Practica judiciara insolventa. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 92/2010
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 3125 din 05.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații - COM SRL și GRUP - ADMINISTRATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI - SRL, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat dl., administratorul societății debitoare, care se legitimează cu seria - nr. -, eliberat de Poliția S M, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat, lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 12 ianuarie 2010 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei - COM SRL prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În data de 14 ianuarie 2010, s-a depus la dosar o cerere de amânare din partea recurentului prin care solicită încuviințarea în probațiune a audierii martorului.
Reprezentantul recurentei arată că până la finalul dezbaterilor va depune la dosar taxele judiciare de timbru pentru recursul promovat în cauză și arată că își susține cererea în probațiune formulată în ce privește audierea martorului.
Curtea, după deliberare, analizând cererea în probațiune formulată de reprezentantul debitoarei, o respinge ca inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 305.pr.civ și la particularitățile fazei procesuale a recursului,cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează doar legalitatea hotărârii atacate.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond, sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei invocând, în principal, raportat la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, excepția nelegalei timbrări a recursului, iar, în subsidiar, acordând cuvântul reprezentantului recurentei pe fondul recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că a achitat creanța invocată de către reclamantă.
Notă: la finalul dezbaterilor reprezentantul recurentei depune la dosar dovezile ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei (12-13).
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.3125 din 5.10.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins contestația promovată de debitoarea - SRL.
S-a admis cererea formulată de creditoarea - COM SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței (procedură generală) împotriva debitoarei - SRL.
În temeiul art. 33 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței.
S-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL, având nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J - și codul fiscal -, în temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței.
A fost numit administrator judiciar GRUP, cu sediul social în B M, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș /registrului societăților agricole/registrului asociațiilor și fundațiilor/altor registre, în vederea efectuării mențiunii, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul art. 62 din Legea privind procedura insolvenței, s-au fixat termenele în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, creditoarea - COM SRL a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei - SRL, motivat de neîncasarea unei creanțe în sumă de 53.213 lei debit și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Cererea formulată la data de 14.07.2009 de creditoarea - COM SRL a fost comunicată debitoarei, împotriva acesteia debitoarea a formulat contestație, potrivit art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței, aceasta fiind înregistrată în dosarul nr-.
În cuprinsul contestației debitoarea arată că împotriva sentinței prin care a fost soluționată cererea în anulare promovată împotriva Sentinței nr. 997 din 29.04.2009 a fost declarat recurs, acesta nefiind soluționat, următorul termen de judecată fiind fixat la 06.11.2009 motiv pentru care se apreciază că în prezent nu se cunoaște întinderea creanței.
Debitoarea recunoaște că a cumpărat de la creditoare la data de 17.10.2008 o autoutilitară și o remorcă cu prețul de 91.213,5 lei, însă a susținut că a plătit prețul integral, respectiv la data de 23.10.2008 a plătit 25.000 lei, la data de 28.10.2008 a plătit 13.000 lei, la 28.10.2008 a mai plătit suma de 12.690 Euro iar la 16.07.2009 a plătit 8.000 lei.
Prin Încheierea nr. 3126/05.10.2009 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul de faliment nr- al Tribunalului Maramureș.
Examinând cererile, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 997 din 29.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr-, s-a admis în parte cererea privind emiterea somației de plată înaintată de creditoarea - COM SRL, și în consecință debitoarea - SRL a fost somată și obligată ca în termen de 20 de zile să plătească creditoarei suma de 53.213 lei cu titlu de pretenții și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut faptul depunerii de către creditoare a facturii seria -, nr. 596/17.10.2009, în sumă de 91.213,50 lei, ce reprezintă contravaloarea vânzării autoutilitarei, factură achitată parțial de debitoare.
Împotriva sentinței sus menționate debitoarea a promovat cerere în anulare, aceasta fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 1931/29.07.2009, această sentință fiind irevocabilă potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 5 din OG 5/2001.
