ICCJ. Decizia nr. 1177/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1177/2004
Dosar nr. 9344/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la 3 august 2000, reclamantul, municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a chemat în judecată pe pârâta SC E.D. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe pârâtă să-i plătească suma de 8.555 dolari S.U.A., din care 1.170 dolari S.U.A. reprezintă cotă de profit minim garantat, iar diferenţa, de 7.385 dolari S.U.A., cu titlu de penalităţi de întârziere la plata profitului, calculat în conformitate cu contractul de asociere încheiat între părţi şi, totodată, evacuarea pârâtei din spaţiul care a constituit obiectul asocierii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 1 septembrie 1994, părţile au încheiat contractul de asociere nr. 243, pentru exploatarea, restaurarea, consolidarea, repararea şi modernizarea unui spaţiu cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în suprafaţă de 18,12 metri pătraţi, pe o durată de 5 ani şi că, prin art. 7 din contractul menţionat, s-a stabilit că aportul părţilor în asociere va fi de 20% pentru consiliu şi 80% pentru asociat.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că, prin art. 8 alin. (2) din contractul de asociere, pârâta s-a obligat să exploateze corespunzător spaţiul pus la dispoziţie şi să plătească lunar acestuia, cu titlu de preţ pentru folosinţa bunului, un procent de 3% din încasările realizate din exploatarea spaţiului, dar, nu mai puţin de 27 dolari S.U.A. pe lună, urmând ca, în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor asumate, partea în culpă să plătească penalităţile de întârziere în procentele prevăzute la art. 11 din contract.
În ceea ce priveşte capătul al doilea al cererii, reclamantul a arătat că părţile au prevăzut, la art. 11 alin. (4) din contract, un pact comisoriu de gradul IV, potrivit căruia, dacă asociatul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract, pe o perioadă mai mare de 3 luni, cazul în speţă, contractul de asociere este reziliat de drept, cu consecinţa predării spaţiului în situaţia în care se află, pe bază de proces-verbal, obligaţie neîndeplinită de pârâtă (art. 16 din contract) situaţie în care se impune, faţă de motivele arătate, admiterea şi a capătului de cerere privind evacuarea pârâtei.
Prin sentinţa nr. 55 din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 251 C. com., care reglementează asocierea în participaţiune, asociaţii se vor asocia în vederea participării atât la beneficii, cât şi la pierderi.
Or, în speţă, s-a stabilit, conform art. 8 alin. (2) din contract, că, indiferent de orice profit, pârâta să plătească reclamantului lunar o sumă minimă garantată, ceea ce înseamnă, altfel spus, că această clauză îi asigură reclamantului, contrar textului legal precitat, participarea numai la beneficii şi nu şi la pierderi, ceea ce, în fapt, echivalează cu o clauză leonină, care este sancţionată cu nulitate de dispoziţiile art. 1513C. civ., care statuează la alin. (1), că este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor, iar la alin. (2) că, de asemenea, este nulă convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierderi.
Ca atare, clauza privind asigurarea unui venit minim garantat, indiferent de realizarea oricărui profit, ceea ce echivalează cu excluderea reclamantului de la participarea şi la pierderile asocierii, a fost considerată de prima instanţă ca fiind ilicită şi, ca urmare, lipsită de orice efecte în raport cu dispoziţiile coroborate ale art. 966 şi 968 C. civ., întrucât contravenea bunelor moravuri şi ordinii publice, situaţie în care s-a apreciat că, atâta timp cât capătul principal de cerere, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1170 dolari S.U.A., reprezentând cota de profit minim garantat, nu este întemeiat, nu poate fi admis nici capătul de cerere accesoriu, referitor la obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, în sumă de 7385 dolari S.U.A.
De asemenea, s-a mai reţinut că, din moment ce s-a constatat că obligaţia pretinsă de reclamant este fondată pe o clauză nelicită şi, ca atare, este nulă absolut, nu poate produce nici un efect, astfel că şi cererea, privind evacuarea pârâtei din spaţiul adus în asociere, nu este admisibilă.
