Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1126/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1126/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 5517/99/2007/a15
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1126/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. G.
Judecător: L. P.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Administrarea Activelor Statului București împotriva sentinței civile nr. 1197 din 28.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă – faliment în contradictoriu cu intimata-debitoare ., prin lichidator judiciar ferm C. SPRL Timișoara și intimații . și . București, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată; la dosar s-a depus din partea recurentei A.A.A.S. București cererea de renunțare la judecata recursului și din partea lichidatorul judiciar F. C. SPRL Timișoara concluzii scrise.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecata recursului formulată de A.A.A.S. București.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
P. sentința civilă nr. 1197/ 28.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă – faliment a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de creditoarea .
Au fost respinse cererile de distribuire sume reziduale formulate de . AAAS București.
P. a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
În cauza ce face obiectul dosarului_ 7, aflat pe rolul Tribunalului Iași, se derulează procedura falimentului debitoarei .>
Așa cum susține și petenta AAAS București, în cauză a fost valorificat întregul patrimoniu al debitoarei și au fost achitate integral creanțele înscrise în tabelul definitiv, cu două excepții: creanța solicitată de inventatorii care au desfășurat activitate în cadrul . căror contestație se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Iași și sumele solicitate de . fac obiectul dosarului asociat a3.
Este reală și împrejurarea că în contul de lichidare al debitoarei se află o sumă de aproximativ 10 milioane euro, sumă din care urmează a se achita aceste două creanțe.
Sub aspectul cererii de intervenție în interes propriu formulată de ., instanța a reținut cu titlu preliminar că în cadrul prezentei cauze nu a fost învestită cu a stabili cine acre calitatea de acționar al debitoarei . cine ar fi îndreptățit la primirea sumelor reziduale.
Din perspectiva dispozițiilor art. 49 al 2 Cod procedură civilă, intervenientul în interes propriu poate interveni într-un proces care se derulează între alte persoane arunci când pretinde un drept al său.
Astfel, nu este suficient ca intervenienta . sa invoce în cauza de față că ea ar fi titulara dreptului de a beneficia de eventualele sume reziduale, ci trebuie ca prin demersul său juridic să tindă la realizarea unui drept al său propriu.
Se observă însă că prin cererea de intervenție, intervenienta tinde la paralizarea cererilor promovate de AAAS București și de . respingerea cererilor pentru netemeinicie, fără a solicita corelativ realizarea unui drept al său.
Pe cale de consecință, nefiind îndeplinite condițiile art. 49 al 2 Cod procedură civilă, cererea de intervenție a fost respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererile privind distribuirile de sume reziduale, instanța a reținut că potrivit art. 133 al 1 lit. b din Legea 85/2006, „Dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de închidere a procedurii falimentului și de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat: în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziția asociaților sau persoanei fizice, după caz.”
După cum reiese din textul de lege citat nu se poate pune problema realizării unei distribuiri de sume reziduale anterior închiderii procedurii, cele două măsuri – închiderea procedurii și distribuirea sumelor reziduale fiind concomitente.
Pe de altă parte, în cauza de față nu este îndeplinită nici condiția achitării integrale a creanțelor, fiind încă în curs de soluționare întinderea a două creanțe. Sub acest aspect nu poate fi primită susținerea petentelor referitoare la incidența prevederilor art. 127 din lege referitoare la provizionare, întrucât textul de lege invocat se aplică doar în situația realizării unor distribuiri parțiale, așa cum rezultă din chiar cuprinsul textului de lege invocat, iar Legea 85/2006 u cuprinde norme ce pot fi aplicate prin analogie.
Față de considerentele ce preced, instanța a respins ca neîntemeiate cererile petentelor . AAAS București privind obligarea lichidatorului judiciar la a distribui sumele reziduale.
Împotriva sentinței nr. 1197/ 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași Secția II civilă – faliment a formulat recurs A. pentru Administrarea Activelor Statului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru nerespectarea de către lichidatorul judiciar F. C. SPRL a dispozițiilor legale referitoare la distribuirea fondurilor obținute din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei . conformitate cu dispozițiile capitolului III, secțiunea a VI a, paragraf 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Distribuirea sumelor obținute din vânzarea bunurilor aflate în averea debitorului se face potrivit dispozițiilor art. 121 și urm. din Legea nr. 85/2006, obligația lichidatorului fiind aceea de a prezenta Comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și un plan de distribuire între creditori, ori plan de distribuire parțial cu respectarea prevederilor art. 122 din același act normativ.
