Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1014/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1014/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 15578/99/2011/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1014/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. O.
Judecător V. C.-S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IAȘI în contradictoriu cu intimata B. A. împotriva sentinței civile nr. 787/07.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția a II-a Civilă-F., în dosarul având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; obiectul cauzei este scutit de plata taxei judiciare de timbru; intimata nu a depus întâmpinare; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și văzând că nu mai există cereri de formulat, excepții de ridicat ori probe de administrat, în baza art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 787 din 07.05.2013 a Tribunalului Iași – Secția II Civilă-F. s-a respins acțiunea formulată de creditoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IAȘI în contradictoriu cu pârâta B. A. având ca obiect antrenarea răspunderii personale a pârâtei pentru pasivul societății debitoare . SRL.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Prin încheierea nr. 64/S din 13.03.2012 a Tribunalului Iași s-a deschis procedura simplificată a falimentului debitorului . SRL, pârâta din cauză având calitatea de asociat și administrator statutar al societății debitoare.
Pârâtei i se impută săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut o contabilitate conformă cu legea.
Nu s-a probat de către reclamantă că într-adevăr pârâta a ținut o contabilitate fictivă sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Nu această conduită – nedepunerea situațiilor financiare – a generat starea de insolvență, ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității pârâtei, iar faptul că nu a mai depus indicatorii financiari nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația fiscală specială, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este de natură a atrage, în mod necesar răspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin faptele săvârșite s-a cauzat insolvența societății, ceea ce însă nu s-a produs în cauză, astfel încât se va respinge cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Direcția G. a Finanțelor Publice Iași criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că în mod greșit s-a respins acțiunea, deși cu probele administrate în cauză a făcut dovada săvârșirii de către pârâtă a faptei ilicite, ce a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, a prejudiciului cert și direct creat, a culpei acesteia și a raportului de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 reglementează posibilitatea ca membrii organelor de conducere să fie obligați să suporte pasivul societății dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
În raport de conținutul acestor dispoziții legale, Curtea apreciază că sentința tribunalului este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar în al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile, nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a societății debitoare rezultă că această stare a fost determinată de ineficienta utilizare a resurselor existente ce a condus la acumularea de datorii către instituțiile statului și către terți, de neurmărirea încasării creanțelor și de lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, ceea ce reprezintă un management neinspirat, care nu este sancționat decât dacă sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale speciale.
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență a societății, sub acest aspect criticile recurentei nu sunt fondate.
Pentru considerentele expuse, raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de Direcția G. a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 787 din 07.05.2013 a Tribunalului Iași - Secția a II-a Civilă-F., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IAȘI împotriva sentinței civile nr. 787/07.05.2013 a Tribunalului Iași - Secția a II-a Civilă-F., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 Septembrie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, V. O. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: A.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/15.10.2013
Tribunalul Iași: Z. N. L.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
