Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1672/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1672/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 4914/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 529/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de . SA împotriva sentinței civile 1672/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat ., având ca obiect procedura insolvenței.
Cauza a fost luată spre examinare în ședința publică din data de_ fiind întocmită încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1672/21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă și faliment se hotărăște:
Respinge cererea formulată de creditoarea R. I. Bank SA cu sediul in București, ., . privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei .., cu sediul în Iași, ., . înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, CUI_.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – Secția comercială și de contencios administrativ – Judecător-sindic, sub nr._ din 10.05.2012, creditoarea R. I. Bank SA cu sediul in București, ., . a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei .., cu sediul în Iași, ., .. A, . înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, CUI_ pentru suma de 109 934,96 lei, reprezentând 99 543,13 lei –contravaloare debit principal restant, 10 023,44 lei creanțe atașate restante și 368,39 lei debite diverse.
În motivarea cererii sale, creditorul a arătat că a încheiat cu debitoarea a beneficiat contractul de împrumut pentru plafon credit nr. 234/23.09.2008, în valoare de 100 000 lei, în temeiul căruia datorează sumele menționate, că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că s-a procedat la executarea silita a bunurilor care au constitut obiectul garanțiilor ipotecare.
În drept, a invocat art. 1, 3 și 31 din Legea 85/2006.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 120 lei potrivit dispozițiilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
În susținerea cererii, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Debitorul nu a depus întâmpinare și nici contestație la cererile de deschidere a procedurii.
În baza dispozițiilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, judecătorul sindic a solicitat relații de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, referitoare la istoricul mențiunilor debitoarei.
Analizând cererile creditorilor, raportat la actele și lucrările dosarului si a dispozițiilor legale incidente, judecătorul-sindic a apreciat că sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
În fapt, între debitor și CN CF CFR SA București a fost încheiat contractul de închiriere nr. 535/09.07.2008.
Potrivit dispozițiilor art 33 alin 1 din legea 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere in care va preciza cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale constituite de debitor sau instituită in temeiul legii, existența unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului.
Conform art 3 pct 6 din lege, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă ,lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. De asemenea, conform art 3 pct 1 din același act normativ, insolvența este acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Dispozițiile menționate trebuie coroborate cu prevederile art. 379 alin. 3 cod proc. civ, conform cărora o creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau chiar recunoscute de el.
În dovedirea creanței sale certe, creditoarea a invocat contractul de împrumut pentru plafon credit nr. 234/23.09.2008, în valoare de 100 000 lei, încheiat cu debitoarea, contract care a beneficiat de mai multe garanții: o garanție reală imobiliară asupra unui teren în suprafață totală de 835,26 mp teren situat în ., jud. Iași,cesiune asupra fluxului de lichidități al debitoarei și bilet la ordin în alb,avalizat de administratorul statutar.
De asemenea, creditoarea a mai arătat în cererea introductivă că, urmare a neexecutării obilgațiilor contractuale de către debitoare, a declarat exigibilitatea anticipată a creditului și a trecut la executarea silită a garanțiilor, vânzând în cadrul executării silite bunul imobil ce constituia obiectul garanției.
Se observa că reclamanta nu a indicat și nu a dovedit împrejurarea declarării exigibilității anticipate contractuale și a datei la care acesta s-a produs, nu a arătat care era suma datorată de debitoare la momentul declarării exigibilității contractului, nu a dovedit dacă numai garanția reală imobiliară a executat-o silit și care a fost suma recuperată în urma acestei proceduri și nici care este modul de calcul al sumei restante pe care o invocă în cadrul prezentei cereri.
Se observă că reclamanta a atașat cererii sale doar contractul de împrumut și cel de garanție, precum și trei fișe de cont ale debitoarei cu referire la data de 30.03.2012, referitoare la trei categorii de creanțe: creanțe atașate – creanțe îndoielnice, creanțe depreciate și alți debitori diverși, fără a explica ce reprezintă aceste sume și care este temeiul solicitării lor.
