ICCJ. Decizia nr. 1136/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1136/2004
Dosar nr. 9107/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 noiembrie 2000, reclamanta, SC O.D. SRL, cu sediul în Chitila, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta, SC L.F.M. SA, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1720/1996, intervenit între părţi prin încălcarea legii de către pârâtă şi revenirea părţilor în situaţia anterioară; obligarea pârâtei la 700.000.000 lei, reprezentând plăţi făcute de reclamantă pârâtei neproprietare şi încasate fără justă cauză, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2375 din 26 martie 2001, a respins acţiunea reclamantei, soluţie confirmată prin Decizia civilă nr. 1290 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a administrat probe cu care să facă dovada îndeplinirii cerinţelor, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere. Că, deşi reclamanta a susţinut că a cumpărat active de la intimată, a susţinut apoi că acesta nu este proprietar.
Împotriva acestei decizii SC O.D. SRL cu sediul în Chitila a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. şi a invocat că este nelegală şi netemeinică.
S-a susţinut că hotărârea instanţei de apel nu a cuprins motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, iar pe de altă parte, nu i s-au încuviinţat de instanţă toate probele solicitate.
A arătat recurenta, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că ambele instanţe au interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv, contractul de închiriere nr. 1720/1996, căruia i s-a schimbat natura şi înţelesul acestuia.
Intimata nu este proprietara terenului pe care l-a închiriat şi nu a obţinut titlu sau certificat, aşa cum s-a obligat prin contractul de închiriere, iar pe de altă parte, fiind indusă în eroare, recurenta a cumpărat active de la aceasta, crezând că este proprietara terenului.
S-a susţinut că terenul din comuna Chitila, care face obiectul contractului a cărei nulitate absolută o solicită, se află în vatra comunei Chitila şi aparţine Primăriei Chitila.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât a făcut dovada că depozitele vândute şi terenul, obiect al contractului de închiriere, au făcut parte din patrimoniul predecesoarei sale (fosta I.L.F.M.) care i s-a transmis integral, cu ocazia constituirii ca societate comercială pe acţiuni, în baza Legii nr. 15/1990.
Deşi intimata a susţinut că motivul, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost invocat de recurentă pentru prima dată în răspunsul la întâmpinare, acesta nu este tardiv, întrucât instanţa îl poate reţine din cuprinsul motivării recursului, în care s-a precizat cauza de nulitate a contractului încheiat între părţi, faptul că intimata nu este proprietara terenului închiriat.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1720 din 6 mai 1996, prin care SC O.D. SRL s-a obligat să plătească lunar chiria aferentă suprafeţei de 15.320 metri pătraţi teren, depozit legume Chitila şi 24.348 metri pătraţi teren depozit de ambalaje Chitila.
S-a menţionat în contract că termenul de închiriere este până la obţinerea de către SC L.F.M. a certificatului de proprietate asupra terenului şi vânzarea acestuia prin negociere directă cu cumpărătorul activelor.
La 21 mai 1996, părţile au încheiat contractul nr. 1918, prin care SC O.D. SRL a cumpărat „activele" „Depozit cartofi şi „Depozit de ambalaje", ambele situate în comuna Chitila str. B. nr. 1 şi nr. 1 A, sectorul agricol Ilfov.
Ulterior, recurenta a aflat că intimata nu este proprietara suprafeţelor de teren ce au făcut obiectul contractului de închiriere şi a solicitat constatarea nulităţii absolute a acestuia.
În acest sens, s-a depus, la dosar, titlul de proprietate nr. 49593 din 13 decembrie 2001, emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, din care rezultă că suprafaţa de 32 ha 4652 metri pătraţi aparţine Primăriei Chitila.
Intimata, în apărarea sa, a susţinut că este proprietara terenurilor închiriate recurentei şi că a depus, la dosar, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, având seria M07 nr. 2531 din 14 iulie 2000, pentru suprafaţa de 12.608 metri pătraţi, identificaţi în anexa nr. 2 şi planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a trenurilor, înregistrată sub nr. 1776 din 8 martie 2000 la Oficiul de Cadastru, Geodezie şi Cartografie al judeţului Ilfov.
Ambele instanţe au reţinut că intimata este proprietara acestor terenuri, fără, însă, a stabili, cu certitudine, dacă acestea se identifică cu terenurile ce au făcut obiectul contractului de închiriere nr. 1720 din 6 mai 1996, a cărui nulitate absolută se solicită în litigiul dedus judecăţii.
Pe de altă parte, se impune a fi examinată şi situaţia juridică a terenurilor pentru care Primăriei Chitila i s-a emis titlu de proprietate la data de 13 decembrie 2001, după pronunţarea deciziei recurate şi raportul dintre acestea şi terenurile ce au făcut obiectul contractului de închiriere.
reclamanta a prezentat, la instanţa de fond, contractul de concesiune nr. 661 din 7 februarie 2001, încheiat cu Primăria comunei Chitila, acesta, însă, nu a fost examinat de ambele instanţe.
Deşi reclamanta a invocat la instanţa de apel că pârâta, în raport cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate, are dreptul numai la o parte din suprafaţa de teren, restul aparţinând primăriei, aceasta nu a analizat susţinerea şi nu a administrat alte probe solicitate, având în vedere caracterul devolutiv al apelului şi dispoziţiile art. 294 şi 296 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
De altfel, în recurs, s-a depus la dosar copie de pe acţiunea prin care intimata a solicitat constatarea nulităţii absolute parţială pentru suprafaţa de 25.026 mp din titlu de proprietate nr. 49593 din 13 decembrie 2001, titlu emis pentru suprafaţa totală de 32 ha şi 4652 metri pătraţi în favoarea comunei Chitila, judeţul Ilfov.
Cum, în speţă, nu a fost clarificată situaţia juridică a terenurilor ce formează obiectul contractului de închiriere nr. 1720 din 6 mai 1996, a cărui nulitate absolută se solicită, urmează ca, în raport cu dispoziţiile legale sus menţionate, să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, ce se va casa şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, SC O.D. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1290 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1147/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1135/2004. Comercial → |
|---|
