Practica judiciara insolventa. Decizia 2321/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2321/2009
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței comerciale nr. 1216 din 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ și debitoarea SC TRANS SRL, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1216 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial D. în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de către lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ desemnat în procedura privind-o pe debitoarea SC TRANS SRL T și obligată pârâta, la plata pasivului debitoarei în cuantum de 108.513,13 lei
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtei poate fi încadrată în prevederile art. 137, lit. a din Legea nr. 85/2006, putându-se susține că a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, din moment ce activele ce figurau în ultimul bilanț contabil nu au putut fi găsite.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a apreciat că cererea formulată de către lichidatorul judiciar se impune a fi admisă ca fiind fondată și pe cale de consecință, pârâta a fost obligată să suporte pasivul debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 138, lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtei este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a și din Legea nr. 85/2006 ea a fost admisă astfel cum a fost formulată, urmând a fi obligată pârâta să suporte întregul pasiv al debitoarei în sumă de 108.513,13 lei.
acte doveditoare pentru operațiunile pe care susține că le-a îndeplinit, pârâta se face vinovată de săvârșirea faptelor menționate de către lichidatorul judiciar. Dacă toată contabilitatea debitoarei ar fi fost ținută conform dispozițiilor legale, lichidatorul judiciar ar fi putut să-și dea seama ce s-a întâmplat cu bunurile debitoarei. În lipsa ținerii contabilității, judecătorul sindic nu poate decât să prezume culpa pârâtei, având în vedere că potrivit ultimelor acte întocmite în anul 2004, societatea deținea bunuri în proprietate și avea profit. Chiar pârâta a recunoscut că nu a mai ținut contabilitatea debitoarei, ea nemaidesfășurând activități comerciale, dar, după cum se poate observa acumulând datorii. Practic societatea a fost "abandonată" de către pârâtă, pe ea nemai interesând-o soarta acesteia, luând din ea tot ce se putea lua, fără întocmirea vreunui act.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală iar pe fond respingerea cererii de angajare a răspunderii personale a pârâtei pentru plata pasivului al societății Trans SRL în cuantum de 108,513,13 lei formulată de lichidatorul judiciar ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat să sunt îndeplinite condițiile prev. de art.138 lit.a și lit.d din Legea nr.85/2006 privind antrenarea răspunderii personale a pârâtei în calitate de administrator al TRANS SRL.
Potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 " la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană judiciară, ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, pentru una din urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele unei persoane jueridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea".
In genere, se accepta atat in doctrina cat si in practica, faptul ca raspundererea civila întemeiata pe dispozițiile art.138 este o forma specifica de raspundere civila delictuala care presupune îndeplinirea următoarelor condiții: savarsirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existenta prejudiciului, existenta legăturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovația (culpa) faptuitorului. Jurisprudenta este constanta in ceea ce privește necesitatea probarii îndeplinirii conditiilor raspunderii civile, relevanta in acest sens fiind decizia nr.2406/2005 a Tribunalului B, sectia a VII-a comerciala, din considerentele careia rezulta ca "Creditoarea - ar fi trebuit sa indice si sa probeze fapta paratilor omisiva sau comisiva, prin care aceștia ar fi obtinut foloase in interes propriu. Sarcina probei, potrivit art.129 proc.civ. incumba celui ce face o afirmație in judecății, iar invocarea prevederilor art.137 (textul echivalent al art.138- ) nu atrage in mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea nr. 64//995, cu modificările ulterioare, nu s-a instituit o prezumție legala de vinovăție si de răspundere in sarcina pârâților, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi in acest sens.
Se mai arată că deși instanța de fond a reținut ca într-adervăr este necesara dovedirea condițiilor răspunderii civile, a considerat făcuta dovada acestora pe baza unor prezumții simple, nefăcând nici o referire la actele de puse de subsemnata in probațiune.
Așa cum a arătat si in instanței de fond, in ceea ce privește prima fapta reținută, pârâta arată ca in ciuda datelor indicate de lichidator, societatea a avut probleme financiare acutizate in cursul anului 2004, datorita lipsei de lichidității in vederea achitării datoriilor, in perioada in care a funcționat desfășurând activități de transport.
