarea activității sale prevede ca se impune a face noi angajări, însă nu face un studiu, dacă se impune acest aspect raportat la cifra de afaceri. Având în vedere că rambursările din plan au la baza vânzarea de active și doar într-o foarte mică măsură activitatea curentă (3,8%), instanța apreciază că nu se impune menținerea în circuitul economic a unei societăți neprofitabile.
De asemenea, debitoarea nu demonstrează faptul că a încheiat contracte și nici că este în negocieri cu clienți noi pentru extinderea activității. În lipsa unor contracte ferme cu clienți noi care să fie prezentate în susținerea celor afirmate prin Plan și față de faptul că premisele nu s-au schimbat (contextul economic general este nefavorabil, ritmul de creditare este foarte încetinit, există o lipsa acută de lichidități, etc.), premisă de creștere continuă a distribuției debitoarei este nefezabilă.
Una din ipotezele principale ale Planului este abordarea unei piețe în parte volatile, în mare parte cu trăsături de fidelizare. Debitoarea își exprima doar speranța de a colabora pe această linie atât cu persoane fizice cât și juridice, fără a arăta vreun plan concret de acțiune sau vreo dovadă a demarării negocierilor cu astfel de clienți. Debitoarea face referiri foarte vagi la faptul că portofoliul de produse și clienți se va concentra pe elementele cu profitabilitate crescută, neargumentând modul în care se va implementa acest lucru. Debitoarea nu explică modul de realizare a acestor obiective și nici nu cuantifică schimbările în portofoliul de produse și clienți, pentru a putea cuantifica impactul aplicării acestei strategii.
Activitatea de comerț necesită un capital de lucru (constând în stocuri) inițial substanțial, fapt care nu este evidențiat în cadrul Planului. De asemenea, nu se menționează sursa finanțării nevoii de capital de lucru și nici necesarul de numerar. În plan este prevăzut a se genera un profit cumulat pe trei ani în sumă de 447.061 lei, în timp ce, suma totală cumulată a creanțelor este de aproximativ 11.156.392,93 lei (așa cum se prevede în programul de plăți). Analizând fluxul de numerar al debitorului, nu rezulta că are posibilități viabile de redresare și de achitare a datoriilor, vânzările de active fiind trecute la valori ipotetice și abia în anul al III- lea de plan, până atunci achitând sume modice din activitatea curentă.
Mai retine instanța că, INTESA SAN PAOLO B. a votat sub condiția modificării cu prevederi referitoare la plata comisioanelor, dobânzilor aferente creditului, în cazul când nu se vor efectua aceste modificări votul sau este împotrivă. În speță nu au survenit modificări la plan, iar administratorul special face precizări în sensul că a fost înscris în plan cu întreaga sumă înscrisă la masa credală.
Judecătorul sindic retine ca un plan de reorganizare trebuie să cuprindă toate elementele, toți indicatorii economici care să permită o analiză corectă a șanselor sale de reușită și care, totodată să prevadă și mijloacele necesare punerii sale în aplicare.
Un plan de reorganizare nu trebuie să fie ”clarificat” cu ajutorul unor precizări care să ofere și o interpretare corectă a instrumentelor folosite de acesta, a metodelor utilizate la întocmirea lui. Limbajul pe care ar trebui să-l folosească trebuie să fie înțeles de specialiști. Dacă debitorul, prin administratorul special, a considerat că practicianul care a analizat planul nu a înțeles corect terminologia din plan sau anumite aspecte din acesta, atunci, clarificările pe care redactorul planului ar fi vrut să le facă trebuiau incluse în plan și planul supus din nou votului. Planul trebuie să ofere elemente suficiente de interpretare, înțelegere, punere în aplicare, și nu să fie pe deplin înțeles cu ajutorul unui instrument ajutător, exterior lui, cum este cazul precizărilor făcute in cauza la planul de reorganizare depus.