Apelul declarat împotriva sus menţionatei sentinţe de reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1260 din 27 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţa reţinând, în fundamentarea soluţiei, că bine tribunalul a considerat că, faţă de dispoziţiile art. 1513 C. civ., clauza înscrisă la art. 8 alin. (2) din contractul de asociere nr. 243 din 1 septembrie 1994, astfel cum a fost modificată prin actul adiţional nr. 1/1997, este nulă, întrucât, prin aplicarea acesteia, ar fi realizat, oricum, un venit minim garantat, independent de înregistrarea vreunui profit de către asociere, situaţie care contravine dispoziţiilor art. 251 C. com., potrivit căruia asociaţii trebuie să participe atât la beneficii, cât şi la pierderile asocierii.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs municipiul Bucureşti, prin Primarul General, invocând, ca motiv de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susţine că în mod greşit instanţele au considerat nulă clauza înscrisă la art. 8 alin. (2) din contractul de asociere, în baza art. 1513 C. civ., deoarece, chiar dacă prin aceasta şi-a asigurat un venit minim garantat, de minimum 3% din încasările realizate lunar, totuşi, acest câştig trebuia corelat şi cu obligaţiile asumate, privind punerea la dispoziţia asociatului a bunului în care s-a desfăşurat activitatea comercială, precum şi asigurarea folosinţei netulburate a acestuia, pe toată durata asocierii, cu alte cuvinte, obligaţiile asumate au un caracter determinat şi nu aleatoriu şi, deci, este echitabil ca, în aceste circumstanţe, să beneficieze de venituri de o limită minimă (şi nu aleatorie) care, în nici un caz, nu se pot constitui într-o clauză leonină, care să încalce dispoziţiile art. 251 C. com., potrivit cărora asociaţii sunt obligaţi să participe atât la beneficiile, cât şi la pierderile asocierii, aceasta în afara faptului că, dacă pârâta considera că obligaţiile asumate prin contract sunt prea împovărătoare, avea posibilitatea, conform art. 13 alin. (2) din contract, să ceară rezilierea acestuia, ceea ce nu a făcut.
Se mai susţine că, deşi instanţele au reţinut că nu întregul contract ar fi nul, ci doar clauza referitoare la profitul minim garantat şi, cu toate acestea, nu i-a acordat recurentei procentul de 3% din încasările realizate din exploatarea bunului care a fost inclus într-o altă clauză, care nu a fost anulată.
De asemenea, mai susţine că, potrivit art. 970 C. civ., obligaţiile asumate prin contractele de asociere trebuiesc executate de locatar cu bună credinţă şi diligenţă, ca un bun comerciant şi să desfăşoare o activitate comercială aducătoare de profit şi nu să fie considerat la adăpost de orice culpă, atunci când, pe o perioadă delimitată, înregistrează pierderi, deşi s-a angajat contractual să realizeze beneficii, din care o parte trebuiau achitate sub forma prevăzută în contractul de asociere, şi aceasta fără să ceară fie renegocierea contractului sau rezilierea acestuia, rămânând astfel în pasivitate faţă de veniturile care puteau fi obţinute în raport cu condiţiile pe care le îndeplinea spaţiul adus în asociere.
În ce priveşte capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiul adus în asociere, reclamanta susţine că şi acesta a fost respins greşit, deoarece, faţă de faptul că această împrejurare a fost inserată prin voinţa părţilor în contract, într-o clauză conţinând un pact comisoriu de gradul IV, instanţele erau datoare numai să constate că, datorită neîndeplinirii obligaţiilor asumate de pârâtă, contractul de asociere a fost reziliat deplin drept şi, ca atare, să dispună, fără a mai cerceta oportunitatea aplicării sancţiunii, evacuarea pârâtei din spaţiul în discuţie.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că între reclamantul, Consiliul Local al municipiului Bucureşti şi pârâta, SC E.D. SRL, s-a încheiat, pe o durată de 5 ani, contractul de asociere nr. 243 din 1 septembrie 1994, având ca obiect exploatarea, restaurarea, consolidarea, repararea şi modernizarea spaţiului situat în Bucureşti str. J. nr. 37 sector 4.