În acest context, dat fiind că reclamanta nu a făcut dovada că deține împotriva debitoarei o creanță caracterizată de cerințele art. 3 pct 6 din Legea 85/2006, urmează a fi respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Creditoarea R. I. Bank SA București a declarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta susține că la data de 13.05.2010 a procedat la declararea exigibilității creanței din contractul de credit nr. 234/23.09.2008 și la declanșarea procedurii de executare silită.
La data de 5.01.2011 s-a vândut la licitație publică terenul intravilan, proprietatea debitoarei, pentru prețul de 40.000 lei, fără TVA, diminuându-se cu această sumă creanța.
Ulterior acestei date, creanța debitoarei a fost de 99.662 lei, la care s-au adăugat dobânzile și comisioanele, astfel că la data de 30.03.2012, debitul restant era de 109.934,96 lei.
Raportat la această situație de fapt, recurenta invocă aplicarea dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 în sensul că este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii.
Din actele dosarului, rezultă că debitoarea este în insolvență, iar creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă cf art. 379 alin. 3 C.proc.civ.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea .>
Recurenta a depus la dosar înscrisuri: procesul-verbal din 7.02.2010, referatul de analiză nr. 1181/7.04.2010, actul de adjudecare din 24.01.2011, fișe de cont ale debitoarei.
Intimata . a depus întâmpinare.
Prin încheierea din 15.02.2013, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
La data de 7 martie 2013 recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, admisă prin încheierea din 15 martie 2013.
Recursul este întemeiat.
Creditoarea R. I. Bank SA București a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei . pentru o creanță de 109.934,96 lei compusă din: 99,543 lei – debit principal, 10.023,44 lei – creanțe restante, 368,39 lei – alți debitori diverși.
Creditoarea susține că în baza contractului de împrumut pentru plafon de credit nr. 234/23.09.2008 și a actului adițional nr. 1/31.08.2009, a acordat debitoarei un plafon de credit de 100.000 lei, fără ca aceasta să își îndeplinească obligațiile de plată.
Curtea constată că debitoarea a contractat un credit de revolving care este o linie de împrumut pusă de bancă la dispoziția clientului și pe care acesta o poate „trage” treptat, oricând dorește, plătind în schimb un comision în cazul neutilizării ei și o dobândă normală în cazul „tragerii”.
Potrivit contractului de împrumut, termenul de valabilitate al plafonului de credit în sistem revolving este de maxim 12 luni (23.09.2008 – 22.09.2009), prelungit prin actul adițional cu încă 6 luni (31.08.2009 – 27.02.2010).
Contractul de împrumut nr, 234/23.09.2008 prevede clauze referitoare la faptul că tragerile din plafonul de credit pot fi făcute zilnic, din inițiativa împrumutatului (în condițiile specifice), la dobânda și comisioanele percepute, cât și la rambursarea plafonului de credit (art. 15).
Cu înscrisurile noi depuse în recurs (filele 13-29), respectiv fișele de cont ale debitoarei și necontestate de către aceasta, recurenta a dovedit că debitoarea a efectuat operațiuni bancare, însă, la sfârșitul perioadei de acordare a creditului nu a restituit împrumutul și accesoriile acestuia.
De asemenea, din aceste înscrisuri rezultă comisioanele și dobânzile percepute de către creditoare conform clauzelor contractuale (art. 15.6 din contractul de împrumut) și neachitate de către de debitoare.
Raportat acestor considerente, Curtea constată că recurenta este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creanța acesteia fiind certă, lichidă și exigibilă, iar cuantumul depășește valoarea prag de 45.000 lei impusă de art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței.
Cum debitoarea nu a uzat de procedura contestației prevăzute de art. 33 alin. 2, recurenta a dovedit și faptul că aceasta este în insolvență.
Fiind îndeplinite condițiile necesare deschiderii procedurii insolvenței, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de creditoarea R. I. Bank SA București, va casa sentința civilă nr. 1672/2012 a Tribunalului Iași și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de .>
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de „R. I. Bank” SA împotriva sentinței civile nr. 1672 din 21.11.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași, Secția a II a civilă – F., în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de debitoarea .>
Pronunțată în ședință publică, astăzi – 19 .04.2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