Prin precizarea cererii (fila 49) creditoarea a învederat faptul că debitoarea a achitat din suma de 91.213,50 lei suma de 25.000 lei la data de 23.10.2008 și suma de 13.000 lei la data de 28.10.2008, rămânând astfel o diferență de 53.213 lei, cu titlu de debit. Referitor la plata sumei de 8.000 lei invocată de debitoarea arată că aceasta a fost achitată cu titlu de majorări de întârziere potrivit înscrisurilor depuse la fila 50 - 52 din dosar.
În ceea ce privește celelalte plăți invocate de debitoare respectiv suma de 6.000 Euro la data de 22.10.2008 și suma de 6.690 Euro la data de 28.10.2008, acestea au fost analizate de instanța învestită cu soluționarea cererii în anulare.
Astfel, s-a apreciat că în situația de față creanța este certă, lichidă și exigibilă fiind atestată de o hotărâre judecătorească irevocabilă, motiv pentru care în baza art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 contestația a fost respinsă cu consecința deschiderii procedurii, potrivit dispozitivului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs debitoarea SRL, solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii COM SRL de deschidere a procedurii insolvenței față de societatea debitoare.
În motivarea recursului, s-a arătat că această sentință este nelegală și netemeinică, întrucât debitoarea a dovedit în instanță faptul că a plătit datoria față de reclamantă, respectiv a depus la dosar un înscris semnat și ștampilat de dl. - administratorul intimatei prin care acesta a recunoscut primirea de la debitoare a sumei de 12.690 Euro, echivalentul a 47.333,7 lei ( 1 euro la cursul BNR la data de 28.10.2008 = 3,73 lei), cu titlu de diferență de preț pentru o autoutilitară și o remorcă pe care le-a cumpărat de la aceasta, conform facturii nr. 596/17.10.2008.
De asemenea, a depus la dosar și Ordinul de plată nr. 112/16.07.2009, cu care a făcut dovada achitării sumei de 8000 lei, cu același titlu, deci a plătit intimatei - SRL, în total, suma de 55.333,7 lei, în loc de 53.213 lei, deci în plus cu 2120,7 lei
Tribunalul Maramureș nu a ținut cont la pronunțarea sentinței de plățile făcute de debitoare, ci doar de Sentințele nr. 997/2009 dată în dosarul -, prin care s-a admis cererea de emitere a somației de plată față de societatea debitoare pentru suma de 53.213 lei și de sentința civilă nr. 1931/29.07.2009, prin care s-a respins acțiunea în anulare, ambele hotărâri fiind date de Judecătoria Sighetu Marmației.
Intimata a profitat de faptul că procedura somației de plată nu permite administrarea de noi probe, iar somația de plată a fost emisă la primul termen de judecată, pe baza facturii, nr. 597.008, depusă la dosar de reclamanta intimată SRL, când administratorul firmei era plecat în străinătate și nu s-a putut apăra respectiv nu a putut depune în instanță înscrisul cu care dovedea plata sumei de 12.690 euro iar la acțiunea în anulare cu ocazia prezentării în instanță a înscrisurilor doveditoare ale plății, instanța nu a ținut seama de acestea.
A făcut contestație la creanță la Tribunalul Maramureș, care a făcut obiectul dosarului nr-, însă contestația a fost conexată la dosarul având ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolvenței, fără a fi administrate nici un fel de probe și aici refuzându-i-se audierea martorului, care a asistat la predarea banilor.
Intimata - SRL nu a mai recunoscut în instanță înscrisul pe care l-a remis la predarea sumei de 12.690 euro, când s-a obligat ca ulterior să dea chitanță pentru acești bani și a declarat că acesta ar fi fals, dar nu a dovedit prin nimic acest lucru. Intimata a invocat prevederile OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiare respectiv faptul că plățile între firme se fac fără numerar și prin mijloace de plată cum sunt CEC-ul și altele. Practic, prin invocarea acestui act normativ intimata nu contestă primirea sumei de 12.960 euro. Această modalitate de plată, ar constitui eventual o abatere administrativă și nu este o dovadă de neplată.