O dovada in acest sens, o constituie notificarea formulata de IMPORT EXPORT,înregistrata sub nr.259/2004 la BEJ, prin care societatea a fost somata sa achite suma de 25.000.000 Rol, debit si 9.912.576 penalități, pana la data de 8 noiembrie 2004, pârâta fiind cea care a achitat cu chitanta nr.-/17.10.2006 suma de 1.725 Lei si cu chitanta -/7 iunie 2007, suma de 460,40 Lei, potrivit dovezilor depuse.
Pe de alta parte se arată ca angajatul societății, in timp ce conducea un autocamion aparținând societății a cauzat un accident de circulatie la data de 31 iulie 2003, fapt ce a implicat imposibilitatea de a folosi aceea mașina la transport o perioada îndelungata, in acest sens anexez copia dispozitivului sentinței penale nr.835/05.04.2006 pronuntata de Judecatoria P in dos.nr.2975/2005.
In ceea ce priveste mijlocul de transport -, pârâta arată ca din cate iși amintește acesta nu a constituit proprietatea societății; fiind împrumutat de la numitul pentru proba, fiind restituit in urma pronuntarii sentintei penale nr.3469/07.12.2001 a Judecatoriei P in dos.nr.2759/2001, anexata prezentei întâmpinării, copia acesteia fiind predata si lichidatorului.
Totodata arată ca in permanenta din surse financiare proprii a încercat achitarea debitelor societății si după ce efectiv nu a mai avut activitate, respectiv la data de 2 august 2005 am achitat suma de 1.707 Lei, cu titlu taxa auto persoana juridica, potrivit chitanței anexate si suma de 171,60 Lei, către ITM C, reprezentând comision si majorări carți de munca, potrivit ordinului de plata anexat.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Cabinet Individual de insolvență a solicitat respingerea recursului si menținerea in întregime a sentinței recurate.
În motivare se arată că prin sentinta comerciala nr.1818/ 11.08.2008, in dosarul nr-, Tribunalul Comercial Ca dispus deschiderea procedurii insolventei in forma simplificata impotriva debitoarei SC Trans SRL.
Notificata sa depuna documentele financiar contabile ale debitoarei, administratorul statutar a aratat, in Nota explicativa data la 12.12.2008, ca acestea au fost întocmite până in luna decembrie 2004, dupa aceasta data firma nu a mai desfăsurat activitate si nu s-au mai întocmit documente contabile primare, declarații fiscale si bilanturi contabile. La data de 12.12.2008 a predat lichidatorului judiciar balantele de verificare lunare pe anul 2004 (până in noiembrie iriclusiv) si ultimul bilant întocmit, cel de la 30.06.2004.
Din analiza datelor din balanta pe luna noiembrie 2004, ultima întocmita conform declaratiei administratorului, rezulta ca debitoarea înregistra la 30.11.2004 un profit brut de 69.161,6 lei, detinea active sub forma mijloacelor de transport in valoare de 70.712 lei(din care 60.000 lei mijlocul de transport - achizitionat la 09.06.2004), creante in suma de 40.518 lei (din care 38.000lei contravaloarea auto - vândut in iunie 2004), 374 lei in casa, iar soldul contului 542, reprezentând avansuri de trezorerie nedecontate, era in suma de 127.130 lei.
In Nota explicativa data la data de 12.12.2008, administratorul statutar a declarat ca debitoarea nu deține bunuri sau bani in casa sau in cont la banca si nici alte valori. Despre mijlocul de transport - administratorul a declarat ca a fost vândut, dar nu deține documente in acest sens, despre creanta in valoare de 38.000 lei a declarat verbal ca a fost încasata si s-au platit datorii, fara sa prezinte documente in acest sens. Cu adresa 475/ 17.12.2008 a fost somata d-na sa depună documente legale justificative pentru avansurile de trezorerie nedecontate in suma de 127.130 lei sau, in caz contrar, sa depuna suma de bani, lucru care nu s-a întâmplat până la data prezentei, fiind justificata doar suma de 4.064 lei ( chitanta nr.-117.10.2006-1.725 lei, chitanta -/07.06.2007- 460,40 lei, chitanta seria - nr.-/02.08.2005- 1707 lei si ordinul de plata nr. 11/05.09.2005- 171,60 lei) rămânând nejustificata suma de 123.066 lei superioara pasivului debitoarei in suma de 108.513,13 lei.
