ICCJ. Decizia nr. 1234/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1234/2004
Dosar nr. 617/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul, Consiliul Local al municipiului Timişoara, a solicitat obligarea pârâtei, SC D.A.T. SRL Timişoara, la plata sumei de 62.323.700 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin suspendarea contractului pe care l-a încheiat, la 30 iunie 1999, cu SC E.T. SRL, ca urmare a contestării de către pârâtă licitaţiei care l-a precedat.
Tribunalul Timişoara, prin sentinţa nr. 1428 din 27 septembrie 2000, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, pentru neîntrunirea condiţiilor art. 998 C. civ., pentru angajarea răspunderii pârâtei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 212 din 7 martie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă şi, schimbând în tot sentinţa atacată, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 62.323.700 lei, cu titlu de daune, apreciindu-se că, prin contestarea licitaţiei de către pârâtă, executarea contractului încheiat în baza acesteia a fost suspendat, prejudiciul suferit de reclamantă fiind, astfel, cauzat de fapta pârâtei.
Recursul declarat de pârâtă, împotriva deciziei, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 5708 din 8 octombrie 2002, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului, cu respectarea prevederilor art. 85 C. com., privitoare la regularitatea citării părţilor.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 1 din 23 ianuarie 2003, l-a admis ca fondat şi, schimbând în tot sentinţa atacată, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 62.323.700 lei, reprezentând daune, precum şi la 6.594.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, ca evident, raportul de cauzalitate dintre fapta pârâtei, de a contesta în instanţă licitaţia în baza căreia s-a încheiat contractul nr. 93/1999, pe a cărei perioadă de soluţionare reclamanta a luat măsura suspendării executării lui şi prejudiciul ce i s-a creat acesteia, ca urmare a creşterii preţurilor la produsele ce au format obiectul contractului.
Împotriva deciziei, pârâta SC D.A.T. SRL a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., modificarea acesteia şi menţinerea soluţiei de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ulterior detaliate şi precizate, se susţine, în esenţă:
- interpretarea greşită a convenţiei de suspendare a executării contractului nr. 93/1999 de către reclamantă;
- lipsa de temei legal al hotărârii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile aplicării art. 998 C. civ., în speţă, contestarea de către el a licitaţiei nefiind o faptă ilicită, ci exercitarea unui drept constituţional.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece contestarea rezultatelor licitaţiei de către recurentă a determinat suspendarea executării contractului încheiat cu SC E.T. SRL, perioadă în care a crescut preţul produselor ce au format obiectul lui.
Recursul este fondat.
Soluţia instanţei de apel s-a întemeiat, în drept, pe prevederile art. 998 C. civ., reţinând ca îndeplinită condiţia legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâtei, de a contesta în instanţă licitaţia în speţă, şi prejudiciul suportat de reclamantă prin creşterea preţului produselor contractate, urmare a suspendării executării contractului de către ea pe perioada soluţionării contestaţiei.
Or, din interpretarea prevederilor art. 998 C. civ., rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie ca cele patru condiţii la care el se referă să existe şi să se întrunească cumulativ.
În cauza de faţă se constată însă, că:
- prejudiciul la care face referire reclamanta nu este rezultatul săvârşirii unei fapte ilicite, al încălcării unui drept subiectiv, el având un izvor contractual, a cărui reparare este posibilă în condiţiile contractului nr. 93/1999, care l-a generat;
- nu există o faptă ilicită, deoarece societatea pârâtă, participantă la licitaţie, prin contestarea acesteia în justiţie şi-a exercitat un drept legal, prevăzut, în primul rând, de OG nr. 12/1993, privind achiziţiile publice, în vigoare la acea dată;
- în lipsa acestor două condiţii, celelalte două condiţii: existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul sunt, deci, fără suport.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul, va modifica Decizia atacată şi va respinge apelul declarat de reclamant.
În aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 12.460.922 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC D.A.T. SRL Timişoara.
Modifică Decizia civilă nr. 1 A din 23 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul, Consiliul Local al municipiului Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 1428 din 27 septembrie 2000 a Tribunalului Timişoara.
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 12.460.922 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1179/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1266/2004. Comercial → |
|---|
