Procedura insolvenţei. Hotărâre din 12-06-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 625/89/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 795/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. O.
Judecător C. A.
Judecător V. C.-S.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de C. R., V. N. V. și F. M. L. împotriva sentinței civile nr. 179/F din 05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul V., intimată debitoare fiind . Negrești, prin lichidator judiciar S. S. V. și intimată creditoare Direcția G. a Finanțelor Publice V., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N. R., care substituie pe avocat Ț. C., pentru recurenții C. R., V. N. V. și F. M. L., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al patrulea termen de judecată; nu s-a depus de recurenți înscrisurile admise ca probă de instanță; prin serviciul registratură s-au depus la dosar de către apărătorul recurenților un memoriu, concluzii scrise și delegație de substituire pentru avocat N. R.; se solicită judecata în lipsă.
Avocat N. R. pentru recurenți arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat N. R. pentru recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința comercială 179 din 5.02.2013 Tribunalul Iași, secția civilă F. a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar S. S. V. împotriva administratorilor debitorului în faliment . Negrești: C. R., domiciliată în Negrești, ., V. N. V. domiciliată în . și F. M. L. domiciliat în Negrești ..24 jud. V. și în consecință a obligat pe pârâți în solidar, în calitate de foști administratori al debitoarei în faliment la plata către aceasta a sumei de 317.361 lei pasivul debitoarei rămas neacoperit. A încuviințat executarea sumei de mai sus după închiderea procedurii prin executorul judecătoresc și repartizarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 142 alin 2 din Legea insolvenței, in baza unui tabel definitiv consolidat pus la dispoziția executorului de lichidatorul judiciar reclamant.
Pentru a pronunța hotărârea, investit prin cererea lichidatorului judiciar reclamant desemnat pentru debitorul . Negrești, judecătorul sindic, pe baza probatoriului administrat cu înscrisuri a stabilit următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 230/F/03.02.2012 a Tribunalului V. s-a deschis procedura simplificată a insolvenței a debitoarei . Negrești, pârâții având calitatea de administratori sociali. Lichidatorul judiciar a solicitat stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 dovedind că . s-a datorat faptei săvârșite de aceștia.
Astfel, din evidențele contabile reiese că la 31.12.2008, societatea avea, bunuri în patrimoniu in valoare de 150.339 lei, 128.717 lei disponibil în casă, și creanțe de recuperat în valoarea de 293.368 lei pentru care nu se cunoaște debitorul sau debitorii în lipsa documentelor contabile, valori ce nu au fost predate lichidatorului, iar scoaterea acestora din patrimoniul societății a cauzat insolvența, inclusiv prejudicierea creditorilor.
Apărările pârâților nu pot fi primite de instanță se arată în cuprinsul sentinței, deoarece nu răspund punctual față de împrejurarea că din contul casă al societății nu mai există acea sumă dar mai mult confirmă că aceasta a dispărut. În ce condiții însă nu se arată ,or în condițiile în care nu se invocă o faptă a vreunui terț licită sau ilicită, nu se poate trage concluzia alta decât că această sumă a intrat în posesia unuia sau la toți pârâții.
De asemenea nu fac nici o referire la sumele de bani obținute din valorificarea bunurilor din inventarul societății și destinația acestor sume.
Judecătorul sindic constată că în privința lipsei documentelor, acest aspect nu le este imputat, în condițiile în care cererea de față nu este întemeiată și pe dispozițiile art.138 lit. d din legea cadru, astfel încât apărarea sub acest aspect excede cererii introductive împotriva pârâților. Referitor la suma pe care o avea societatea de recuperat,se poate primi această apărare în sensul că a făcut demersul legal de recuperare prin înscrierea la masa credală față de o altă societate aflată în procedura insolvenței, cu condiția de a fi dovedită, ceea ce în cauză pârâții nu au făcut. Prin depunerea la dosarul cauzei a tabelului creditorilor s-ar fi aflat dacă acea creanță a fost depusă și înscrisă în cuantumul arătat, dar și în aceste condiții suma la care s-a făcut referire este inferioară celei arătată de lichidator, diferența nefiind justificată în nici un fel.
Vinovăția pârâților este dedusă din comportamentul acestora, constatându-se întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu care este evident și rezultă din creanța înscrisă la masa credală și care nu poate fi acoperită motivat de faptul că pârâții și-au însușit bani și bunuri materiale din patrimoniul societății și nu au întreprins demersurile legale pentru a-și recupera eventualele creanțe.
