Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 426/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 10139/99/2010/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 426/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător C. P.
Judecător G. P.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1517/2012 din 30.10.2012 a Tribunalului Iași intimați P. E. V., B. C. I. și A. F. A., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este al doilea termen de judecată, recurenta a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță și dovada citării intimaților prin publicitate.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța rămâne în pronunțare pe fondul cererii recurs.
În termenul de pronunțare la dosar a fost primită întâmpinarea formulată de intimatul B. C. I.. Instanța constată că este depusă cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel că nu se impune comunicarea și va fi considerată ca și concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1517 din 30 octombrie 2012 a Tribunalului Iași se hotărăște:
Respinge acțiunea formulată de către creditor Administratia Finantelor Publice a Municipiului Iasi în contradictoriu cu pârâții P. E. V., Birzu C. I. si A. F. A., având ca obiect antrenarea răspunderii personale a paratului pentru pasivul societății debitoare S.C. Lux Parfum S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
În fapt, prin Sentința nr. 1081/S/13.09.2011, Tribunalul Iași a deschis procedura simplificata a falimentului debitorului S.C. Lux Parfum S.R.L.
Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pârâții au avut calitatea de asociați si administratori ai societății debitoare.
În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost în măsura să contribuie la ajungerea societății debitoare în insolvență.
Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la regulile specifice de drept comun, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.
Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.
Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.
Reclamanta nu și-a propus alte probe decât înscrisurile existente la dosarul de insolvență.
Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:
Pârâților li se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:
- 138 lit. a: au folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
- 138 lit. c: au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți
- 138 lit. d: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea
Reclamantul a propus un raționament construit doar pe prezumții, astfel: nedepunerea actelor financiare la organele în drept creează prezumția că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea (138 lit. d) și că pârâții au intenționat să ascundă aspecte ale activității firmei, ceea ce naște la rândul său prezumția că au desfășurat comerț în interes personal (138 lit. c) pentru a-și însuși rezultatele acestui comerț (138 lit. a).
Prezumțiile nu au putut fi coroborate cu alte probatorii, iar construcția reclamantului nu poate fi însușită de instanță.
Verificând cele ce reclamantul a indicat ca elemente materiale ale faptelor delictuale de la art. 138 și raportul de cauzalitate, judecătorul sindic constată:
Administrarea necorespunzătoare a societății, care ar fi determinat încetarea de plăți, ca și modul de folosire al activelor sau resurselor societății, luarea deciziilor de suspendare a activității reprezintă un management neinspirat, care nu este sancționat decât dacă sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale speciale.
Nesesizarea instanței pentru . art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 138 lit. c sau a din Legea insolventei. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.
Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâții „au ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”. Nu această conduită (nedepunerea situațiilor financiare) a generat starea de insolvență, ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității pârâților, iar faptul că nu au mai depus indicatorii financiari nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.
Pentru invocarea art. 138 lit. a si c, creditoarei ii revenea sarcina de a arata, pe de-o parte, care au fost acțiunile sau inacțiunile pârâților care au avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al lor ori al altora, prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c si care au dus la falimentul societății si pe de alta parte rolul lor in determinarea falimentului, afirmațiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Totodată, reclamanta nu a precizat care au fost acțiunile sau inacțiunile prin care pârâții au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia, aceasta fiind o simpla deducție rezultata din faptul existentei si neînstrăinării unor imobilizări corporale.
Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar răspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si răspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societăților debitoare, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care sa conducă la concluzia ca prin faptele săvârșite s-a cauzat insolventa societății. Cum aceste dovezi nu au fost produse, instanța va respinge cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași invocând următoarele motive:
Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași, în calitate de creditor bugetar
al debitoarei . Iași, a formulat în data de 19.10.2011 sub nr._
cerere de admitere a creanței pentru suma de 84.169 lei, cerere prin care s-a solicitat și
stabilirea; răspunderii personale de conducere a societății pentru pasivul rămas neacoperit.
Întrucât creanța pe care debitoarea o datorează bugetului consolidat al statului nu a fost recuperata in cadrul procedurii insolventei, iar lichidatorul a solicitat închiderea procedurii insolventei fără a formula o cerere conform prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, a formulat cerere pentru stabilirea răspunderii personale a administratorilor
Prin sentința civilă nr. 1517 din 30 octombrie 2012 a Tribunalului Iași s-a respins acțiunea formulată de către creditor Administratia Finantelor Publice a Municipiului Iasi în contradictoriu cu pârâții P. E. V., Birzu C. I. si A. F. A., având ca obiect antrenarea răspunderii personale a paratului pentru pasivul societății debitoare S.C. Lux Parfum S.R.L.
Pentru a se pronunța astfel, instanță a reținut că nu ar exista legătura de cauzalitate intre, faptele imputate paratului si ajungerea societății in stare de insolventa, iar raportul de cauzalitate" intre managementul exercitat si prejudiciul suferit nu â fost stabilit.
Netemeinicia sentinței rezulta din faptul ca deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra actelor si înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, nu a interpretat in mod corect titlurile executorii si fisa sintetica, in sensul ca in .aceste înscrisuri sunt redate impozitele si taxele generate de activitatea desfășurata de reprezentanții debitorului, cu consecința neachitarii obligațiilor la bugetul de stat, si nu doar niște date statistice preluate.
