Procedura insolvenţei. Sentința nr. 664/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 664/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1144/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 137/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. O.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de T. L. IFN SA București împotriva sentinței civile nr. 664 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul V., intimata – debitoare fiind ., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat D. A. pentru intimata . Bârlad, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că apelul este la primul termen de judecată după recalificarea căii de atac; se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat D. A. pentru intimata . având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de T. L. IFN SA, având în vedere motivele prezentate pe larg în întâmpinare. Apărătorul susține că există un proces verbal de predare – primire a autoturismului, în dosarul de fond, la fila 84, încheiat la data de 15.04.2009. Raportat la procesul verbal de predare – primire și la documentul din care rezultă datoriile societății intimate față de apelantă, se constată că rezilierea contractului de leasing a fost o reziliere atipică, nu este menționată în dispozițiile contractului încheiat de părți, întrucât la momentul la care debitoarea a înțeles să predea autoturismul nu avea nici o datorie față de apelantă. Așadar, intimata fiind cu datoriile achitate la zi, aspect ce a fost recunoscut de către apelantă, evaluându-se posibilitățile financiare ale societății a înțeles să predea autoturismul, ocazie cu care apelanta a fost de acord. Deși s-a folosit un formular tip din care rezultă că unul din motivele pentru care contractul a fost reziliat au fost datoriile restante, se observă că din actele depuse la dosarul cauzei că la acel moment debitoarea nu avea nici o datorie, a înțeles să predea autoturismul, iar rezilierea sau încheierea contractului a avut loc de comun acord. A se solicita daune interese și daune restante după acest termen reprezintă o situație împovărătoare pentru debitoare, întrucât la momentul rezilierii a fost de acord și apelanta, nu exista nici o datorie la momentul respectiv.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2013 pe rolul Tribunalului V. sub nr._, creditoarea T. L. IFN SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei ., în condițiile în care debitoarea datorează T. L. IFN SA suma de 5710,71 lei + 23.287,08 euro.
Totodată, creditoarea mai solicită în subsidiar: ridicarea dreptului administratorului statutar de a conduce activitatea comercială a debitorului, precum și a dreptului acesteia de a administra bunurile din patrimoniul debitoarei și de a dispune de acestea.
Prin sentința civilă nr. 664 din 25 iunie 2013 a Tribunalului V., Secția Civilă s-a respins excepția tardivității contestației invocată de creditoarea T. L. IFN SA București. Admite contestația debitoarei . cu sediul social în Bîrlad .,.,.,împotriva cererii introductive formulată de creditoarea T. L. IFN SA București . Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de debitoarei .. Respinge cererea creditoarea T. L. IFN SA București cu sediul în București . nr.8-12,sector 1 pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul V. a reținut că în ce privește creanța compusă din 5710,71 lei și 23.287,08 euro, suma nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă întrucât evidențele sale contabile nu evidențiază un asemenea debit.
În ce privește suma de 5.170,71 lei, din întreg conținutul cererii de chemare în judecată nu rezultă componența acesteia, ținând cont de faptul că facturile reprezentând rate lunare au fost achitate în totalitate.
- Instanța de judecată în mod abuziv a refuzat să ia în considerare cuantumul daunelor – interese pe motiv că finanțatorul nu poate să obțină și daune – interese și bunul.
- T. L. este o societate de creditare supravegheată de BNR, nu o societate de închirieri autoturisme care ar avea doar obligația de a asigura folosința bunului în schimbul unei chirii.
Sunt invocate dispozițiile art. 1530 Cod civil.
- mai mult, clauza penală nu constituie altceva decât convenția accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare sau cu întârziere .
În ce privește suma de 23.287,08 euro este o sumă nelămurită, sens în care „ urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea și în același timp contestație de debitoare, caz în care aceasta nu mai are caracterul de creanță certă.
Împotriva sentinței civile nr. 664 din 25 iunie 2013 a Tribunalului V. – Secția Civilă a declarat recurs T. L. IFN SA București.
