Practica judiciara insolventa. Decizia 1209/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1209/2009
Ședința publică din 31 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC SRL împotriva încheierii civile din data de 26 februarie 2009 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata SC 4 INSTALAȚII SA, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă doamna avocat, iar pentru intimată doamna avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 24 martie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil, Curtea comunicând un exemplar cu reprezentanta recurentei.
Curtea, pune în discuția părților, excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimată.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției pentru motivele invocate în scris și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Învederează instanței faptul că legea nu prevede o cale de atac a încheierii de fixare a cauțiunii, dimpotrivă, nedepunerea cauțiunii este sancționată cu respingerea cererii, nedepunerea acesteia este o condiție imperativă pentru continuarea procedurii. Din textul de lege rezultă clar faptul că, încheierea judecătorului sindic prin care s-a stabilit cauțiunea nu este supusă recursului.
Pe de altă parte, încheierea de stabilire a cauțiunii pronunțată de judecătorul sindic este o încheiere premergătoare, nefiind una prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecății, astfel că ea poate fi atacată cu recurs numai o dată cu fondul cauzei. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului ca inadmisibil și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depune la dosar copia facturii prin care s-a achitat onorariul avocațial.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului. Invocă dispozițiile art. 268 cod procedură civilă, prin care se reglementează faptul că judecătorul nu este legat de încheierile premergătoare, acesta fiind legat doar de încheierile care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei, iar în conformitate cu dispozițiile Legii 85/2006, apreciază că, hotărârea judecătorului sindic poate fi atacată cu recurs. Pentru aceste considerente solicită respingerea excepției și respingerea cheltuielilor de judecată pe care le apreciază ca fiind exagerate.
Reprezentanta intimatei, invocă ca precedent judiciar decizia nr. 395 din 12 octombrie 1999, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, a cărei copie extras o depune la dosar și decizia civilă nr. 347/2006 a Curții de Apel Oradea. Arată că, cheltuielile de judecată reprezintă onorariul avocațial atât pentru termenul de astăzi, cât și pentru termenul din data de 24 martie 2009.
Reprezentantul recurentei solicită deschiderea dezbaterilor și comunicarea înscrisului depus la dosar de reprezentanta intimatei, pentru formularea apărării, întrucât apreciază că decizia civilă, poate fi apreciată ca și probă la dosar.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de deschidere a dezbaterilor, formulată de reprezentanta recurentei, întrucât decizia civilă nr. 395/1999 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, nu poate fi analizată ca și probă, decizia nefiind obligatorie pentru instanța de recurs.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin încheierea din data de 26 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins excepția tardivității formulării cererii de obligare a debitoarei la consemnarea unei cauțiuni.
A fost încuviințată cererea privind obligarea la consemnarea de către debitoare a unei cauțiuni în cuantum de 15.000 lei în termen de 15 zile.
S-a amânat judecarea cauzei și s-a stabilit termen de judecată la data de 26.03.2009, sala 249, ora 11,00, pentru când părțile au termen în cunoștință, creditoarea având obligația de a depune la grefa instanței, originalul dovezii privind consemnarea la o bancă a unei cauțiuni în sumă de 15.000 lei.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că, excepția tardivității formulării cererii de obligare a debitoarei la consemnarea unei cauțiuni este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 nu conțin reglementări referitoare la formularea cererii într-un anumit termen și nu condiționează formularea cererii de formularea contestației, cu atât mai puțin de formularea cererii privind cauțiunea în interiorul termenului prevăzut pentru formularea contestației. S-a reținut că potrivit art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a înțeles să lase formularea cererii de consemnare a cauțiunii la latitudinea debitoarei, fără însă a fixa un termen pentru formularea acestei cereri. S-a reținut totodată că legiuitorul nu a reglementat condițiile în care poate fi dispusă obligația de plată a unei cauțiuni, lăsând-o la aprecierea judecătorului sindic. De asemenea instanța, fără a analiza în vreun fel probațiunea administrată până la acest moment și fără a antama condițiile de admisibilitate ale cererii de deschidere a procedurii insolvenței, subliniind existența unei vădite stări conflictuale între părți și luând în considerare susținerile ambelor părți referitoare la pretinse neexecutări reciproce ale contractului, apreciază oportună obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni, sens în care potrivit art. 33 alin.3 din Legea nr. 85/2006 a fixat un termen în sarcina creditoarei obligația consemnării unei cauțiuni în sumă de 15.000 lei, obligând creditoarea să consemneze la o bancă în termen de 15 zile această cauțiune și să facă dovada consemnării, depunând la grefa instanței originalului chitanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC SRL solicitând admiterea acestuia în sensul de a respinge cererea debitoarei privind fixarea cauțiunii, iar în subsidiar reducerea cuantumului cauțiunii, la o sumă diminuată, pe care urmează instanța de recurs să o stabilească.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece judecătorul sindic a fost părtinitor atunci când a obligat creditorul la plata cauțiunii și fără a indica motive temeinice care să justifice hotărârea deoarece cererea de deschiderea procedurii insolvenței întrunește condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, pretențiile creditoarei sunt dovedite cu probe adică facturi acceptate la plată și care nu au fost contestate așa încât instanța a avut posibilitatea să verifice temeinicia pretențiilor creditorului și să constate cu ușurință că cererea de achitarea unei cauțiuni este doar o modalitate de a evita admiterea cererii introductive.