Procedura reorganizării judiciare este guvernată de voința anumitor creditori, care pot decide fie reorganizarea debitorului, fie falimentul acestuia. În doctrină s-a considerat că din punct de vedere al gradului de intervenție a judecătorului sindic în actul jurisdicțional, hotărârea de confirmare a planului poate fi asemănată unei hotărâri prin care instanța consfințește învoiala părților, în condițiile art. 271-273 Cod procedură civilă, cu deosebirea că hotărârea judecătorului sindic nu va încorpora planul, ci numai îl va confirma. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 101 pct. A din legea 85/2006, planul va fi confirmat de către judecătorul sindic dacă cel puțin jumătate plus una din categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele prevăzute la art. 100 alin 3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minim una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.
În speță, sunt trei categorii supuse votului, identificate în programul de plăți: - creanțele garantate, care au votat în împotriva planului de reorganizare, - creanțele bugetare, care și-au exprimat votul -2.75% din masa credală (valoarea creanțelor bugetare fiind de 307.150 lei).- Creanțele chirografare, care au votat planul în procent de aproximativ 17.07%- valoarea creanțelor chirografare fiind 1.346.490,21 lei.
Mai retine instanța ca, categoria creditorilor bugetari nu poate fi considerată conform legii ca „socotită că acceptă planul”, acestea fiind creanțele de la art. 101 lit. D: anume cele care se achită integral în 30 de zile de la confirmarea planului sau în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă. Din analiza planului de reorganizare se constată că aceste creanțe bugetare nu sunt achitate în termen de 30 de zile, ci sunt și ele eșalonate pe 3 ani.
Pe acest fond, judecătorul sindic nu confirmă planul de reorganizare, chiar dacă acesta a fost considerat ca și aprobat de adunarea creditorilor, în condiții destul de neobișnuite, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 107 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței pentru a dispune declanșarea procedurii falimentului.
Astfel, analizând materialul probator existent la dosar, judecătorul sindic constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107 al. 1 lit. B din Legea 85/1006, urmând să dispună . procedura generală a debitorului P. SRL. In baza art. 107 alin. 2 din lege va ridica dreptul de administrare al debitorului și se va dispune dizolvarea acestuia.
De asemenea, în vederea evitării pericolului înstrăinării unor bunuri din patrimoniul debitorului, dispune sigilarea acestora conform art. 113 din lege. Stabilește un termen de maxim 10 zile de la data notificării deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate până la deschiderea procedurii și de întocmirea și predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maxim 10 zile de la . unei liste cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora, cu indicarea celor născute după data introducerii cererii de deschidere a procedurii. Desemnează lichidator judiciar pe C.I.I. O. A. S., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege, cu o remunerație de 2000 lei din averea debitorului, încetând cu acest moment atribuțiile administratorului judiciar.
Stabilește termenele limită conform art. 107 alin 3, raportat la art. 108 alin. 2 din lege. În baza art.108 alin 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, dispune ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condițiile art. 61 alin 3 din lege, privind . falimentului prin procedura generală, ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, menționată la art. 107 alin. 2 lit. e), debitorului și oficiului registrului comerțului, pentru efectuarea mențiunii.
Debitoarea ., prin administrator special S. C. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 763/F/31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V..
Recurenta a solicitat suspendarea executării sentinței recurate.
În motivarea cererii de recurs recurenta susține că desfășoară activitate de distribuție carburanți și de prestare de servicii petroliere, cu 39 de angajați.
Conform balanței de verificare pe luna septembrie 2012 debitoare a obținut venituri din vânzări și prestări servicii (pentru perioada ianuarie – septembrie 2012) de 12. 603. 777 lei (2.800.000 euro).
Pe perioada de observație societatea a fost disciplinată fiscal și și-a achitat toate datoriile.
Cu privire la creditoarea B.R.D., debitoarea susține că există posibilitatea de a ajunge la un punct de vedere comun și că nu trebuia declanșată procedura falimentului, ci obligarea sa la modificarea planului de reorganizare.
