ICCJ. Decizia nr. 1183/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1183/2004
Dosar nr. 9392/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 548/E din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Iaşi, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de reclamanta SC I.N.S. SRL Iaşi şi, pe fond, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC I.N.S. SRL Iaşi, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi şi, ca urmare, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 15.333.107 lei cu titlu de penalităţi de întârziere în plată, precum şi suma de 2.514.973 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei şi la plata daunelor, în sumă de 6.870.928 lei, precum şi capătul de cerere referitor la plata preţului, în sumă de 15.333.107 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, urmare a adoptării OUG nr. 26/1997, HG nr. 117/1999 şi Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 55 din 24 iulie 1997, prin care s-a înfiinţat Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi, care a preluat, conform protocolului din 29 iunie 1998 şi procesului-verbal din 29 iunie 1998, casele de copii aparţinând de Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, cu întregul activ şi pasiv al acestora, casa de copii B.M., chemată în judecată în calitate de pârâtă, şi-a pierdut personalitatea juridică, care a fost dobândită de Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi, care are, deci, legitimare procesuală pasivă, astfel, că aceasta urmează a răspunde pentru obligaţiile asumate de casa de copii B.M. prin contractul încheiat cu reclamanta.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanta a executat pentru pârâta, casa de copii B.M., lucrări de instalaţii în baza contractului nr. 750 din 4 august 1997, a căror valoare negociată s-a stabilit la suma de 300.000.000 lei.
A mai reţinut prima instanţă, că, prin art. 4 din contract, pârâta s-a obligat să plătească lunar contravaloarea lucrărilor executate pe baza situaţiei de lucrări şi facturi prezentate de reclamantă, obligaţie neîndeplinită la termen, astfel că, în cauză, a devenit incidentă clauza penală înscrisă la art. 4 alin. (2) din contract, şi, ca urmare, faţă de faptul că pârâta a achitat diferenţa de preţ pentru lucrările executate, în sumă de 15.333.107 lei, abia cu O.P. nr. 67 din 9 martie 2001, datorează, având în vedere că nu a probat lipsa sa de culpă în achitarea cu întârziere a sumei menţionate, penalităţi de întârziere în plată, în sumă de 15.333.107 lei, la plata cărora a fost obligată aceasta.
În ceea ce priveşte daunele, în sumă de 6.870.928 lei, prima instanţă a reţinut că acestea nu pot fi acordate în contextul în care părţile au limitat prin propria lor voinţă, chiar în cadrul contractului, despăgubirile pe care beneficiarul lucrărilor le datorează pentru fiecare zi de întârziere în achitarea preţului şi, drept urmare, nu există nici o raţiune pentru a se acorda reclamantei şi alte daune, mai ales în contextul în care aceasta nu a dovedit că dobânzile bancare, pretinse cu titlu de daune, ar fi fost plătite pentru creditele pe care a fost obligată să le contacteze în vederea desfăşurării activităţii curente, datorită faptului că pârâta nu a plătit la scadenţă preţul lucrărilor executate.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de pârâta, Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 400/A din 15 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, instanţa de apel reţinând în fundamentarea soluţiei, la fel ca tribunalul, că pârâta se află în culpă pentru achitarea cu întârziere a sumei de 15.333.107 lei, reprezentând preţ lucrări executate şi, ca urmare, că, în temeiul art. 4 alin. (2) din contractul prin care părţile au convenit asupra clauzei penale, aceasta datorează penalităţile de întârziere în plată solicitate prin acţiune.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta, Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi, a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că Decizia instanţei de apel, prin care a fost menţinută sentinţa primei instanţe, de admitere în parte a acţiunii şi obligării sale la plata penalităţilor de întârziere în plată, în sumă de 15.333.107 lei, este criticabilă, întrucât curtea de apel nu a ţinut seama că, prin dovezile depuse la dosar, a probat lipsa sa de culpă în ceea ce priveşte plata cu întârziere a preţului lucrărilor executate în sumă de 15.333.107 lei şi, deci, că, în raport cu această situaţie, trebuia exonerată de plata penalităţilor în baza dispoziţiilor coroborate ale art. 1082 şi 1083 C. civ., întrucât neexecutarea s-a datorat unei cauze străine, care îmbracă forma unui caz fortuit.
Mai susţine recurenta, că, de altfel, conform practicii judiciare în domeniu, plata penalităţilor este indisolubil legată de ideea de culpă, chiar dacă părţile au convenit, prin contract, plata acestora.
În consecinţă, întârzierea plăţii sumei datorate cu titlu de preţ s-a datorat lipsei fondurilor necesare, pe care trebuia să i le aloce organele în drept, respectiv, Consiliul Judeţean Iaşi, şi cum, în final, suma solicitată s-a achitat nu din fondurile pe care trebuia să le primească de la bugetul local, ci dintr-o sponsorizare, pârâta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recursul pârâtei este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, anterior reorganizării pârâtei, casa de copii B.M., conform OG nr. 26/1997, Curtea de Conturi Iaşi a făcut un control la fosta casă de copii şi, prin raportul întocmit cu această ocazie, s-a constatat că reclamanta ar fi primit cu titlu de preţ a lucrărilor executate o sumă superioară celei datorate de pârâtă, fiind sesizat, în acest sens, Colegiul Jurisdicţional Iaşi.
Această situaţie s-a lămurit abia prin sentinţa nr. 5/1999, pronunţată în dosarul nr. 73/1998 al Colegiului Jurisdicţional Iaşi, prin care a fost respinsă sesizarea procurorului financiar.
Deci, până la pronunţarea acestei sentinţe, pârâta, ca unitate bugetară, nu putea să procedeze la plata sumei în discuţie, iar, ulterior, debitul nu a putut fi lichidat prin plată datorită neasigurării de către Consiliul Judeţean Iaşi (ordonatorul de credite) a fondurilor necesare de la buget, care reprezintă singura sursă de finanţare a pârâtei.
Or, pârâta face dovada cu actele noi depuse în recurs că a făcut numeroase intervenţii la Consiliul Judeţean Iaşi (ordonatorul de credite) pentru alocarea fondurilor necesare de la buget, şi că acestea ori nu au fost soluţionate favorabil, ori au fost rezolvate cu mare întârziere.
În acest context şi ţinând seama că, în realitate, suma datorată cu titlu de preţ al lucrărilor executate a fost achitată, potrivit probelor de la dosar, dintr-o sponsorizare şi nu de la bugetul Consiliului Judeţean Iaşi, se constată că, chiar dacă aceasta a fost plătită cu întârziere, această situaţie s-a datorat unei împrejurări mai presus de voinţa pârâtei, astfel că, în cauză, erau incidente dispoziţiile coroborate ale art. 1082 şi 1083C. civ., care exclud angajarea răspunderii debitorului pentru daune-interese în cazul în care acesta justifică că neexecutarea obligaţiei provine fie dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputabilă, fie dintr-un caz fortuit (cazul în speţă).
Aşa fiind, urmează a se admite recursul pârâtei, a se modifica Decizia atacată, a se admite şi apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond, care va fi casată, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de reclamanta SC I.N.S. SRL Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi, împotriva deciziei nr. 400 din 15 octombrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi, declarat împotriva sentinţei civile nr. 548 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Iaşi, pe care o casează în parte, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC I.N.S. SRL Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1184/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1182/2004. Comercial → |
|---|
