ICCJ. Decizia nr. 1194/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1194/2004
Dosar nr. 224/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 140 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, şi a respins acţiunea reclamantei SC S.M.R.SA Balş, ca prematur introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta, anterior sesizării instanţei, nu a urmat procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că nu pot fi primite apărările reclamantei, privitoare la lipsa caracterului concilierii directe ca fine de neprimire a acţiunii, a efectuării acesteia în conţinut echipolent, prin învestirea anterioară a instanţei de judecată, în temeiul dispoziţiilor OG nr. 5/2001, iar refuzul primirii cererii ar constitui o încălcare a principiului liberului acces la justiţie.
Împotriva hotărârii primei instanţe, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a reiterat apărările formulate la soluţionarea de către instanţa de fond a excepţiei de prematuritate invocată de pârâtă.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe, în vederea soluţionării în fond a cauzei.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Între altele, o condiţie esenţială de exercitare a acţiunii civile şi de dobândire a calităţii de parte este reprezentată de existenţa dreptului recunoscut şi ocrotit de lege, actual. De asemeni, cu referire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pretenţia dedusă judecăţii, dreptul trebuie să fie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.
În raport cu cele arătate, excepţia de prematuritate priveşte exclusiv actualitatea dreptului, în condiţiile unei acţiuni în realizare, privitoare la deducerea spre soluţionare a unui drept născut sau a unuia sub condiţie suspensivă, anterior împlinirii acesteia.
Or, în cauză, dreptul invocat de reclamantă s-a născut la data neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiilor de plată contractual asumate, aşa încât, în mod greşit, excepţia a fost admisă, împrejurare în raport cu care recursul se constată a fi întemeiat sub aspectul acestor critici.
Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile art. 7201 alin. (5) C. proc. civ., nedeterminarea în concret a raportului juridic litigios, prin conciliere directă, nu poate constitui un fine de neprimire.
Ca atare, neefectuarea concilierii directe poate genera alte consecinţe procesuale, exclusă fiind, însă, respingerea acţiunii reclamantului ca prematur introdusă, aşa încât recursul se constată a fi fondat şi sub aspectul acestor critici.
În fine, sintagma - „reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă, cu cealaltă parte" - poate semnifica şi conotaţiile vizate de reclamant, cu referire la echipolenţa procedurii somaţiei de plată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite dosarul aceleiaşi instanţe în vederea judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, SC S.M.R. SA Balş, judeţul Olt, împotriva sentinţei nr. 140 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza, spre judecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1197/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1192/2004. Comercial → |
|---|