La data de 26 noiembrie 2012 recurenta, în termen legal, a depus motive de recurs prin care susține că societatea debitoare este profitabilă, dar decapitalizarea produsă ca urmare a angajării de investiții imobiliare anterior crizei și blocarea activității de către M. T. G. SRL a condus la această situație.
Din analiza financiară se poate observa că, după deschiderea procedurii insolvenței, cifra de afaceri a crescut constant, astfel că o prognoză de creștere cu 20 % nu este de nerealizat.
Greșit reține judecătorul sindic că distribuția de carburanți se realizează exclusiv prin . altfel, de la această firmă debitoarea a încasat în lunile august și septembrie 2012 suma de 2.549.119, 61 lei.
Mai susține recurenta că respectiva firmă este furnizor și nu consumator de carburanți, iar prețul de furnizare este competitiv.
De altfel, . de . să facă parte din categoria creditorilor prevăzută de art. 95 din Legea nr.85/2006 și puteau fi chemate să voteze planul.
Instanța de fond realizează și o interpretare eronată a legii atunci când arată că planul ar menționa incorect previzualizarea vânzării de active la valoarea de piață a acestora, iar nu la valoarea lor de lichidare. Nu există nicio dispoziție în Legea nr.85/2006 în sensul acesta. Pe de altă parte este chiar de esența reorganizării avantajul pe care îl asigură față de lichidare și anume posibilitatea înstrăinării de active la valoarea de piață sau ca afacere.
Recurenta a mai invocat greșita interpretare a legii cu privire la creanțele creditorilor bugetari care ar defavorizate pentru faptul că plata lor este propusă să se realizeze în cei trei ani ai planului și acești creditori nu pot fi priviți că acceptă planul.
De altfel, Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili Mijlocii V., care deține 79 % din creanțele bugetare a transmis un punct de vedere insistând pentru confirmarea planului după ce l-a votat fără rezerve în adunarea creditorilor.
Recurenta a formulat critici și cu privire la procentul creanțelor creditorilor (reținut de instanța de fond) care au acceptat planul. Într-adevăr, categoria creditorilor garantați deține 76 % din totalul creanțelor, dar nu se poate reține că toți creditorii garantați au votat împotriva planului. De fapt, nici un creditor garantat nu a votat împotrivă, ci doar B.R.D. a solicitat prorogarea votului.
B. T. SA și Intesa Sanpolo România SA au votat în sensul acceptării planului, iar P. B. SA a trimis un punct de vedere pozitiv către judecătorul sindic cu prilejul etapei confirmării planului.
Judecătorul sindic nu a pronunțat o hotărâre legală întrucât nu s-a pronunțat asupra
elementelor hotărâtoare furnizate în procedura de confirmare cu privire la dimensionarea planului la chiar sugestia creditorului B. S.A. care după votare contestă viabilitatea lui.
P. SRL are în patrimoniu active considerabile ca valoare și unul dintre acestea este Motelul "Occident" situat în zona centrală a municipiului Bârlad. Clădirea și terenul sunt ipotecate în favoarea B. SA și inițial au fost prevăzute a fi vândute în cadrul planului de reorganizare. Prin vânzare se obțin sumele necesare stingerii creanței B. S.A. urmând ca P. S.R.L. să-și deruleze activitatea pe linia distribuției de carburanți.
B. S.A. a propus însă redimensionarea planului in ideea păstrării relației financiare și după epuizarea perioadei de plan și păstrarea garanției constituite asupra imobilului. Urma ca ceilalți creditori să fie acoperiți în perioada de plan în principal prin vânzarea activului fost sediu de birouri PETROM situat în centrul municipiului Piatra N.. În noile condiții propuse de către B. S.A. trebuia identificată sursa care să înlocuiască în plan vânzarea motelului iar aceasta a constat în aport asociați.