Se critică sentința apelată pentru următoarele motive:
- întrucât debitorul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de leasing, predând bunul pe motiv că nu mai dorește să achite ratele de leasing întrucât acestea au fost majorate, a obligației de către debitorul său, existența prejudiciului neputând fi înlăturată.
- creanța T. L. îndeplinește condițiile prev. de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, această creanță fiind certă, lichidă și exigibilă, fiind mai veche de 90 de zile.
Apelul formulat este neîntemeiat.
În situația în care contractul de leasing este reziliat la data deschiderii procedurii din culpa debitoarei, creditoarea finanțatoare solicită înscrierea în tabelul preliminar a creanțelor împotriva averii debitoarei cu o creanță compusă din ratele de leasing neachitate la data deschiderii procedurii și respectiv dintr-o sumă reprezentând daune – interese evaluate contractual pe calea unei clauze penale.
În cazul rezilierii contractului de leasing din culpa debitoarei utilizatoare, aceasta rămâne doar cu beneficiul utilizării bunului finanțat până la momentul predării posesiei bunului către creditoarea finanțatoare ( în cauză bunul a fost predat T. L. IFN SA București), în timp ce T. L. IFN SA București a beneficiat de plata integrală a ratelor până la momentul rezilierii cât și de dreptul de proprietate asupra bunului finanțat, drept de care poate dispune liber.
Creanța solicitată de creditoarea finanțatoare nu are caracter cert, întinderea sa nefiind stabilită cu exactitate.
Din perspectiva clauzei penale, obligația de plată a debitoarei este lipsită de cauză pentru suma reprezentând contravaloarea la momentul rezilierii a bunului finanțat, fiind aplicabilă sancțiunea nulității parțiale a clauzei penale pentru această sumă.
În conformitate cu dispozițiile Noului cod civil art. 1541, instanța nu poate reduce penalitatea în cazul prev. de litera „a” când obligația principală a fost executată în parte și „b” când penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul prevăzut de părți la încheierea contractului.
În litigiu sunt îndeplinite ambele condiții, astfel că apelanta T. L. IFN SA București putea obține ratele de leasing neachitate la care se adaugă valoarea bunului reintrat în posesia creditoarei finanțatoare, bun pe care creditoarea finanțatoare îl putea valorifica.
Mai mult, în conformitate cu art. 1757 din Noul Cod civil când se dispune rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului, vânzătorul este ținut să restituie toate sumele primite dar este îndreptățit să rețină, pe lângă alte daune – interese, o compensație echitabilă pentru folosirea bunului de către cumpărător.
Aceste prevederi se aplică și în cazul contractului de leasing.
Ca atare, susținerile apelantei că nu poate fi redus cuantumul clauzei penale sunt neîntemeiate, Noul Cod civil permite instanței nu doar reducerea penalității, ci și a sumelor încasate de creditoarea finanțatoare cu titlu de rate de leasing, atenuând consecințele unei aplicări rigide a principiului „ pacta sunt servanda”.
Sarcina probei întinderii unei creanțe revine titularului contestației. Judecătorul sindic în mod legal a apreciat că creditoarea nu a dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al sumelor pentru care cere deschiderea procedurii insolvenței.
Debitoarea nu a recunoscut și acceptat cuantumul sumelor solicitate, cât timp contractul a fost reziliat la solicitarea utilizatorului.
Forța juridică de titlu executoriu a contractului de leasing neputând fi deturnată de la scopul prevăzut de lege, pe calea unui abuz de drept, pentru a se stabili obligații de plată nelegale în sarcina debitoarei utilizatoare.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 480 din Noul Cod de procedură civilă se va respinge apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de T. L. IFN SA București împotriva sentinței civile nr. 664/F/25 iunie 2013 a Tribunalului V., Secția civilă, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13 noiembrie 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/11 decembrie 2013
Tribunalul V.: A. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 820/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
