Procedura insolvenţei. Sentința nr. 866/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 866/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 9205/99/2012/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1211/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către . - Sucursala Iași împotriva sentinței civile nr. 866 din 15.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind . - prin lichidator judiciar C. R. IPURL și C. R. IPURL - în calitate de lichidator judiciar al ., având ca obiect procedura insolvenței - tabel definitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la al doilea termen; prin serviciul registratură s-au depus la dosar de către recurentă înscrisurile solicitate ca probă de instanță; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
P. cererea înregistrată la data de 11.04.2013, creditoarea . a formulat contestație la tabelul definitiv al creanțelor debitoarei . a solicitat să fie înscrisă în grupa creanțelor garantate cu suma de 104.007,99 lei.
P. sentința civilă nr. 866/15 mai 2013 Tribunalul Iași a respins contestația creditoarei ..
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că următoarele:
Din conținutul cererii de chemare în judecată, deși, contestatoarea a invocat ca și temei de drept art. 73 din Legea nr. 85/2006 – text de lege care reglementează contestația împotriva tabelului preliminar, a rezultat cu claritate că reclamanta înțelege să conteste tabelul definitiv al creanțelor, publicat în Buletinul Procedurilor în Insolvență nr. 6220/08.04.2013.
S-a observat totodată că după depunerea tabelului preliminar rectificat la dosarul cauzei, prin încheierea de ședință din data de 20.03.2013 s-a reținut că acesta a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3032/19.02.2013, precum și că nu a fost contestat, fiind definitivat în forma publicată în Buletinul Procedurilor în Insolvență.
În acest context, dat fiind că în tabelul definitiv al creanțelor a fost înscrisă creanța contestatoarei în forma prevăzută de tabelul preliminar rectificat, rectificare care privea tocmai rangul și întinderea creanței ce face obiectul contestației și pe care creditoarea contestatoare nu a înțeles să-l conteste, textul de lege aplicabil contestației nu este cel prevăzut de art. 73 din Legea nr. 85/2006, ci cel prevăzut de art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art.75 alin.1 din aceeași lege: "După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute".
Se poate observa însă că nici una dintre tezele enumerate în textul de lege citat nu își găsește aplicarea în cauza de față, întrucât, creanța contestatoarei a fost modificată sub aspectul întinderii și a categoriei ca urmare a aplicării art. 41 alin 2 din Legea nr. 85/2006, sub a cărui condiție a fost de altfel înscrisă provizoriu în tabelul preliminar rectificat.
Astfel garanția de care se bucură creditoarea contestatoare avea ca obiect stocul de marfă al debitoarei, practicianul în insolvență arătând că în patrimoniul debitoarei a identificat doar scriptic în balanța de verificare aferentă lunii noiembrie 2012 un stoc în valoare de 3.993,74 lei – luna aferentă deschiderii procedurii.
În consecință, s-a procedat la înscrierea creditoarei contestatoare cu o creanță garantată doar în limita valorii obiectului garanției, respectiv a stocului de marfă, prin aplicarea riguroasă a art. 41 al 2 din lege, nefiind vorba în nici un caz despre eroare, dol sau fals.
Pe cale de consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 75 din Legea insolvenței, s-a respins contestația.
Creditoarea . București a declarat recurs și a criticat sentința tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurenta precizează că în tabelul definitiv al creanțelor publicat în Buletinul Procedurilor în Insolvență nr. 6220/8.04.2013 a fost înscrisă cu suma de 3.993,74 lei în grupa creanțelor garantate și cu suma de 103.114,25 lei în grupa creanțelor chirografare, creanța fiind admisă ca și garantată în limita contravalorii stocului de marfă.
Susține recurenta că debitoarea a constituit în favoarea sa, în temeiul Legii nr. 99/1999, un drept de garanție reală mobiliară asupra stocului de bunuri fungibile, produse farmaceutice și medicamente și asupra produselor obținute în urma valorificării acestora, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2074/6.11.2009 și avizului de înscriere la AEGRM nr. 2010 –_ – OCT.
