Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1040/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1040 /COM
Ședința publică din 1 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 1019/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată ROMÂNIA, prin lichidator judiciar Activ Grup A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1019/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, judecătorul sindic, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC Romania SRL, cu sediul social A, cart.,. 330,. A,. 9 jud. A, cod de identificare fiscală -, nr. de ordine în registrul comerțului J-; a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4, al. 4 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus plata onorariului lichidatorului în sumă fixă de 3.500 lei pe toată perioada de desfășurare a procedurii.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 02.03.2009 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului a relevat incidența în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, întrucât în averea debitorului nu există bunuri.
Judecătorul sindic a acordat un termen, dând astfel posibilitatea creditorilor să își exprime poziția, raportat la incidența în cauză a art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
A constatat că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, deși procedura se derulează în scopul acoperirii pasivului debitorului, deci creditorii sunt cei interesați la mărirea averii debitorului în vederea satisfacerii cât mai complet a creanțelor acestora.
A constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 234 din data de 18.02.2008, că potrivit art. 20 alin.1 lit. I, raportat la art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, închiderea procedurii, în condițiile în care nu există bunuri în averea debitorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, este obligatorie.
Împotriva sentinței comerciale nr.1019/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a formulării unei acțiuni de atragere a răspunderii administrative față de fostele organe de conducere a societății, conform art. 138 din Legea 85/2006, republicată, cu motivarea că, potrivit art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă, contrar tuturor acestor inițiative, nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
În primul rând, trebuie remarcat că în Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență (art. 20 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006), se constată că nu există acte contabile și astfel nu se poate stabilii existența vreunor bunuri ale societății și nici vinovăția fostului administrator. În opinia recurentei, era un motiv suficient ca lichidatorul judiciar să formuleze acțiune în atragerea răspunderii administratorului, constatând că chiar lipsa actelor duce la această situație de imposibilitate a derulării procedurii.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006, "Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Conform art. 131 din Legea 85/2006 "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006, "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă."
Se poate observa că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite. Tocmai faptul că aceste fapte s-au reținut constituie un motiv suficient de răspundere administrativă.
Lipsa actelor contabile și neținerea contabilității potrivit dispozițiilor legale echivalează cu o prezumție de ducere a societății în stare de faliment, în acest fel fostul administrator fiind vinovat de încălcarea mai multor dispoziții legale și anume: art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, art. 73 alin. 1 lit. c) și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art.181 din Legea 31/1990, republicată, art. 11 alin. 4 din Legea Contabilității, cu atât mai mult cu cât relația administratorului cu societatea comercială se supune regulilor mandatului, conform art. 1540.Civil.
Faptul că aceste dispoziții legale sunt stabilite prin alte acte normative decât Legea 85/2006 nu impietează asupra răspunderii administrative, datorită faptului că Legea 85/2006 este specială doar pentru derularea procedurii falimentului, iar faptele care se definesc la modul general la art. 138 din Legea 85/2006, sunt detaliate ca și modalități de săvârșire în legile speciale indicate. Ar fii fost lipsit de rațiune juridică reluarea acestor fapte în cuprinsul Legii 85/2006, din moment ce ele sunt enunțate și definite în legi speciale, iar potrivit principiului specialia generalibus derogant, acestea sunt norme speciale cu privire la răspunderea administrativă față de cele generale ale Legii 85/2006.
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Având în vedere că, potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Examinând sentința atacată, conform motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. pentru considerentele ce succed:
În mod corect prima instanță-judecător sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei ROMÂNIA, fiind aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, în sensul că în averea debitoarei nu a existat nici un fel de bun.
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări.
Soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al acesteia, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli.
Formularea de acțiuni oblice sau efectuarea oricăror alte investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori sociali, astfel cum pretinde creditoarea recurentă, implică cheltuieli de procedură, pe care nimeni însă nu s-a oferit să le avanseze.
În speță, creditorii nu au înțeles să avanseze sumele necesare pentru cheltuielile administrative ale procedurii, deși li s-a atras atenția asupra raportului prin care s-a propus închiderea procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006.
Întrucât în fața primei instanțe nu s-a solicitat antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, soluția acesteia nu poate fi criticată din această perspectivă.
Criticile creditoarei, conform cărora nu se putea închide procedura atâta timp cât nu s-a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, sunt nefondate, întrucât acest raport a fost întocmit și depus la dosar (fila 374-. II). Mai mult chiar, administratorul judiciar a identificat chiar și persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență: foștii administratori sociali și, considerând că este incident cazul de antrenare a răspunderii prevăzut de art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006.
În aceste condiții, în care persoanele responsabile sunt indicate, iar lichidatorul judiciar omite să solicite antrenarea răspunderii lor, preferând să solicite închiderea procedurii din lipsa fondurilor pentru administrarea ei, comitetul creditorilor, din care face parte și creditoarea, avea posibilitatea, în temeiul art. 138, alin. 3 din Legea 85/2006, să solicite judecătorului sindic autorizarea în vederea formulării cererii de antrenare.
Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat de judecătorul sindic să formuleze o acțiune în atragerea răspunderii, însă, astfel cum s-a expus mai sus, creditorii aveau deschisă calea prevăzută de art. 138, alin. 3 din Legea 85/2006, pe care însă nu au folosit-o, preferând să invoce direct în recurs, fără nicio finalitate, motive privind atragerea răspunderii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr.1019/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red. /15.10.2009
Tehnored./15.10.2009//2 ex.
Instanță fond: Tribunalul ARAD
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
