Procedura insolvenţei. Sentința nr. 146/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 146/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 5640/99/2011/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1193/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. O.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de N. G. împotriva sentinței civile nr. 146 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă – faliment, intimată fiind C. de Insolvență M. IPURL Iași, administrator judiciar al . Iași, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. M. pentru recurenta N. G., lipsă fiind reprezentantul intimatei C. de Insolvență M. IPURL Iași, administrator judiciar al . Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că termenul de astăzi a fost acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol și a fondului cauzei ; nu se solicită judecata în lipsă.
Având în vedere cererea de repunere pe rol formulată de recurenta N. G., constatând că cererea de repunere pe rol a fost legal timbrată, instanța admite cererea de repunere pe rol și repune cauza pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G. pentru recurenta N. G. având cuvântul, solicită admiterea recursului, a se constata că hotărârea instanței de fond este nelegală având în vedere toate dispozițiile Legii nr. 85/2006, să se dispună modificarea hotărârii și pe fond a se constata că acțiunea în atragerea răspunderii este neîntemeiată.
Apărătorul apreciază că hotărârea este nelegală, raportat la înscrisurile care au stat la baza situației din dosarul de insolvență. Acțiunea în atragerea răspunderii și hotărârea instanței de fond vizează un singur administrator, fără a se stabili dacă acest singur administrator a fost singurul dintre cei doi administratori care au funcționat în societate la momentul deschiderii procedurii, dacă recurenta N. G. s-a făcut culpabilă de crearea prejudiciului acestei societăți. Atragerea răspunderii în mod normal vizează toți administratorii sau toate persoanele din societate care se fac vinovate cu privire la crearea pasivului. În condițiile în care nu rezultă fără nici un dubiu că recurenta a fost singura care a condus la crearea prejudiciului societății soluția de a se constata că numai aceasta este pasibilă de a răspunde de pasivul societății este nelegală.
Avocat G. solicită a se avea în vedere că se regăsesc la dosar înscrisuri din care rezultă că au fost predate actele societății, că s-a colaborat împreună cu lichidatorul pentru a se stabili situația reală a societății, existând chiar proces verbal de predare primire a actelor, de inventariere și nu se poate reține în această situație culpa pe care o invocă lichidatorul în sarcina recurentei N. G..
Solicită a se avea în vedere că nu se poate reține obligația recurentei de a contribui din averea personală cu valori care să conducă la acoperirea pasivului astfel cum a fost reținut în tabelul definitiv. Judecătorul sindic a dispus ca recurenta să achite valoarea din tabelul definitiv, însă pe parcursul procedurii s-au efectuat vânzări de bunuri mobile și imobile care prin distribuire au acoperit aproape integral pasivul societății. În aceste condiții, nu se poate menține dispoziția ca recurenta să fie obligată la o sumă nejustificat de mare. Numai din valorificarea imobilului în care a funcționat ca farmacie s-a realizat o sumă de 91.000 lei. Așa cum rezultă din BPI, tabelul definitiv la care se raportează judecătorul sindic constată o creanță definitivă de 707.777,56 lei și TVA.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin încheierea nr. 148/S/14.04.2011 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr._ s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului ., fiind numit administrator judiciar C. de Insolvență M. IPURL.
La data de 11.07.2012, administratorul judiciar desemnat în cauză a formulat cerere având ca obiect stabilirea răspunderii personale patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei N. G. pentru un prejudiciu creat creditorilor de 709.777,56 lei.
Prin sentința civilă nr. 146 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Iași – Secția II civilă – faliment în temeiul dispozițiilor art.138, alin.1, lit. a, b, c, d, e și g din Legea privind procedura insolvenței, s-a admis acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar C. DE INSOLVENȚĂ M. IPURL, în contradictoriu cu pârâta N. G. din Iași, ., ., . de administrator al debitorului . .
Stabilește răspunderea personală a pârâtei pentru pasivul debitorului falit . în sensul că o obligă să acopere pasivului debitoarei rezultând din tabelul definitiv al creanțelor.