In ceea ce privește mijlocul de transport - despre care se susține in recurs ca ar fi fost împrumutat pentru proba de la si restituit in urma pronunțării sentinței penale nr.3469/07.12.2001, in realitate a fost achiziționat cu factura seria - - nr. - din 09.06.2004 de la SA C pentru suma de 60.000 lei plus TV A, a fost inregistrat in contabilitate si declarat la Primaria mun. T la data de 09.06.2004.
de cele de mai sus lichidatorul judiciar considera ca administratorul statutar a folosit bunurile si sumele de bani ale debitoarei mentionate in folos propriu sau in cel al unei alte persoane, lipsind astfel debitoarea de fondurile necesare achitarii obligatiilor bugetare, cu consecinta directa a calcularii pentru debitele neachitate a majorarilor si penalitatilor de intirziere.
Din cele prezentate anterior rezulta si faptul ca, recurenta, in calitate de administrator statutar al debitoarei, a ignorat obligatiile legale ce le revin administratorilor cu privire la organizarea si tinerea contabilitatii debitoarei conform prevederilor legale, nemaifiind întocmite pentru debitoare documente contabile primare, declaratii fiscale si bilanturi contabile începând cu decembrie 2004 si până la data deschiderii procedurii de insolventa, fapta ce a favorizat producerea starii de insolventa a debitoarei, recurenta nefiind in masura sa sesizeze scadenta obligatiilor de plata la bugetul de stat, bugetul local si la AVAS B (debite totale de 43.331,25 lei), cu consecinta directa a calcularii, pentru aceste debite neachitate, a penalitatilor si majorarilor de intirziere( in suma totala de 65.181,88 lei).
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 13 februarie 2009 (filele 106-108), lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, desemnat în procedura debitoarei SC TRANS SRL Tas olicitat judecătorului sindic, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună antrenarea răspunderii personale a pârâtei, domiciliată în T și obligarea acesteia la plata întregului pasiv al debitoarei SC TRANS SRL în cuantum de 108.513,13 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a învederat că prin sentinta comercială nr. 1818/11.08.2008 Tribunalul Comercial Cs -a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată împotriva debitoarei SC Trans SRL. Conform datelor de la Registrul Comerțului C, la data deschiderii procedurii de insolvență administratori statutari ai debitoarei erau și, numite în această funcție în data de 22.11.2000, cu puteri depline, durata mandatului fiind nelimitată. În nota explicativă dată la data de 12.12.2008, a arătat că în fapt, a fost singurul administrator al firmei, fiica sa figurând doar în statut, aceasta neefectuând nici un act de administrare. Notificată să depună documentele financiar-contabile ale debitoarei, pârâta a arătat, în nota explicativă din data de 12.12.2008, că acestea au fost întocmite până în luna decembrie 2004, după această dată firma nu a mai desfășurat activitate și nu s-au mai întocmit documente contabile primare, declarații fiscale și bilanțuri contabile. La data de 12.12.2008 pârâta a predat lichidatorului judiciar balanțele de verificare lunare pe anul 2004 (până în noiembrie inclusiv) și ultimul bilanț întocmit, cel de la 30.06.2004. Din analiza bilanțului pe anul 2003, ultimul publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor, rezultă că activitatea a fost profitabilă, înregistrându-se un profit net de 45.791 lei, iar din analiza datelor din balanța pe luna noiembrie 2004, ultima întocmită conform declarației administratorului, rezultă că debitoarea înregistra la data de 30.11.2004 un profit brut de 69.161,6 lei, deținea active sub forma mijloacelor de transport în valoare de 70.712 lei (din care 60.000 lei mijlocul de transport - achiziționat la 09.06.2004), creanțe în sumă de 40.518 lei (din care 38.000 lei contravaloarea auto - vândut în iunie 2004), 374 lei în casă, iar soldul contului 542, reprezentând avansuri de trezorerie nedecontate, era în sumă de 127.130 lei. În nota explicativă dată la data de 12.12.2008, administratorul statutar a declarat că debitoarea nu deține bunuri sau bani în casă sau în cont la bancă și nici alte valori. Despre mijlocul de transport - administratorul a declarat că a fost vândut, dar nu deține documente în acest sens, despre creanța în valoare de 38.000 lei a declarat verbal că a fost încasată și s-au plătit datorii, fără să prezinte documente în acest sens. Cu adresa nr. 475/17.12.2008 a fost somată pârâta să depună documente legale justificative pentru avansurile de trezorerie nedecontate