După cum rezultă din actele întocmite și depuse la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar F. C. SPRL, a se vedea cu precădere raportul nr. 49 depus cu adresa nr. 3207/25.05.2009 și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență sub nr. 2833/2009, acesta a distribuit sumele realizate în urma lichidării, după cum urmează:
- la prima distribuire – 90% din totalitatea creanțelor înscrise în tabelul definitiv;
- la a doua distribuire – 9 % din totalitatea creanțelor înscrise în tabelul definitiv;
- restul creanțelor rămase nedistribuite până la ora actuală fiind de 1% din totalul întregului pasiv.
Or, o asemenea distribuire în procedura concursuală prevăzută de Legea nr. 85/2006 este o greșeală incalificabilă comisă de lichidatorul judiciar F. C. SPRL, o atingere gravă adusă atât dispozițiilor legale amintite, cât și dispozițiilor art. 125 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței potrivit cărora: „(1) Titularilor de creanțe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplină îndestulare a titularilor de creanțe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 123 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. În cazul insuficienței sumelor necesare acoperirii integrale a creanțelor cu acelea cu rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporțională cu procentul pe care creanța lor o deține în categoria creanțelor respective”.
Mai mult decât atât, reținerea fără nicio justificare a unui procent de 1% din fiecare creanță înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei . de către lichidatorul judiciar F. C. SPRL, în condițiile în care în contul deschis pe numele averii debitoarei există disponibil pentru plata integrală a pasivului înregistrat, este o măsură abuzivă și nelegală ce pricinuiește prejudicii tuturor creditorilor înscriși în procedură, atitudinea lichidatorului judiciar neputând rămâne nesancționată.
Curtea notează că la data de 26 septembrie 2013 recurenta Administrarea Activelor Statului București a depus - în scris – renunțarea la judecata recursului, existând in acest sens cererea sa la fila 16 dosar recurs iar intimatul parat, lichidatorul judiciar F. C. SPRL Timișoara luând act de această manifestare de voință, a fost de acord cu renunțarea la judecata, fără a cere cheltuieli de judecată.
Cererea de renunțare la judecată este un act juridic unilateral iar potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. De asemenea, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli, în conformitate cu prevederile art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă.
Instituția renunțării la judecată și a renunțării la drept este reglementată în Titlul III- Procedura înaintea primei instanțe, Capitolul III - Judecata, Secțiunea V din Cod procedură civilă, iar potrivit art. 316 Cod procedură civilă, raportat la art. 298 Cod procedură civilă, dispozițiile de procedură privind judecata în apel, respectiv în primă instanță, se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol (Titlul V, Capitolul I).
Or, renunțarea la judecarea unei cereri așa cum este reglementată prin dispozițiile legale cuprinse în art. 246 Cod procedură civilă nu sunt potrivnice celor cuprinse în art. 299 - 316 Cod procedură civilă, astfel că acestea se aplică și în instanța de recurs.
De asemenea, renunțarea la judecarea prezentei cereri de recurs se poate face fără învoirea celeilalte părți, respectiv a intimatului, întrucât părțile nu au intrat în dezbaterea fondului, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 246 alin. 4 Cod procedură civilă.
În aceeași ordine de idei, întrucât renunțarea la judecata recursului s-a făcut după comunicarea cererii de recurs, instanța verificând, constată că intimatul legal citat pentru termenul de astăzi, nu a solicitat obligarea titularului cererii la cheltuieli de judecată.
P. toate aceste considerente și având în vedere poziția exprimată fără echivoc a recurentului - din care rezultă cu claritate conținutul și sensul pe care a înțeles să-l dea solicitării sale printr-o exprimare liberă a voinței și că instanța este ținută să se pronunțe și să dea o rezolvare firească, adecvată intenției reale a titularului cererii - acestea fiind limitele investirii, în baza art. 246 Cod procedură civilă, Curtea va lua act de retragerea recursului declarat în cauză.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului la judecata cererii de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 1197/2013 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași Secția II Civilă faliment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 Octombrie 2013.
Președinte, A. G. | Judecător, L. P. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, D. G. |
Red. S.C.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 30.10.2013
Tribunalul Iași: B. C. M.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 495/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 346/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