Prin art. 8 alin. (2) din contract, modificat prin actul adiţional nr. 1/1997, pârâta s-a obligat să exploateze întregul bun şi să plătească lunar consiliului, 3% din încasările rezultate din exploatarea bunului, dar nu mai puţin de 27 dolari S.U.A. pe lună, reprezentând costurile de amortizare aferente bunului adus în asociere de reclamantă.
Totodată, prin art. 11 din contract, părţile au convenit, în conformitate cu dispoziţiile art. 1066 C. civ., asupra clauzei penale, stipulând că, pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate, partea în culpă va plăti penalităţi de 1% pe zi pentru primele 30 de zile întârziere şi 2% pe zi pentru perioada care depăşeşte acest interval.
Potrivit prevederilor coroborate ale art. 251 C. com., cu cele ale art. 1513 alin. (1) şi (2) C. civ., „este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor şi, de asemenea, este nulă convenţia prin care s-a stipulat că unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierdere".
Or, din clauza prevăzută la art. 8 alin. (2) din contract, astfel cum a fost reprodusă mai sus, rezultă că părţile au stabilit că, indiferent de orice profit pe care l-ar realiza asocierea, pârâta trebuie să plătească reclamantului o sumă minimă, ceea ce, altfel supus, echivalează cu neparticiparea reclamantului, contrar dispoziţiilor legale evocate, la eventualele pierderi ale asocierii, urmând ca acesta să încaseze, în orice situaţie, numai beneficii, chiar dacă într-un cuantum mai mic decât cel preconizat, ceea ce, în fapt, constituie o clauză leonină.
Cum aceste dispoziţii legale (art. 1513 C. civ.) sunt de ordine publică, rezultă că, chiar dacă părţile au convenit prin contract că asociatul reclamant este exclus de la eventualele pierderi pe care le-ar putea înregistrat asocierea, această clauză este nelicită, întrucât, potrivit art. 5 C. civ., „părţile nu pot deroga prin convenţiuni sau dispoziţiuni particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri", fapt care atrage incidenţa în cauză şi a dispoziţiilor art. 966 C. civ., care stipulează că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate produce nici un efect.
Ca atare, bine au reţinut instanţele, raportat şi la dispoziţiile art. 968 C. civ., care prevăd că o cauză este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice, caracterul nelicit al clauzei înscrisă la art. 8 alin. (2) din contractul de asociere şi au considerat această clauză nulă, în baza art. 1513 C. civ., cu consecinţa respingerii acţiunii şi, respectiv, a apelului reclamantului.
Din moment ce clauza înscrisă la art. 8 alin. (2) din contract s-a constatat a fi în întregime nulă, susţinerile reclamantului, în sensul că, totuşi, i s-ar cuveni o cotă de 3% din beneficii, întrucât clauza care cuprinde această obligaţie nu ar fi fost anulată, nu pot fi primite, întrucât, din cele expuse, rezultă că acestea sunt contrare celor reţinute şi constatate de instanţe, şi anume că, în totalitate, clauza inserată la art. 8 alin. (2) din contractul de asociere este lovită de nulitate, fapt care lasă fără nici o semnificaţie şi celelalte susţineri ale reclamantului, prin care acesta pretinde, în pofida celor arătate, că pârâta i-ar datora, chiar şi în prezenţa unor dovezi care să confirme că acesta nu a realizat nici un profit, cota de 3%, dar nu mai puţin de 27 dolari S.U.A. pe lună, la care s-a angajat contractual, întrucât este evident că, din moment ce această clauză este nulă, nu mai putea produce nici un efect, inclusiv asupra capătului subsidiar al acţiunii, privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 7.385 dolari S.U.A.
În sfârşit, chiar dacă evacuarea pârâtei nu are aparent nici o legătură cu clauza înscrisă la art. 8 alin. (2) din contractul de asociere, se constată că şi această cerere a fost respinsă corect de instanţe, în contextul în care a fost fundamentată pe o cauză nelicită, care, fiind lovită de nulitate absolută, nu poate produce nici un efect.
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1260 din 27 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1269/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1175/2004. Comercial → |
|---|
