ICCJ. Decizia nr. 1164/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1164/2004
Dosar nr. 2874/2001
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC P.A.R. SRL Negreşti, judeţul Satu Mare, a chemat în judecată pe pârâta, sc S.M.G. srl Făget, judeţul Timiş, pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa de judecată să o oblige la plata sumei de 42.997.680 lei, reprezentând contravaloarea, la cursul zilei, a 24,475 metri cubi buştean fag gater.
Acţiunea a fost motivată de împrejurarea că, între cele două societăţi, s-a încheiat o convenţie privind procesarea unei cantităţi de buştean, care trebuia transformat în cherestea.
Astfel, reclamanta a transportat cu mijloacele proprii, la gaterul pârâtei, cantitatea de 69,955 metri cubi buştean, din care pârâta a prelucrat numai 45,480 metri cubi, din care au rezultat 28,496 metri cubi cherestea. Această cantitate de cherestea a fost vândută de către reclamantă pârâtei, conform facturii nr. 303313 din 6 mai 1996 şi pentru care s-a încasat contravaloarea, făcându-se compensare pentru buştenii folosiţi la procesare. Având în vedere că, din cantitatea de 69,955 metri cubi buştean, a fost procesată numai cantitatea de 28,496 metri cubi, a rămas neachitată contravaloarea diferenţei de 24,475 metri cubi buştean, pe care reclamanta a estimat-o la suma de 42.997.680 lei.
În cauză s-a administrat proba cu martori şi expertiza tehnică.
Judecând cauza, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a admis acţiunea, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 42.997.680 lei, reprezentând lemn livrat şi 7.137.761 lei cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1231/PI din 5 septembrie 2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut că pârâta a primit cantitatea de buştean menţionată în avizele de expediţie, constatare certificată şi prin declaraţiile martorilor, motiv pentru care se justifica obligarea pârâtei de a solicita plata contravalorii buşteanului livrat.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, susţinând că instanţa, în mod vădit, a greşit, admiţând acţiunea, deoarece expertul a stabilit că suma datorată se raportează la 15,722 metri cubi buştean şi nu la 24,475 metri cubi buştean, că avizele de expediţie nu poartă ştampila societăţii, aşa încât, coroborate cu depoziţiile martorilor, acestea nu fac dovada recepţiei, că nu a fost emisă factură care ar fi făcut dovada transferului de proprietate şi că, deşi a solicitat efectuarea unei expertize contabile, admisă de instanţa de judecată, în cauză, nu s-a efectuat decât expertiza tehnică.
Soluţionând apelul, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, l-a admis, schimbând hotărârea, în sensul respingerii acţiunii, aşa cum rezultă din Decizia civilă nr. 1275/A din 21 decembrie 2000.
În considerentele deciziei, s-a reţinut că, întrucât între părţi nu a existat o înţelegere referitoare la cumpărarea de către pârâtă a întregii cantităţi de buşteni, precum şi că, prin facturarea numai a cantităţii procesate, se demonstrează că părţile, numai cu privire la această cantitate, au convenit, indiferent dacă reprezentantul pârâtei a semnat avizele de expediţie.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul acestuia, motiv care o îndreptăţeşte să considere că Decizia este lipsită de temei legal.
Pentru a-şi motiva susţinerile, a argumentat că între reclamantă şi pârâtă nu a existat o convenţie potrivit căreia să fie vândută o cantitate oarecare de buştean, ci o convenţie prin care trebuia să fie procesat buşteanul în cherestea şi predarea acesteia către societate, situaţie faţă de care pârâta ar fi trebuit să-i restituie buştenii livraţi dacă nu proceda la procesare, sau să-i plătească contravaloarea buştenilor.
De asemenea, a arătat că instanţa a procedat greşit, admiţând audierea în calitate de martor a administratorului pârâtei.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta, SC P.A.R. SRL Negreşti, a expediat pârâtei, SC S.M.G. SRL Făget, cantitatea de 61,207 metri cubi buşteni, în baza avizelor de însoţire nr. 144315 din 4 aprilie 1996, 1444316 din 4 aprilie 1996, 144317 din 4 aprilie 1996, 144320 din 29 aprilie 1996, 144322 din 2 mai 1996, 471960 din 20 aprilie 1996, care au fost semnate de primire de către pârâtă.
Din această cantitate, a fost procesată cantitatea de 45,480 metri cubi, din care a rezultat cantitatea de 28,496 metri cubi cherestea, care a fost vândută pârâtei şi pentru care reclamanta a încasat suma reprezentând contravaloarea ei.
Din cantitatea furnizată de reclamantă şi pentru care pârâta a semnat de primire, a rămas cantitatea de 15,727 metri cubi buştean, neprocesată.
Aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, cantitatea de 15,727 metri cubi buştean a fost livrată către pârâtă, dar aceasta nu a fost înregistrată în contabilitatea pârâtei şi nici nu s-a găsit la locul depozitării. Preţul cantităţii de 15,727 metri cubi a fost stabilit de către expert la suma de 27.167.920 lei.
Nici una dintre părţi nu a formulat obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză.
Pârâta nu s-a înscris în fals cu privire la avizele de expediţie, dimpotrivă, a recunoscut că a primit buştenii pe care i-a procesat, dar a refuzat să recunoască că ar fi primit vreun aviz de expediţie, deşi, toată marfa a fost livrată în baza avizelor de însoţire.
În acest context se constată că semnătura aplicată de primitor pe avizele de expediţie, confirmă primirea buştenilor de către pârâtă. Motivarea pârâtei, în sensul că nu a fost aplicată ştampila pe avizele de expediţie nu poate fi reţinută, deoarece formularul tipizat cere numai semnătura primitorului, care face proba până la înscrierea în fals.
Pentru faptul că nu s-a emis factură, conform Legii contabilităţii, sunt în culpă ambele părţi, pârâta, pentru că a primit marfa şi nu a cerut facturarea ei; reclamanta, pentru că, în termenul de 5 zile de la emiterea avizului de însoţire a mărfii, nu a emis factură.
Faptul că nu a fost emisă factură nu exonerează, însă, de răspundere partea care a primit marfa şi care nu face dovada returnării sau procesării ei.
Faţă de împrejurarea că, la dosar, există înscrisuri ca mijloace de probă şi, având în vedere că depoziţiile martorilor au fost contradictorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 C. com., înscrisurile vor fi avute în vedere de către instanţă în soluţionarea recursului.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul declarat de reclamantă, a casa Decizia instanţei de apel şi, judecând apelul, urmează a-l admite şi a schimba sentinţa civilă, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 27.167.920 lei, reprezentând contravaloarea a 15,727 metri cubi buştean şi 6.187.975 lei cheltuieli de judecată la fond, din care 1.030.075 lei taxa judiciară de timbru, 2.000.000 lei onorar expert, 3.157.900 lei reprezentând cheltuieli de deplasare.
De asemenea, va obliga intimata să-i plătească recurentei suma de 1.662.430 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, SC P.A.R. SRL Negreşti, împotriva deciziei civile nr. 1275/A din 21 decembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamantă, obligă pârâta SC M.F. SRL Făget, fostă SC S.M.G. SRL Făget, să plătească reclamantei suma de 27.167.920 lei, reprezentând contravaloare marfă şi 6.187.975 lei cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimata-pârâtă la plata către recurentă a sumei de 1.662.430 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1165/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1147/2004. Comercial → |
|---|
