ICCJ. Decizia nr. 1190/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1190/2004
Dosar nr. 762/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 iunie 1998, reclamanta T.G., a chemat în judecată pe pârâta SC SA Drobeta Turnu-Severin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe aceasta să-i plătească dividendele aferente celor 22 certificate de acţionar, depuse cu ocazia privatizării societăţii, a căror valoare să fie stabilită în baza expertizei.
Prin sentinţa nr. 534/C din 3 noiembrie 1999, Tribunalul Mehedinţi (învestit cu soluţionarea cauzei prin hotărâre declinatorie de competenţă) a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 69.353.152 lei cu titlu de dividende aferente perioadei decembrie 1996 - decembrie 1998.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada dobândirii acţiunilor, fiind cuprinsă în programul de privatizare a societăţii prin metoda M.E.B.O., conform Legii nr. 77/1999, şi cum calitatea de salariat constituie condiţia esenţială pentru atribuirea acţiunilor, pierderea ulterioară a acesteia nu mai are nici o relevanţă cu privire la drepturile născute, întrucât, într-o asemenea situaţie, devin incidente dispoziţiile Legii nr. 31/1990, referitoare la transmiterea acţiunilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, SC M.E.T. SA Drobeta Turnu-Severin, iar cauza a fost suspendată, în temeiul art. 244 C. proc. civ., la data de 2 octombrie 2000.
Prin Decizia nr. 1025 din 20 noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins excepţia de perimare a apelului pârâtei, SC M.E.T. SA Drobeta Turnu-Severin, invocată de reclamanta T.G. şi, pe fond, a admis apelul aceleiaşi pârâte, împotriva sentinţei nr. 534/C din 3 noiembrie 1999 a Tribunalului Mehedinţi, pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta T.G. împotriva pârâtei SC M.E.T. SA Drobeta Turnu-Severin.
Pentru a adopta această decizie, instanţa de apel a reţinut că, atât excepţia perimării apelului pârâtei, invocată de reclamantă, cât şi acţiunea introdusă de aceasta, sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia de perimare a apelului pârâtei, s-a reţinut că aceasta nu este întemeiată, deoarece vechiul text de lege nu prevedea stăruinţa din partea părţii şi în situaţia suspendării cauzei în ipotezele prevăzute de art. 244 C. proc. civ., iar noul text, modificat, impune cerinţa repunerii pe rol a cauzei în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţată în pricina care a justificat suspendarea şi de care a depins judecata.
A mai reţinut instanţa că, pornind de la principiul neretroactivităţii legii civile, noua modificare a Codului de procedură civilă îşi produce efectele pe viitor, adică de la 2 mai 2001 (data intrării în vigoare) aşa încât, chiar dacă hotărârea pronunţată în cealaltă cauză, care a justificat suspendarea, a rămas irevocabilă la 16 ianuarie 2001, termenul de 6 luni (pentru constatarea perimării) nu poate fi calculat de la această ultimă dată, deoarece s-ar încălca principiul expus, ci de la 2 mai 2001, când partea, cunoscând legea, era obligată să ceară repunerea pe rol a cauzei.
În consecinţă, cum cererea de repunere pe rol a fost formulată la 25 septembrie 2001, instanţa de apel a reţinut că aceasta a fost depusă cu respectarea termenului de 6 luni, care se socoteşte de la 2 mai 2001 şi nu de la 16 ianuarie 2001 şi, cu această motivare, a respins excepţia de perimare a apelului pârâtei.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că, dat fiind faptul că vărsămintele în contul acţiunilor subscrise iniţial, nu au fost făcute în termenele convenite, reclamanta a fost exclusă din asociaţie şi că, odată cu adoptarea acestei măsuri, reclamanta şi-a pierdut şi dreptul de a deveni acţionară la societatea pârâtă, prin neexercitarea acestui drept, situaţie în care acţiunea trebuia respinsă şi nu admisă, aşa cum a apreciat greşit tribunalul.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta T.G., care a formulat critici împotriva deciziei atacate numai în partea referitoare la respingerea excepţiei de perimare a apelului pârâtei, invocând, ca motive de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de casare, reclamanta susţine, în esenţă, că termenul de 6 luni, de constatare a perimării apelului pârâtei, a început să curgă de la data de 16 ianuarie 2001, adică de la data când pricina care a justificat suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 244 C. proc. civ., a fost soluţionată prin hotărâre irevocabilă, astfel că, faptul că, ulterior, adică la 2 mai 2001, s-a modificat Codul de procedură civilă, prevăzând în plus, faţă de textul nemodificat, că perimarea, respectiv, cursul acesteia, este suspendat (...) dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată, nu are nici o relevanţă şi, ca atare, cum cererea de repunere pe rol a fost depusă abia la 25 septembrie 2001, deci, cu depăşirea termenului de 6 luni (socotit de la data de 16 ianuarie 