Din cele de mai sus se poate constata că recurenta a plătit prețul datorat intimatei și nu existau motive legale pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Prin întâmpinare, creditoarea -" Com"SRL s-a opus admiterii recursului, relevând că înscrisul care atestă plata sumei pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței este un fals.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În susținerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoarea -" Com"SRL, aceasta a arătat că deține față de debitoarea -" "SRL o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 53.213 lei, reprezentând contravaloarea autoutilitarei și a semiremorcii, achiziționate de către aceasta din urmă la data de 17.10.2008, în baza facturii seria - nr.596, în sumă totală de 91.213,5 lei, din care s-au făcut plăți parțiale, la data de 23.10. și 28.10.2008.
În condițiile în care scadența a fost stabilită la 30 de zile de la facturare, iar bunurile au fost predate efectiv debitoarei, s-a arătat că există față de aceasta o creanță care întrunește cerințele legale pentru a sta la baza pronunțării unei sentințe de deschidere a procedurii insolvenței.
Pârâta a depus la dosar contestație, prin intermediul căreia a solicitat respingerea cererii, întrucât societatea nu se află în stare de insolvență, iar debitul invocat de către reclamantă a fost achitat, anterior introducerii cererii.
Judecătorul sindic a respins contestația și a admis cererea introductivă, constatându-se că împotriva debitoarei există emis un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr.997/2009 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în cadrul acelui proces fiind analizate și apărările debitoarei referitoare la pretinsa plată efectuată.
Recursul formulat de către pârâtă împotriva sentinței fondului se întemeiază pe împrejurarea că se află în posesia unor înscrisuri care atestă achitarea integrală a creanței, cu privire la care judecătorul sindic nu s-a pronunțat, acesta luând act numai de existența sentinței nr.997/2009 a Judecătoriei Sighetu Marmației.
De asemenea, se relevă că susținerile creditoarei conform cărora înscrisul care atestă predarea sumei de 12.690 euro ar fi fals, nu se întemeiază pe nici o probă.
Curtea consideră că, raportat la susținerile părților, recursul este fondat, urmând a fi admis în consecință:
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare faptul că prin sentința civilă nr.997 din 29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr.- al Judecătoriei Sighetu Marmației, a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea -" Com"SRL și a fost somată debitoarea -" "SRL să-i achite acesteia suma de 53.213 lei și 39,3 lei cheltuieli de judecată, în termen de 20 de zile de la comunicare.
Din motivare reiese că cererea formulată a fost analizată în conformitate cu prevederile art.1 și 6 din OG nr.5/2001, constatându-se că debitoarea a acceptat factura seria - nr.596 din 17.10.2008, în sumă de 91.213,5 lei, din care s-au achitat doar 32.691,92 lei. Această sumă reprezintă contravaloarea vânzării unei autoutilitare.
De reținut este faptul că această hotărâre a fost pronunțată în lipsa debitoarei.
Ulterior, aceasta a formulat cerere în anulare, respinsă prin sentința civilă nr.1931 din 29 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sighetu Marmației, pe considerentul că chitanța care atestă predarea sumei de 6.000 euro, la data de 22.10.2008 și 6690 euro, la data de 28.10.2008, ca diferență de plăți la factura nr.597.008, nu poate fi luată în considerare, întrucât reprezentantul creditoarei nu a recunoscut primirea acestor sume, susținând că acest act este un fals.
Cum pentru verificarea acestui aspect este necesară administrarea de probe, posibilă doar pe calea dreptului comun și văzând și prev.art.5 din OG nr.15/1996, cererea în anulare a fost respinsă.
În primul rând, Curtea constată că instanța care a soluționat cererea în anulare, deși a luat act de susținerile contradictorii ale părților și a apreciat că acestea nu pot fi soluționate decât pe calea dreptului comun, a ajuns la o soluție care contrazice aceste rețineri, în condițiile în care a fost respinsă acțiunea, astfel încât s-a conferit caracterul de titlu executoriu hotărârii pronunțate în procedura somației de plată.
