Practica judiciara insolventa. Decizia 1415/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1415/COM
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta - - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI SC SRL, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 3279/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliat în C, str. -, nr. 53, -.B,.13, domiciliat în C,-, -.7,.4,.69, cu sediul în C,-,. 4..B,.30 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, având ca obiect - procedura insolvenței (art. 138 din Legea 85/2006).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul pârât, av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 80537/2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de lichidatorul judiciar este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru intimatul pârât apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că va fi trecut intimatul și nu cu, cum eronat s-a menționat.
Ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimatul pârât, av. solicită respingerea recursului declarat de lichidatorul judiciar al debitoare ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune antrenarea răspunderii administratorului.
Din probele administrate în cauză rezultă că nu s-a făcut dovada culpabilității administratorului în nedepunerea actelor contabile. Societatea a avut un spațiu închiriat, însă după o lună de neplată a chiriei, toate documentele societății.
Solicită respingerea recursului declarat de lichidatorul judiciar.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea depusă la data de 26.01.2009, reclamanta, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, a investit judecătorul sindic cu o cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților, și vinovați de starea de insolvență cauzată prin săvârșirea faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nedepunerea actelor contabile ale debitorului la organele financiare sau la dispoziția lichidatorului echivalează cu dispariția evidenței contabile. Deși notificați pentru depunerea actelor financiar contabile ale societății, pârâții nu s-au conformat solicitării lichidatorului.
O derulare a activității debitoarei fără o evidență contabilă corectă duce la creșterea datoriilor, în condițiile în care nu se cunoaște ce trebuie plătit sau încasat, la curgerea majorărilor și penalităților cu consecința ajungerii în stare de insolvență.
Distrugerea documentelor contabile face imposibilă determinarea activului și pasivului, a creditorilor și debitorilor, cu aceeași consecință.
A mai arătat reclamant că lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă a debitorului, constituind premisa atragerii răspunderii patrimoniale.
Faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile, conform art.28 din lege, creează o prezumție relativă de neținere a contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
În cauză, a fost administrată probă cu interogatoriul propus a fi luat pârâtului.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 3279/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă cererea formulată de lichidator judiciar, instanța de fond reținând că prin Sentința civilă nr.5636/COM/30.10.2007 Tribunalul Constanța prin judecător sindic a admis cererea formulată de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publiceși a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoareaSC SRL.
La data de 31.03.2008, prin Sentința civilă nr.787 judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei și a desemnat în calitate de lichidator judiciar pe Cabinetul Individual de Insolvență.
În rapoartele întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar s-a arătat că acesta a notificat atât debitoarea cât și pe pârâți, în calitatea acestora de asociați ai societății comerciale falite, în scopul depunerii documentelor financiare pentru a proceda la întocmirea raportului asupra cauzelor insolvenței.
La data de 9 martie 2009 lichidatorul a întocmit un raport prin care a arătat că față de lipsa documentelor privitoare la activitatea debitoarei, nu poate stabili și aprecia care au fost cauzele reale care au determinat starea de insolvență.
Tribunalul a apreciat că lichidatorul judiciar nu a dovedit, astfel cum impun dispozițiile art.1169 Cod civil, comiterea de către pârâți a faptei reglementată de art.138 alin.1 lit.
Nedepunerea actelor arătate la art.28 din Legea nr.85/2006 nu se regăsește în conținutul faptelor limitativ reglementate de art.138 alin.1 lit.d, constând în ținerea unei evidențe contabile fictive, provocarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității conform legii.
Însuși lichidator judiciar, în rapoartele sale, nu a consemnat că pârâții au provocat dispariția documentelor, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au ținut o contabilitate fictivă, ci că debitoarea și pârâții nu au predat acestuia documentele financiar contabile.
Nedepunerea documentelor financiar contabile nu creează prezumția săvârșirii de către pârâți a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d răspunderea acestora putând fi antrenată numai dacă se face dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală.
Cum, lichidatorul judiciar nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și de art.998 cod civil spre a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâților, judecătorul sindic a respins cererea acestuia, ca nefondată.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În cauză s-a făcut dovada că reprezentantul legal al societății debitoare nu a depus la sediul lichidatorului nici un document contabil, deși, potrivit legii contabilității, documentele contabile se păstrează obligatoriu în arhiva societății timp de 10 ani, răspunderea pentru neținerea contabilității revenind administratorului.
Din adresa emisă de C rezultă că pentru societatea debitoare nu au fost depuse evidențele contabile din anul 2004, ceea ce dovedește pe deplin culpa exclusivă a numiților, și, motiv pentru care se impune admiterea recursului formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond cu consecința admiterii cererii de antrenare răspundere.
Intimatul pârâtprin apărătorul ales a solicitat respingerea recursului declarat de lichidatorul judiciar ca nefundat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin Sentința civilă nr.5636/COM/30.10.2007 Tribunalul Constanța prin judecător sindic a admis cererea formulată de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publiceși a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoareaSC SRL,iar la data de 31.03.2008, prin Sentința civilă nr.787 judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență.
În rapoartele lunare lichidatorul judiciar a menționat că reprezentantul legal al debitoarei nu a depus la dosarul cauzei documentele financiar contabile ale societății, deși a fost notificat în acest sens.
În averea debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile prin a căror valorificare să se poată acoperi cheltuielile de procedură, motiv pentru care lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a numiților, și, în calitate de administratori, pentru fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006"La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;"
Răspunderea patrimonială aparține membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori sau orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți. Doctrina și practica judecătorească au stabilit că reprezintă subiect al răspunderii patrimoniale nu numai administratorulsocial numit oficial, ci și administratorul de fapt, respectiv acea persoană care, fără a fi menționată în actele societare, a exercitat în fapt atribuțiile administratorului, reprezentând societatea și angajându-i răspunderea juridică.
Debitoarea avea obligația să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii(art.35 din Lege).
Dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
rt.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere.
În speță, din raportul depus de lichidator a rezultat că societatea nu a depus la ORC C și Administrația Financiară documentele contabile din anul 2003. Din datele comunicate de ORC C rezultă că în calitate de administrator social a fost desemnat, în timp ce, ceilalți doi pârâți aveau calitatea de asociați, fără a se dovedi că au exercitat în fapt atribuțiile administratorului, reprezentând societatea și angajându-i răspunderea juridică.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii, iar cum această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către administratorul social, Curtea urmează a reține în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor.
Vinovăția pârâtului sub forma intenției directe sau indirecte, rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea contabilității nr.82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvență.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
În această situație, condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în sarcina pârâtului, soluția judecătorului sindic fiind nelegală.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este nelegală criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă Curtea va admite recursul și modifica în parte hotărârea recurată în sensul admiterii cererii lichidatorului de antrenare a răspunderii administratorului pentru partea din pasivul societății rămasă neacoperită prin executarea bunurilor acesteia, sumele recuperate urmând a fi depuse în contul debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursuldeclarat de - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI SC SRL, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 3279/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliat în C, str. -, nr. 53, -.B,.13, domiciliat în C,-, -.7,.4,.69, cu sediul în C,-,. 4..B,.30 și intimatul -OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUIC,cu sediul în C,-.
Modifică în parte hotărârearecurată în sensul că admite cererea lichidatorului de antrenare a răspunderii administratorului pentru partea din pasivul societății rămasă neacoperită prin executarea bunurilor acesteia, sumele recuperate urmând a fi depuse în contul debitoarei.
Menține celelalte dispoziții din hotărâre.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./26.11.2009
02 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 602/2009. Curtea de Apel... | Acțiune în anulare. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