Consideră recurenta că hotărârea judecătorului sindic de respingere a cererii vizând stabilirea răspunderii personale in sarcina paraților nu este nici legala, nici temeinica.
Apreciază ca aceasta soluție contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Soluția judecătorului sindic de respingere a cererii formulate de creditorul AFP
Mun. Iași aduce atingere dreptului si interesului legitim al creditorilor in recuperarea
creanțelor.
Asa dupa cum a statuat teoria si practica judiciara, obligarea organelor de conducere a societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezintă, in situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a statului de a-si recupera creanțele. -
Având calitatea de administratori la . lași, au fost persoanele împuternicite sa reprezinte societatea, fiind ținute direct răspunzătoare " de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv ie impun in sarcina societății, dupa cum rezulta si din art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. .
Având in vedere dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care instituie obligativitatea pentru debitor de a solicita sa fie supus dispozițiilor acestei legi in maxim 30 de zile de la apariția stării de insolventa, consideram ca doar existenta anumitor interese personale i-au determinat pe administratorii - pârâți sa nu solicite ca societatea sa fie supusa prevederilor Legii insolventei si, in consecința, apreciază recurenta ca administratorii se fac vinovați de continuarea unei activități care ducea in mod vădit Ia încetarea de plați, fapta care se încadrează in prevederile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Culpa administratorilor constă în aceea că, în momentul în care societatea debitoare a ajuns in imposibilitatea; de a-si mai achita;datoriile, nu au suspendat activitatea si ca nü au anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel ia acumularea de noi datorii..
Nemairealizând profit, dimpotrivă, mergand in pierdere, situația financiara a societății a fost periclitata. Aceasta nu denota decat lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege ca activitatea desfășurata nu a urmărit decât realizarea unor interese personale si nu realizarea intereselor . lasi.
Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatata si de judecătorul sindic prin sentința prin care. s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât .urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficienta economica si a unei administrări total necorespunzatoare a societății. Acesta situație de încetare a plaților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Asa cum arata si doctrina in acest domeniu, simpla stare de încetare de plați constituie un prejudiciu pentru creditori.
Potrivit informațiilor extrase din ultimul bilanț prin care debitorul raporta activitate la organul fiscal, respectiv cel din anul 2009, societatea deținea active circulante in suma de 170.841 Iei din care: creante in suma de 129.600 lei, stocuri in suma de 36.618 lei si .disponibilități in casa si conturi in suma de 4.623 lei care daca ar fi fost valorificate de"catre administratori s-ar fi diminuat obligațiile catre bugetul consolidat al statului.
Componenta debitului înregistrat la bugetul de stat asa cum rezulta din titlurile executorii anexate, denota ca debitoarea a avut angajați, a desfășurat activitate si a obținut venituri, care insa, au fost folosite de organele de conducere cu alte destinații si nu in scopul achitării creanțelor societății.
Prezenta obligațiilor fiscale in sarcina debitorului in calitatea sa de contribuabil demonstrează faptul ca s-a desfășurat activitate generatoare de venituri si ca impozitele si taxele nu au fost achitate catre bugetul de stat.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului" lași este creditor îndreptățit sa solicite stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de . de plata, având un interes legitim.
Astfel, arată recurenta că a dat dovada de rol activ in recuperarea creanțelor de la . lasi. După epuizarea tuturor masurilor de executare silita prevăzute de Codul de procedura fiscala," instituția noastră a formulat cerere pentru deschiderea procedurii simplificate a insolventei, cerere de admitere a creanței, a participat la adunările creditorilor.
Pentru aceste motive consideră recurenta ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, astfel încât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe si obligarea paraților P. E. V., B. C. I. și A. F. A. la plata pasivului societății debitoare.
Prin cererea adresată judecătorului sindic societatea recurentă a solicitat obligarea părților la plata pasivului neacoperit al societății falite S.C. LUX PARFUM SRL în temeiul art. 138 lit. c și d din Legea 85/2006
Prin cererea de recurs se critică soluția de respingere a acțiunii numai în raport de art. 138 lit. c din Legea 85/2006.
Examinând cererea de recurs în raport de criticile formulate, curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 138 lit. c se poate dispune ca o parte a pasivului societății debitoare ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere, dacă se dovedește că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Pentru a fi reținută această situație ca și temei al atragerii răspunderii patrimoniale ale pârâților intimați trebuie întrunite următoarele două condiții: continuarea unei activități care duce în mod vădit la încetarea de plăți și existența unui interes personal.
Simpla continuare a activității sau managementul ineficient nu este suficientă pentru aplicarea art. 138 al. 1 lit. c, atâta timp cât recurenta nu a dovedit că intimații – pârâți au dispus în interes personal continuarea activității.
Totodată, nu se poate atrage răspunderea în cazul în care debitorul nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în temeiul art. 27, deoarece formulare cererii respective constituie un aspect ulterior, iar nu anterior, cum pretinde legea, apariției stării de insolvență.
De asemenea împrejurarea că societatea deține active circulante constând în creanțe, stocuri și disponibilități bănești, nu sunt împrejurări care să facă aplicabilă ipoteza prevăzută de art. 138 lit. c din Legea 85/2006.
D. urmare, în raport de criticile formulate Curtea constată că soluția pronunțată este corectă și o va menține prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1517/2012 din 30.10.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.03.2013.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, L. R.-C. |
Jud red GE_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond Z. N. L.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 139/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