Într-o astfel de situație, instanța de recurs apreciază că s-a ajuns la situația în care debitoarei i-a fost încălcat dreptul de a invoca, în cadrul acțiunii în anulare, apărări de fond, întrucât, în esență, acestea nu au fost analizate, apreciindu-se că procedura aplicabilă este cea a dreptului comun, astfel încât pârâtei îi rămâne deschisă calea prevăzută de art. 10 alin.2 sau art. 11 indice 1 alin. 1 din OG nr.5/2001, având posibilitatea ca, în cadrul contestației la executare sau pe calea dreptului comun, să formuleze apărări de fond.
Așa fiind, admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, încalcă dreptul debitoarei la un proces echitabil, negându-i-se posibilitatea ca apărările sale să fie efectiv analizate de către instanța de judecată.
Aceasta întrucât recurenta se află în posesia unui înscris, aparent semnat de către reprezentantul legal al creditoarei și care poartă ștampila societății reclamante (17), atestând achitarea sumei de 6.000 euro, în data de 22.10.2008 și 6690 euro, în data de 28.10.2008, ca diferență de preț la factura nr.597.008, menționându-se și faptul că pentru aceste sume urmează a se emite chitanțe, iar instanțele care au fost învestite în procedura sumară a somației de plată au refuzat să se pronunțe asupra relevanței lui. Așa fiind, Curtea apreciază că în cauză nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de disp.art.3 pct.1 lit.a, pct.6 și pct.12 din Legea nr.85/2006, creditoarea neputând susține cu temei că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantum mai M decât valoarea prag.
Pentru a statua astfel, Curtea a luat în considerare, pe de o parte, împrejurarea că reclamanta nu a adus nici o probă pertinentă în susținerea afirmațiilor conform cărora acest înscris ar fi fals și nici nu a înțeles să urmeze procedura prev.de art.177 și urm. pr.civ. iar, pe de altă parte, faptul că documentul are aparența unui înscris veridic, iar raportat la conținutul său, nu mai este îndeplinită cerința valorii prag.
În acest context, instanța apreciază și că, raportat la specificul procedurii judecării cererii prevăzute de art. 31 din Legea nr. 85/2006, devine necesară activarea prev. art. art. 10 alin. 2 sau art. 11 indice 1 alin. 1 din OG nr.5/2001, părțile fiind îndrumate către calea dreptului comun, inclusiv în materie de executare silită, care să le acorde posibilitatea de a-și susține și proba pretențiile invocate, prin toate mijloacele de probe permise de lege, fără limitările impuse de caracterul sumar al procedurii urmate până în prezent.
Respectarea exigențelor impuse de textul art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale se poate realiza numai în această modalitate, în temeiul textelor legale mai sus arătate, principiile fundamentale ale dreptului la apărare și contradictorialității putând fi astfel puse efectiv în practică, dat fiind și specificul cererilor de deschidere a procedurii și cel al derulării procedurii insolvenței.
Pentru a dispune astfel, instanța a luat în considerare și împrejurarea că reclamantei i se poate imputa nerespectarea prevederilor art.129 alin.1 și 723 alin.1 pr.civ. aceasta fiind în culpă din perspectiva faptului că, așa cum s-a arătat mai sus, nu a urmat toate mijloacele procedurale puse la dispoziția sa, în vederea dovedirii afirmațiilor conform cărora înscrisul invocat de debitoare, esențial în economia cauzei, ar fi fals.
Așa fiind, în temeiul prev.art.8 din Legea nr.85/2006 și a art.312 alin.1 pr.civ. recursul debitoarei urmează a fi admis, sentința pronunțată fiind modificată în sensul admiterii contestației și a respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoarea -" Com"SRL.
Pentru aceste motive
În numele legii
decide:
Admite recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr.3125 din 5.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în totalitate, în sensul că admite contestația formulată de debitoarea - SRL și respinge cererea de deschidere a procedurii de insolvenței formulată de creditoarea - COM SRL.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
red.mb/mb
20.01.2010/6 ex.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 3158/2009. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 103/2008.... → |
|---|