În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe, conform Codului de procedura civilă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pârâta N. G. a săvârșit faptele prev. de art. 138 alin. 1 litera a,b,c,d,e și g din Legea privind procedura insolvenței, pârâta nu a predat actele contabile, a făcut acte de comerț în interes personal, a efectuat plăți cu predilecție unui anumit creditor în dauna celorlalți creditori.
Împotriva sentinței civile nr. 146/30 ianuarie 2013 a Tribunalului Iași, Secția II civilă-faliment a declarat recurs N. G..
Se critică sentința recurată pentru următoarele motive:
- pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtei era necesar să se demonstreze și să se rețină vinovăția în crearea prejudiciului, mai mult societatea debitoare a avut în permanență doi administratori, iar prejudiciul despre care se face vorbire în activitatea societății debitoare a apărut în perioada comună de administrare;
- reclamanta avea obligația să demonstreze și să probeze că faptele imputate se încadrează în prevederile limitative ale dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
- documentele financiar –contabile depuse la dosar dovedesc contrariul celor reținute de instanța de fond în motivarea hotărârii și evidențiază efectiv activitatea recurentei în societate, dar și dorința de redresare a societății.
- s-a încercat să se acopere cât mai mult posibil din creanțele creditorilor și nu au fost făcute acte de comerț în interes personal.
- au fost obținute fonduri din înstrăinarea autorizației de funcționare a farmaciilor, din înstrăinarea fondului de marfă și din înstrăinarea imobilelor spații comerciale în care au funcționat farmaciile ” Semis”.
Recursul formulat este neîntemeiat.
În completările la raportul asupra cauzelor insolvenței, din actele financiar-contabile a rezultat o creștere ascendentă a datoriilor debitoarei în anul 2007, masa credală s-a dublat de la 309.904 lei la 558.579 lei.
Astfel, la 9.11.2007, debitoarea achiziționează un apartament care devine sediul social al debitoarei de la administratorul debitoarei – pârâta N. G. – cu suma de 85.000 EURO.
Din verificarea actelor financiar-contabile rezultă că ulterior vânzării, în anul 2008 s-a restituit pârâtei suma de 64.400 lei, în 2010 suma de 51.201 lei, iar în anul 2011 suma de 9750 lei.
Este cert că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 138 litera a, b și c din Legea nr. 85/2006.
Debitoarea se afla în insolvență în anul 2009, când datoriile debitoarei au depășit activul patrimonial cu suma de 66.700 lei, iar debitoarea trebuia supusă procedurii de insolvență.
În anul 2010 s-au înregistrat minusuri de inventar care au dus la înregistrarea unor pierderi datorită lipsurilor în gestiunea debitoarei de 66.605 lei – veniturile din vânzarea mărfurilor fiind mai mici decât cheltuielile cu vânzarea mărfurilor.
Deși stocurile debitoarei în anul 2010 s-au redus așa cum reține raportul asupra cauzelor insolvenței cu peste 5 ori față de anul 2009, scăderea nu a dus la reducerea masei credale așa cum era firesc, ci s-a mărit debitul debitoarei la 338.301 lei.
Toate aceste fapte au fost săvârșite de N. G. cu intenție și nu din culpă.
Totodată și fapta prev. la litera g din art. 138 din Legea insolvenței, că a plătit cu preferință un creditor în dauna celorlalți creditori nu se poate săvârși decât cu intenție și nu din culpă.
Prin urmare, reclamanta C. de Insolvență M. IPURL Iași a dovedit faptele ilicite ale pârâtei, prejudiciul, legătura de cauzalitate și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Nu s-a dovedit în cauză că și celălalt administrator a săvârșit una din faptele ilicite reglementate limitativ de prevederile art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și că a generat starea de insolvență asupra patrimoniului debitorului.
În raport de aceste considerente și ale dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de N. G. împotriva sentinței civile nr. 146/30 ianuarie 2013 a Tribunalului Iași – Secția II civilă – faliment, sentință pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 23 Octombrie 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/19.11.2013
Tribunalul Iași: A. D.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