Diferențele de poziții au fost generate în relația cu B. S.A. doar cu privire la suma propusa a fi achitată acesteia prin plan rezultată din prestarea activității curente. Aceste diferențe pot fi stinse.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Prin încheierea din 25 ianuarie 2013 Curtea de Apel Iași a respins cererea debitoarei privind suspendarea executării sentinței recurate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar reține următoarele:
Potrivit art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
A. cel puțin jumătate plus una dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele menționate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanțelor a acceptat planul;
C. fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan.
D. vor fi considerate creanțe nedefavorizate și vor fi considerate că au acceptat planul, creanțele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului sau în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;
E. planul respectă prevederile art. 95.
Investit cu cererea a planului de reorganizare propus de către debitor, prin administratorul special, tribunalul a procedat conform art. 100 alin. 1 teza a II a din Legea nr.85/2006 în sensul solicitării opiniei unui practician în insolvență privind posibilitatea de realizare a planului.
Curtea constată că instanța de fond a analizat, în considerentele hotărârii recurate, doar condițiile prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. e referitoare structura și conținutul planului de reorganizare.
Astfel, însușindu-și în totalitate punctul de vedere al LD Expert G. IPURL Huși, instanța de fond a analizat sursele de finanțare (cu referire în special la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 95 alin. 6 lit. B din Legea nr. 85/2006), îndeplinirea condiției prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. D, cât și neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 101 alin. 2.
Curtea reține că, la fondul cauzei, creditoarea B.R.D. – Group Societe Generale SA a formulat o cerere prin care a solicitat judecătorului sindic să nu confirme planul de reorganizare propus de administratorul special deoarece nu respectă dispozițiile art. 101 și art. 95 din Legea nr. 85/2006.
Susține această creditoare, cu argumentele expuse, că planul de reorganizare nu este sustenabil și că, în ceea ce o privește, are o creanță defavorizată în sensul art. 3 punctul 21 din Legea nr. 85/2006.
Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a verifica îndeplinirea condițiilor de legalitate impuse de Legea nr. 85/2006. Aceasta deoarece, pentru confirmarea planului, judecătorul sindic trebuie să verifice dacă planul de reorganizare stabilește în mod corect fiecare categorie de creanță.
Deși creditoarea B.R.D. – Group Societe Generale SA a susținut că are o creanță defavorizată, instanța de fond nu a analizat susținerile acesteia.
De existența unei eventuale categorii de creanțe defavorizate depinde modul în care se verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la criticile referitoare la șansele de redresare ale debitoarei, curtea reține că acestea nu pot face obiectul cenzurării instanței de fond deoarece aceasta se pronunță asupra condițiilor de legalitate, nu și asupra oportunității planului.
Verificarea condiției prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. E, care face referire la art. 95, se realizează prin prisma analizării structurii minimale pe care trebuie să o cuprindă un plan și nicidecum prin analiza viabilității planului de reorganizare, cum greșit a procedat instanța de fond.
Critica referitoare la posibilitatea formării unei categorii de creanțe a creditorilor . . neîntemeiată. Cei doi creditori nu figurează în tabelul definitiv al creanțelor (publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 3724/14.03.2012), neputând participa la votul prevăzut de art. 100 din Legea nr. 85/2006.
Raportat acestor considerente, curtea va admite recursul declarat de . în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va casa sentința recurată și va dispune trimiterea spre rejudecare a cererii privind confirmarea planului de reorganizare.
În rejudecare, tribunalul va verifica condițiile de legalitate prevăzute de art. 101 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, prin raportare la fiecare categorie de creanță.
Totodată, tribunalul va avea în vedere și apărările creditoarei B.R.D. – Group Societe Generale SA, urmând a analiza dacă aceasta deține o creanță defavorizată în sensul art. 3 punctul 21 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. C., în calitate de administrator special al ., împotriva sentinței civile nr. 763/F/31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o casează în tot.
Trimite spre rejudecare Tribunalului V. cererea privind confirmarea planului de reorganizare a debitoarei .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond T. A. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1397/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