2001, data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate în pricina care a justificat suspendarea, în temeiul art. 244 C. proc. civ. şi nu de la 2 mai, data modificării codului menţionat) instanţa de apel era datoare să admită şi nu să respingă excepţia de perimare a apelului pârâtei, întrucât, hotărând astfel, a încălcat principiul tempus regit actum, având în vedere faptul că termenul de perimare a apelului pârâtei a început să curgă, sub imperiul Codului de procedură civilă, în forma nemodificată. Mai susţine recurenta că această situaţie echivalează, totodată, şi cu o aplicare greşită în cauză a principiului neretroactivităţii legii civile, întrucât instanţa a considerat eronat că noile modificări sunt incidente şi asupra termenului de perimare, care a început să curgă în baza vechilor reglementări şi care expira la data de 16 iulie 2001 şi nu la data de 2 noiembrie 2001, pentru a aprecia că cererea de repunere pe rol a cauzei depusă la 25 septembrie 2001, s-a făcut cu respectarea termenului de 6 luni.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi admiterea cererii de perimare invocată pe cale de excepţie.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Este adevărat că actele dosarului confirmă că pricina care a justificat suspendarea soluţionării apelului pârâtei (dosar nr. 5972/2000 al Tribunalului Mehedinţi) în baza art. 244 C. proc. civ., a fost soluţionată prin hotărâre care a rămas irevocabilă la 16 ianuarie 2001 şi că intimata a solicitat repunerea cauzei pe rol abia la data de 25 septembrie 2001, dar, această situaţie nu justifică, aşa cum bine a reţinut instanţa de apel, admiterea excepţiei de perimare a apelului pentru formularea cererii cu depăşirea termenului prevăzut de art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în contextul în care, la 2 mai 2001, a intrat în vigoare modificarea Codului de procedură civilă, care, la art. 250 alin. (1), prevedea că perimarea, respectiv, cursul acesteia, este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ. „(...) dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".
Or, cum prin această modificare s-a impus părţii interesate să ceară repunerea cauzei pe rol, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate în pricina care a justificat suspendarea şi, cum această dispoziţie a intrat în vigoare odată cu modificările aduse Codului de procedură civilă, adică la 2 mai 2001, ca atare, nu putea să fie cunoscută de intimată anterior, bine instanţa de apel a considerat că termenul de perimare de 6 luni a început să curgă la data de 2 mai 2001, adică de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor care au completat prevederile art. 250 C. proc. civ. şi nu la data de 16 ianuarie 2001, când hotărârea, prin care a fost soluţionată pricina care a justificat suspendarea judecăţii, a rămas irevocabilă şi, pe cale de consecinţă, a apreciat că cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată la 25 septembrie 2001, a fost depusă cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi nu cu depăşirea acestuia, aşa cum susţine neîntemeiat recurenta.
De asemenea, corect instanţa de apel a considerat că, dacă s-ar reţine că cererea de repunere pe rol ar fi trebuit depusă în termen de 6 luni, socotit de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate în pricina a cărei soluţionare a justificat suspendarea judecăţii prezentei cauze, în temeiul art. 244 C. proc. civ., o asemenea situaţie ar fi echivalat cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece noile dispoziţii legale se aplică numai în viitor, adică, începând cu 2 mai 2001, de când partea a cunoscut legea şi, ca atare, chiar dacă hotărârea pronunţată în cealaltă cauză (dosar nr. 5972/2000) a rămas irevocabilă la 16 ianuarie 2001, termenul de 6 luni nu s-ar putea calcula de la această dată, ci numai de la data de 2 mai 2001, în raport cu care cererea de repunere pe rol, formulată la 25 septembrie 2001, a fost depusă cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., astfel că, în cauză, nu a operat perimarea.
Cum, potrivit art. 725 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi se aplică din momentul intrării ei în vigoare (2 mai 2001) înseamnă că şi prevederile art. 250 din acelaşi cod au intrat în vigoare la aceeaşi dată şi, deci, că, în acest context, în mod neîntemeiat, recurenta susţine că, în cauză, s-ar fi încălcat principiul tempus regit actum, din moment ce, de la data intrării în vigoare a modificărilor, curge un nou termen, aşa cum bine a reţinut instanţa de apel, de 6 luni, pentru constatarea perimării unei cauzei a cărei judecată a fost suspendată, în baza art. 244 C. proc. civ., potrivit vechilor dispoziţii ale Codului de procedură civilă, în forma nemodificată.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta T.G. împotriva deciziei nr. 1025 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1192/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1184/2004. Comercial → |
|---|
