ICCJ. Decizia nr. 941/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.941/2004
Dosar nr. 2104/2002
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 mai 1999, D.T. Dolj l-a chemat în judecată pe pârâtul O.M., pentru ca, prin hotărârea pronunţată, instanţa de judecată să îl oblige să plătească suma de 52.653.487 lei, reprezentând convorbiri prestaţii telefonice, motivând că pârâtul, în calitate de titular al postului telefonic cu nr. 12339, până la data de 23 octombrie 1998, nu şi-a onorat la plată factura de cont final.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 674 din 17 iunie 1999, a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 52.653.487 lei, reprezentând convorbiri prestaţii telefonice şi 3.324.139 lei cheltuieli de judecată.
În hotărârea sa, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantei este întemeiată, aceasta făcând dovada pretenţiilor sale.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul a declarat apel, motivând că nelegal reclamanta a efectuat un transfer unilateral al obligaţiilor de plată de la postul telefonic nr. 41442, care nu-i aparţine, la postul său telefonic nr. 12339, post telefonic care, în mod abuziv, i-a fost desfiinţat, deoarece nu putea fi chemat în judecată în nume propriu, pentru datoria altcuiva. A arătat, de asemenea, că procesul ar fi trebuit suspendat, deoarece împotriva chiriaşului apartamentului care a efectuat convorbirile telefonice s-a formulat plângere penală.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 23 din 24 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul, reţinând că postul telefonic nr. 41442 a fost deţinut de mama pârâtului, iar, ca urmare a decesului acesteia, pârâtul a preluat imobilul, inclusiv postul telefonic. A mai reţinut că odată cu închirierea apartamentului, pârâtul nu a desfiinţat postul telefonic, fapt recunoscut prin adresa nr. 277/15617din 24 august 1998, dar că factura neachitată priveşte o perioadă ulterioară închirierii şi nu cea reclamată, aşa încât chiriaşul a fost achitat ca urmare a judecării plângerii penale.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, pârâtul a declarat recurs, arătând că primele două motive de apel nu au fost analizate cu atenţie, că între reclamantă şi pârât nu există raporturi juridice, postul telefonic nefiind transferat pe numele său.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor dosarului, pe care instanţele care au soluţionat cauza le-au considerat suficiente pentru a stabili situaţia de fapt, rezultă că pârâtului-recurent i s-a cerut să achite convorbirile şi abonamentul pentru postul telefonic (nr. 41442) aparţinând mamei sale decedate, pe baza unei facturi emisă de reclamantă şi fără nici un alt înscris din care să rezulte preluarea postului telefonic cu nr. 41442 al cărui titular a fost mama sa.
Instanţele care au soluţionat cauza s-au bazat şi pe prezumţia rezultată din susţinerile intimatei SC R.T. SA, că preluarea imobilului de către pârât, în calitate de succesor, duce implicit şi la preluarea postului telefonic aparţinând decedatei.
Această susţinere, însă, nu trebuia să rămână la nivel de prezumţie în atenţia instanţelor, întrucât preluarea unui post telefonic se face prin convenţie şi nu implicit, cum se acreditează ideea în cauză.
Pentru a se reclama neefectuarea unei plăţi, intimata trebuia să facă dovada certă că debitorul obligaţiei este persoana chemată în judecată, or, tocmai aceste probe nu au fost luate în discuţie, instanţele mulţumindu-se cu factura emisă unilateral de reclamantă şi neacceptată de pârâtul chemat în judecată, care şi în faţa instanţei de recurs a negat preluarea postului telefonic, aparţinând mamei sale.
De asemenea, nu rezultă din actele dosarului acceptul pârâtului de a trece debitul de pe factura, aparţinând altui titular, pe factura emisă pentru postul său propriu de telefon cu nr. 12339, cu consecinţa desfiinţării, cel puţin aşa cum rezultă în prezent din actele dosarului, în mod abuziv a acestui din urmă post telefonic.
Prin urmare, pe aspectele analizate mai sus, rezultă că situaţia de fapt nu a fost deplin stabilită pentru ca Instanţa Supremă să poată pronunţa o decizie prin care să aplice dispoziţiile legale, aşa încât, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 314 C. proc. civ., recursul se va admite şi, casând Decizia pronunţată în apel, se va trimite cauza pentru rejudecare în vederea completării probelor din care să rezulte cu certitudine că recurentul a consimţit la toate „operaţiunile" pe care intimata le-a întreprins în legătură cu postul telefonic aparţinând mamei sale decedate.
De asemenea, se va verifica, în raport cu înscrisul de la dosarul de la fond, şi ce demersuri s-au întreprins de către recurentul-intimat anterior desfiinţării postului telefonic cu nr. 41.44.2 deţinut de mama sa, fie pentru preluarea postului, fie pentru renunţarea la acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul O.M. împotriva deciziei nr. 23 din 24 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2003/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1371/2004. Comercial → |
|---|