Dreptul de garanție s-a constituit pentru întreaga sumă garantată, indiferent de valoarea stocurilor debitoarei existente la un moment dat.
Recurenta a solicitat admiterea recursului în sensul înscrierii acestei creditoare cu suma de 104.007,99 lei în grupa creanțelor garantate.
În recurs, la solicitarea instanței, recurenta a depus la dosarul cauzei dovada înscrierii garanției în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Recursul este întemeiat.
Creditoarea . București a depus declarație de creanță pentru suma de 107.107,99 lei solicitând a fi înscrisă la masa credală a debitoarei . categoria creanțelor garantate.
Creanța rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2074/6.11.2009 și actelor adiționale nr. 1/22.04.2010, nr.2/4.11.2010, nr.3/7.12.2011.
În tabelul preliminar al creanțelor debitoarei, publicat în Buletinul Procedurilor Insolvenței nr. 1466/25.01.2013, creditoarea . a fost trecută la creanțe garantate – art. 121 pct.2 din Legea nr. 85/2006, cu o creanță de 104.007,99 lei. Diferența de 3.100 lei a fost considerată de administratorul judiciar ca fiind creanță chirografară – art. 123 pct.7 – și reprezintă cheltuieli judiciare neacoperite de garanții rezultate din contractul de vânzare – cumpărare.
Ulterior, în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 3032/19.02.2013, administratorul judiciar publică tabelul preliminar rectificat prin care creditoarea recurentă rămâne înscrisă cu aceleași sume și în aceleași categorii de creanțe, făcându-se mențiunea doar că creanța garantată (art. 121 pct.2) este admisă provizoriu până la lămurirea întinderii garanției (art. 41 alin.2).
În sfârșit, în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 6220/8.04.2013, administratorul judiciar admite ca și creanță garantată suma de 3.993,74 lei (în limita stocului de marfă găsit), iar suma de 103.114,25 lei creanță chirografară.
Analizând contestația formulată, instanța de fond reține că, deși creditoarea a indicat ca și temei juridic art. 73 din Legea nr. 85/2006, textul nu este incident în cauză, ci art. 75 din același act normativ.
Preliminar, Curtea reține că administratorul judiciar a întocmit un tabel preliminar rectificat, după ce tabelul preliminar inițial fusese publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență și nici o parte interesată nu l-a contestat.
Pe de altă parte, la momentul publicării tabelului preliminar rectificat în Buletinul Procedurilor în Insolvență, creditoarea . nu avea interesul să-l conteste deoarece fusese înscrisă provizoriu cu o creanță garantată în sumă de 104.007,99 lei până la lămurirea întinderii garanției. Acest tabel a fost publicat în Buletinul Procedurilor Insolvenței la data de 19.02.2013, iar valoarea stocului de marfă a fost evidențiată în cuprinsul raportului de activitate nr. 3 publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 5437 la data de 28.03.2013.
Singurul tabel de creanțe pe care îl putea contesta creditoarea – recurentă era cel definitiv, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._/8.04.2013, întocmit ca urmare a inventarierii stocului de marfă.
Cum creditoarea recurentă nu putea contesta tabelul preliminar și cel rectificat al creanțelor, deoarece nu avea interes, în mod corect acesta a formulat contestație împotriva tabelului definitiv deoarece prin acesta i s-a modificat rangul și întinderea creanței.
Chiar dacă creditoarea a indicat ca și temei juridic dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006 referitoare la contestarea creanțelor consemnate în tabelul preliminar, Curtea reține că acest text poate fi aplicat și în speță, deoarece art. 75 privind contestațiile împotriva tabelului definitiv vizează alte situații, neinvocate de către creditoarea ..
Constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei contestației prin prisma temeiului invocat de către contestator, ceea ce echivalează cu o necercetare asupra fondului, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința primei instanțe și va trimite contestația spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta . București împotriva sentinței civile nr. 866/15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, I. P. |
Red. P.C.
Tehnored. P.I.
2 ex. – 22.11.2013
Tribunalul Iași – C. B. M.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 376/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 789/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