în sumă de 127.130 lei sau, în caz contrar, să depună suma de bani, lucru care nu s-a întâmplat până la data întocmirii prezentei cereri. Față de cele de mai sus lichidatorul judiciar consideră că administratorul statutar a folosit bunurile și sumele de bani ale debitoarei menționate în folos propriu sau în cel al unei alte persoane, lipsind astfel debitoarea de fondurile necesare achitării obligațiilor bugetare, cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a majorărilor și penalităților de întârziere. Urmare a solicitării lichidatorului judiciar, Administrația Finanțelor Publice Tac omunicat, cu adresa nr. 36770/12.11.2008 că ultimile declarații fiscale depuse de debitoare au fost pe luna decembrie 2004. Din cele prezentate mai sus rezultă și faptul că administratorul statutar al debitoarei a ignorat obligațiile legale ce le revin administratorilor cu privire la organizarea și ținerea contabilității debitoarei, nemaifiind întocmite pentru debitoare documente contabile primare, declarații fiscale și bilanțuri contabile începând cu decembrie 2004 și până la data deschiderii procedurii de insolvență. Neținerea contabilității conform prevederilor legale în perioada decembrie 2004-11.08.2008 a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, pârâta nefiind în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată la bugetul de stat, bugetul local și la AVAS B (debite totale de 43.331,25 lei), cu consecința directă a calculării, pentru aceste debite neachitate, a penalităților și majorărilor de întârziere (în sumă totală de 65.181,88 lei). Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele, prejudiciul creat acestora este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat de creanțe, respectiv suma de 108.513,13 lei. Având în vedere cele de mai sus, lichidatorul judiciar consideră că pârâta a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin faptele prevăzute la art. 138, alin. 1, lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Critica formulată de recurentă vizând greșita interpretare și aplicare a disp. art.138 de către judecătorul sindic în ceea ce privește faptul că deși a reținut ca fiind necesară dovedirea condițiile răspunderii civile a considerat ca fiind făcută dovada acestora pe baza unor prezumții simple nefăcând nicio referire la documentele propuse în probațiune este prezumția aplicată fiind instituită de legiuitor care a statuat că poate fi antrenată răspunderea administratorului statutar sau oricărei persoane căreia i-ar putea fi imputabilă apariția stării de insolvență pentru ipoteza în care se dovedește că a ținut o contabilitate fictivă a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurenta însăși a arătat în nota explicativă din data de 12.12.2008, că documentele contabile au fost întocmite până în luna decembrie 2004, după această dată firma nu a mai desfășurat activitate și nu s-au mai întocmit documente contabile primare, declarații fiscale și bilanțuri contabile, iar din cele existente s-a relevat că
soldul contului 542, reprezentând avansuri de trezorerie nedecontate, era în sumă de 127.130 lei. Legiuitorul a instituit în sarcina administratorului statutar al societății debitoare supusă procedurii insolvenței obligația ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii să depusă la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 înscrisuri care în marea lor majoritate sunt dintre cele ce trebuie să existe în evidențele contabile ale unei societăți comerciale.
Judecătorul sindic a evidențiat existența tuturor condițiilor pentru antrenarea răspunderii susținerile recurentei fiind înlăturate motivat iar reținerea împrejurării că bunurile aparținând societății care nu au fost predate administratorului judiciar și despre care recurenta doar își amintește că nu erau ale societății ca fiind fapta de a folosi bunurile societății în folosul propriu este corectă.
Judecătorul sindic a realizat o corectă aplicare a disp. art.138 alin.1 lit.aid din Legea nr.85/2006 în raport de starea de fapt relevată prin raportul lichidatorului judiciar astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. și în consecință în temeiul prev. de art.312 pr.civ. raportat la art.8 din Legea privind procedura insolvenței Curtea va respinge recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1216 din 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex./07.10.2009.
Jud.fond.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 110/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 97/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