Se arată în sentință că vinovăția pârâților constă în aceea că, în calitatea de administratori statutari al societății debitoare aveau obligația de a desfășura o activitate în interesul societății și pentru bunul mers al acesteia și nu activități care să prejudicieze atât debitorul cât și creditorii acestuia.
În recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul V. pârâții au formulat critici încadrate în art. 304 indice 1, art. 309 punctul 9, art. 115 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
În expunerea și dezvoltarea motivelor s-a redat situația de fapt stabilită prin considerentele sentinței, motivele constând în:
- reclamantul lichidator judiciar nu a administrat probe care să atragă angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților, susținerile sale neputând substitui probele cerute pentru angajarea răspunderii. Se arată că nu s-au stabilit bunurile societății sau creditele folosite în folosul propriu sau al altor persoane;
- nelegal și netemeinic tribunalul a reținut ca îndeplinite condițiile cerute de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 și fără a menționa în cuprinsul hotărârii legătura de cauzalitate dintre fapta imputată și starea de insolvență;
- instanța a consfințit o prezumție de culpă în sarcina pârâților care nu există în legislația specială fără a justifica în ce a constat interesul personal sau al altei persoane și pretinsa faptă. Invocă recurenții Decizia nr. 25/2004 a Curții Constituționale ce a constatat că dispozițiile art. 138 alin. 1 literele a), b) și c) nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărui răspundere se solicită a fi stabilită ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea debitoare a căror existență și în ce măsură au contribuit la ajungerea în stare de insolvență se face cu respectarea tuturor normelor procedurale. În cadrul acestui proces persona a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire dreptul de apărare precum și căile legale de atac;
- hotărârea se întemeiază pe o apreciere eronată și superficială a probatoriului, dovedind că ulterior lunii aprilie 2008 societatea a avut activitate, actele contabile au fost ridicate de organele de cercetare penală și nerestituite până în prezent, administrarea fiind făcută în mod exclusiv de V. N. V.;
- instanța a făcut aprecieri globale asupra vinovăției ignorând susținerile reclamantului din cerere și dovezile clare că recurenta C. R. s-a retras din societate în anul 2009, cu mult înainte de declanșarea procedurii insolvenței;
- în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii materiale, reținerea tribunalului este greșită și în lipsa unor constatări exprese în raportul asupra cauzelor insolvenței. Vinovăția pârâților nu este conturată clar în raportul lichidatorului nici atunci când a propus închiderea procedurii, deoarece nu și-au însușit sume de bani sau bunuri din patrimoniul societății falite și nu a contribuit la crearea prejudiciului către creditorii D.G.F.P. V. și I.T.M. V..
Analizând lucrările cauzei se constată că situația de fapt stabilită în considerentele hotărârii atacate are corespondent în probele administrate.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1659/29.11.2010 Tribunalul V. a dispus dizolvarea . în conformitate cu art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 fiind desemnat lichidator prin rezoluția Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V. S. S. cu sediul în V..
Conform art. 260 din Legea nr. 31/1990 lichidatorul judiciar a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului potrivit art. 1 alin. 2 litera e) din Legea nr. 85/2006. Urmare exercitării atribuțiilor conferite de lege, lichidatorul a procedat la aducerea la îndeplinire, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 230/F/3.02.2012 de Tribunalul V., fiind întocmit Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la falimentul debitorului.
În cauza ce a constituit obiectul dosarului nr._ 12 a Tribunalului V., prin sentința civilă nr. 477/F/3.07.2012 judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006. Constatând îndeplinite condițiile cerute de lege, nu există bunuri în averea debitorului pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare.
Pasivul debitorului, conform tabelului definitiv al creanțelor se compune din creanțe bugetare și accesorii în valoare de 317.153 lei, datorate D.G.F.P. V. și I.T.M. V..
Lichidatorul judiciar a procedat la verificările permise de lege și întocmirea rapoartelor privind activitatea economico-financiară și patrimonială a debitorului la data deschiderii procedurii cât și pe parcursul derulării acesteia pentru perioada 2006-2010, când s-au preluat documentele financiar – contabile de lucrătorii de poliție din cadrul SCCO V..
La data deschiderii procedurii simplificată de insolvență conform indicatorilor financiari în patrimoniul debitoarei trebuiau să se regăsească bunuri din valoare de 150.339 lei, creanțe de recuperat în valoare de 293.638 lei pentru care nu a fost posibilă identificarea debitorilor parte din creanțe fiind prescrise; disponibilități bănești în casierie de 128.717 lei, datorii în sumă totală de 673.599 lei.
