ICCJ. Decizia nr. 1147/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1147/2004
Dosar nr. 465/2003
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 50 din 17 ianuarie 2001, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, soluţionând cauza în fond, după rejudecare, a admis acţiunea reclamantei, Cooperativa de Consum V., în contradictoriu cu pârâta, SC D.E.I. SRL Voila, pe care a obligat-o la plata sumei de 136.061.945 lei, reprezentând debit derivat din contractul de asociere încheiat.
De asemenea, a admis şi cererea reconvenţională a pârâtei, obligând reclamanta la plata sumei de 612.412.000 lei, contravaloarea lucrărilor de investiţii actualizate conform indicilor de inflaţie.
A compensat, între părţi, datoriile reciproce şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 476.350.055 lei, precum şi cheltuielile de judecată şi a dat în debit pârâta cu suma de 11.886.072 lei diferenţă taxă de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin contractele de asociere în participaţiune nr. 37 şi 38 din 2 februarie 1994 şi actul adiţional nr. 163/1994, părţile au hotărât efectuarea unor lucrări de reparaţii şi modernizări, urmând a fi suportate în cote egale, cu obligaţia pârâtei de a solicita acordul de principiu şi prezentarea situaţiei de lucrări.
Prin minuta încheiată la data de 10 februarie 1998, reclamanta a recunoscut ca executate lucrările efectuate de părţi, iar pârâta a confirmat debitul datorat din asocierea intervenită.
Cuantumul sumelor datorate reciproc a fost stabilit prin expertizele efectuate în cauză, omologate de instanţă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a acesteia prin respingerea cererii reconvenţionale.
Prin Decizia nr. 447/Ap din 5 iulie 2001, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenţionale, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 306.206.000 lei, contravaloare actualizată a lucrărilor de investiţii, a compensat datoriile reciproce ale părţilor până la concurenţa sumei de 170.144.055 lei şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la acţiunea principală şi la cheltuielile de judecată.
Prin aceeaşi decizie a fost obligată intimata să-i plătească apelantei-reclamante suma de 7.934.560 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, părţile au declarat recurs.
Reclamanta, Cooperativa de Consum V., a invocat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, făcând referire la dispoziţiile art. 307 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. Astfel, se susţine că s-a făcut o aplicare neprincipială a dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, a respins nefondat excepţia de neexecutare a contractului şi greşit a acceptat transformarea acţiunii în constatare în acţiune în realizare, minuta semnată reprezintă recunoaşterea efectuării lucrărilor, dar nu şi valoarea acestora determinată subiectiv de expert, valoarea investiţiilor trebuia stabilită funcţie de documentele justificative conform clauzelor contractului încheiat, nu s-a luat în considerare procesul-verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie din 17 iunie 1996, semnat şi de intimată, prin care se obligă să prezinte actele justificative în vederea desocotirii.
Recurenta-pârâtă critică soluţia instanţei de apel, motivat de faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv, nu s-a ţinut cont că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita 50% din valoarea investiţiilor, cerere formulată direct la instanţa de apel.
Prin Decizia nr. 730, pronunţată, la 7 februarie 2003, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, au fost respinse, ca nefondate, recursurile reclamantei şi pârâtei.
Cu petiţia înregistrată la data de 3 martie 2003, pârâta, SC D.E.I. SRL Voila, prin administrator, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 730 din 7 februarie 2003, solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate, admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 447/Ap a Curţii de Apel Braşov, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea în întregime a sentinţei pronunţată de tribunal.
În drept, contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare în temeiul art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este tardiv formulată.
Astfel, împotriva hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia în anulare poate fi introdusă, conform art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Momentul la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre este data soluţionării recursului, deci, 7 februarie 2003, şi, faţă de data înregistrării contestaţiei în anulare, 28 februarie 2003, rezultă fără echivoc că termenul, pentru exerciţiul căii de atac, nu a fost respectat, situaţie în care se va respinge contestaţia în anulare ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea, SC D.E.I. SRL Voila, împotriva deciziei nr. 730 din 7 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1164/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1136/2004. Comercial → |
|---|