Mai mult decât atât, din probele administrate judecătorul sindic a putut constata că însăși creditorul se află în situația de a nu putea onora obligațiile față de foștii furnizori și bugetul de stat tocmai din pricina neexecutării obligației de plată de către debitoare așa încât stabilirea unei cauțiuni de 15.000 RON pentru o societate aflată în iminența insolvenței este nu doar prea mare ci a fost fixată cu intenția clară de a crea situația imposibilității de plată.
Intimata SC 4 INSTALAȚII SA prin întâmpinarea depusă la data de 24 martie 2009 solicită respingerea recursului ca inadmisibil (39-42).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată următoarele:
Creditorul recurent SC SRL C-N a formulat cerere de deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului intimat SC 4 INSTALAȚII SA.
Judecătorul sindic investit cu soluționarea acestei cereri a pronunțat la data de 26 februarie 2009 încheierea prin care a încuviințat cererea debitorului privind obligarea la consemnarea de către creditoare a unei cauțiuni în cuantum de 15.000 lei în termen de 15 zile.
Art. 33 alin (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței este norma de drept care reglementează modalitatea de stabilire a cauțiunii și consecințele acesteia în caz de neachitare. Astfel, la cererea debitorului, judecătorul sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10 % din valoarea creanțelor.
Acesta este temeiul de drept pe care judecătorul sindic și-a întemeiat dispoziția privind obligarea creditorului de consemnare a unei cauțiuni.
Din analiza textului sus-citat rezultă că debitorul este îndreptățit să formuleze cerere pentru stabilirea cauțiunii iar judecătorul sindic îl poate obliga pe creditor la plata acesteia, legea nestabilind o modalitate concretă de apreciere a cauțiunii impunând doar o limită maximă de 10 % din valoarea creanțelor pretinse.
Textul analizat își are rațiunea în scopul prevenirii unor abuzuri și deci al protejării debitorului împotriva unor cereri nejustificate ale creditorilor privind deschiderea procedurii iar la cererea debitorului judecătorul sindic îi poate obliga pe creditori la plata unei cauțiuni. Deși stabilirea cauțiunii este doar o facultate pentru judecătorul sindic și nu o obligație, în ipoteza în care debitorul face o asemenea cerere, libertatea judecătorului sindic de a aprecia asupra oportunității stabilirii cauțiunii este luată în funcție de felul insolvenței.
Deoarece obligația de plată a cauțiunii a fost stabilită prin încheierea judecătorului sindic, împotriva acesteia legiuitorul nu prevede o cale de atac.
Drept urmare, încheierea de stabilire a cauțiunii pronunțată de judecătorul sindic urmează a fi analizată prin prisma dispozițiilor Codului d e procedură civilă deoarece potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispozițiile acestei legi se completează în măsura compatibilității lor, cu dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Așa fiind, rezultă următoarea concluzie: încheierea de stabilire a cauțiunii pronunțată de judecătorul sindic este o încheiere premergătoare, nefiind una prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecății așa încât ea poate fi atacată cu recurs numai odată cu fondul cauzei.
Drept urmare, excepția inadmisibilității recursului împotriva unei încheieri premergătoare este întemeiată așa încât aceasta urmează a fi admisă cu consecința respingerii recursului potrivit art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
Recurenta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de SC SRL împotriva încheierii civile din 26.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
2 ex./30.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 829/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1873/2009. Curtea de... → |
|---|