În faza procesuală dată în competența judecătorului sindic recurenții – pârâți au formulat apărări prin întâmpinare fără a produce dovezi, cu excepția confirmării predării de Administrația Finanțelor Publice Negrești a dosarului fiscal Inspectoratului General al Poliției Române și nu de intimați.
Prima instanță a înlăturat motivat apărările intimaților, constatând îndeplinite condițiile cerute de lege în stabilirea răspunderii potrivit art. 138 alin. 1 litera a. Astfel, debitoarea a fost lăsată de pârâți fără posibilitatea de a plăti creditorii deși avea mijloacele necesare, fiind vădită intenția directă și vinovăția, neputând invoca necunoașterea dispozițiilor legale referitoare la organizarea și conducerea contabilității, cauzând . au fost prejudiciați prin neobținerea creanțelor la scadență în integral, a nerecuperării acestora datorită lipsei activului debitorului, se reține în cuprinsul sentinței.
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În procedura insolvenței, în etapa dată în competență judecătorului sindic, participanții au drepturi și obligații ce trebuie exercitate și îndeplinite în termenele prevăzute de lege, între care pentru administratorii debitorului de a preda bunurile, de a le indica locația dacă este cazul, și, documentele contabile lichidatorului judiciar. Faptul că dosarul fiscal de la Administrația Finanțelor Publice Negrești a fost preluat de organele de cercetare penală nu stinge pentru organele de conducere ale societății obligațiile sub acest aspect și de a justifica destinația dată bunurilor și sumelor de bani din patrimoniu. Din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența societății debitoarei, a certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V., indicatorii economico-financiari de pe site-ul ANAF conform bilanțurilor contabile depuse de debitoare, în lipsa altor documente rezultă că în perioada în care pârâții au avut calitatea de administratori, în patrimoniul unității au fost înregistrate bunuri și sume de bani în valoare de 572.424 lei ce puteau acoperi în totalitate sume credală de 317.361 lei.
Curtea constată că starea de insolvență s-a constatat prin hotărâre, că pârâții nu au depus acte din care să rezulte modalitatea de ieșire din patrimoniul societății a „bunurilor” în sens larg și destinația acestora, iar lipsa documentelor contabile a împiedicat inventarierea patrimoniului și a se stabili care a fost soarta celor identificate în bilanțuri. Administrarea altor probe privind îndeplinirea atribuțiilor de administratori în raporturile cu societatea și terți între care și creditorii, decât cele avute la dispoziție de lichidator nu a fost posibilă.
Prezumția că administratorii au folosit bunurile în interes propriu fie al altor persoane astfel, s-a consolidat, putând fi răsturnată doar prin prezentarea altei situații contabile, însoțită de documente de pârâți a identificării bunurilor, ceea ce în cauză nu s-a probat. Aceste fapte au ocazionat insuficiența activului societății și în cele din urmă, au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Aceleași efecte a avut nerecuperarea creanțelor societății de valoare însemnată, urmările fiind grave asupra fondurilor bănești disponibile întrucât a intervenit nu au fost identificați proprii debitori și între timp prescripția extinctivă. Culpa pârâților constând în nerecuperarea creanțelor și lăsarea împlinirii termenului de prescripție a creat condiții ca bunurile societății să fie folosite de terțe persoane, prin neluarea măsurilor de recuperare care constituie faptă în sensul art. 138 alin. 1 litera a) din Legea nr. 85/2006, dar și dovada legăturii de cauzalitate între faptă, prejudiciu și starea de insolvență. Curtea reține ca și prima instanță că prin aceasta s-au diminuat șansele de acoperire a pasivului societății existent înainte de declanșarea procedurii insolvenței.
Stabilirea răspunderii s-a impus pentru toți cei trei administratori, cesionarea părților sociale și încetarea calității de administrator pentru C. R., întrucât fapta ce a cauzat insolvența este anterioară anului 2009, termenul de prescripție nefiind îndeplinit de aceasta.
Drepturile procesuale ale pârâților nu au fost încălcate în judecata în primă instanță și nici în calea de atac, în sensul statuat de Curtea Constituțională prin decizia invocată, deoarece au formulat apărări prin întâmpinare și au declarat recurs împotriva sentinței.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de V. N. V., C. R., F. M. împotriva sentinței civile nr. 179/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă/F., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 iunie 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, I. P. |
Red. C.S.V.
Tehnored.
2 ex. –_
Tribunalul V. – A. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
