ICCJ. Decizia nr. 1135/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1135/2004
Dosar nr. 7904/2001
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 756 din 2 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta S.A.R.A. SA, în contradictoriu cu pârâţii A.I.T. SA, în prezent A.T.A. SA, SC H.E.R. SRL şi S.S., care au fost obligaţi la plata sumelor de 77.016.313 lei şi 16.509 mărci germane cu titlu de indemnizaţie de asigurare, 55.556.479 lei şi 28.047 mărci germane cu titlu de dobândă, precum şi la cheltuieli de judecată în sumă de 38.133.000 lei.
Sentinţa tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, care, prin Decizia nr. 1145 din 4 septembrie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii SC A.T.A. SA şi S.S.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile aduse sentinţei şi a reţinut că reclamanta, în calitate de asigurător C.A.S.C.O. a desdăunat unitatea asigurată şi s-a subrogat în drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea evenimentului.
A mai reţinut instanţa de apel că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 lit. a) din Legea nr. 136/1995, că despăgubirea trebuie să acopere, în mod real, paguba, aşa cum s-a determinat prin expertiza efectuată în cauză, asupra căreia nu au fost formulate obiecţiuni.
Împotriva deciziei nr. 1145 din 3 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs pârâta, SC A.T.A. SA, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susţinut:
1. Accidentul a avut loc pe teritoriul Poloniei, astfel că procedura de lichidare a daunei este cea reglementată de Convenţia tip Interbirouri Carte Verde. Prin urmare, cererea trebuia adresată biroului gestionar din ţara respectivă şi nu asigurătorului de Carte Verde, faţă de care acţiunea este inadmisibilă.
2. Suma acordată reclamantei este disproporţionat de mare, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995.
În concret, S.A.R.A. SA a achitat asiguratului său 16.664.986 lei şi 16.509 de mărci germane, iar prin hotărârea judecătorească, a fost obligată la plata sumei de 77.016.313 lei şi 16.509 mărci germane, la care a adăugat 55.556.479 lei şi 28.047 mărci germane cu titlu de dobândă, care, în opinia sa, a fost acordată nelegal.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 ,asigurătorul se subrogă în toate drepturile celor desdăunaţi „în limitele indemnizaţiei plătite" contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Întrucât raportul juridic dedus judecăţii priveşte regresul asigurătorului C.A.S.C.O. S.A.R.A. SA, sunt deplin aplicabile dispoziţiile mai sus citate şi nu procedura stabilită de Convenţia interbirouri „Carte Verde" care reglementează acţiunile directe în responsabilitate civilă.
Răspunderea recurentei izvorăşte din contractul nr. 0242 din 20 ianuarie 1995, prin care s-a stabilit, de comun acord cu reclamanta-intimată, ca despăgubirea persoanei prejudiciate să se efectueze pe baza asigurării C.a.s.c.o. auto.
Este necontestat faptul că autovehiculul era asigurat C.A.S.C.O., că daunele au fost constatate în România şi că procesul-verbal, întocmit cu ocazia constatării daunelor din 13 noiembrie 1995, a fost semnat de reprezentanţii reclamantei şi pârâtei-recurente în cunoştinţă de cauză.
Aşadar, regularizarea daunei şi obligaţia de plată a asiguraţilor săi este în sarcina SC A.T.A. SA, care este asigurător de răspundere civilă al autovehiculului agresor, proprietatea SC H.E.L. SRL, condus de S.S.
2. Art. 22 din Legea nr. 136/1995 stabileşte că asigurătorul este subrogat în drepturile celor desdăunaţi în limitele indemnizaţiei plătite, contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Determinarea pagubei care trebuie să acopere integral prejudiciul s-a făcut, în cauză, printr-o expertiză de specialitate necontestată de părţi.
De altfel, în critica pe cuantumul daunei, recurenta nu a arătat de unde provine disproporţia vădită dintre prejudiciul produs şi suma la care a fost obligată prin raportate la un mod de calcul.
Având în vedere că plata nu s-a făcut după ce s-au achitat indemnizaţiile de asigurare, reclamanta era în drept să solicite dobânda comercială, care, prin funcţia sa, asigură acoperirea integrală a prejudiciului creat prin neachitarea sumei datorate la data solicitării de către creditoarea obligaţiei.
În consecinţă, întrucât nu sunt motive de netemeinicie şi nelegalitate a deciziei pronunţată în apel, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, SC A.T.A. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1145 din 4 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 75.000.000 lei onorariu de avocat către intimata-reclamantă S.A.R.A. SA Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1136/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 109/2004. Comercial → |
|---|
