ICCJ. Decizia nr. 1540/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1540/2004
Dosar nr. 1090/2003
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 decembrie 2001, reclamanta, SC C.O.S. SA Târgovişte, a chemat în judecată pe pârâtele, SC T.T. SA Bucureşti şi SC M.S. SA Târgu Secuiesc, pentru a fi obligate la plata sumelor de 491.354,38 dolari S.U.A. cu titlu de preţ al unor cantităţi de oţel livrate pârâtei, SC M.S. Târgu Secuiesc, dar care n-au mai fost transmise la SC T.T. SA Bucureşti pentru a fi comercializate la export, plus 310.630,88 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere.
Totodată, pentru aceleaşi motive, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 11368 mărci germane, plus 7230,09 mărci germane penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii contractuale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de producător şi vânzător de oţeluri speciale din care se fabrică organe de asamblare pentru maşini, a încheiat cu pârâtele contractul de asociere nr. 303094/1994, privind cooperarea în producţie şi comercializarea la export a organelor de asamblare, contract ale cărei clauze au creat raporturi juridice interne între comitent, în calitate de producător de oţeluri speciale, şi producătorii de organe de asamblare, reprezentaţi de SC T.T. SA, precum şi raporturi externe între comisionar şi terţi beneficiari.
În legătură cu acest contract, reclamanta a precizat că efectele sale au fost prelungite prin tacită reconducţiune până în anul 2000, când s-a încheiat contractul nr. 30302000/2000, cu validitate până la 3 aprilie 2002, cuprinzând, în esenţă, aceleaşi drepturi şi obligaţii pentru părţile contractante ca şi primul contract.
Susţinând că a livrat la SC M.S. Târgu Secuiesc oţeluri speciale, iar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a le prelucra şi a le livra firmelor străine, precum şi faptul că SC T.T. SA Bucureşti nu a virat producătorului contravaloarea mărfii furnizate în condiţiile contractuale, societatea comercială reclamantă a formulat acţiunea, prin care a pretins preţul produselor şi penalităţile de întârziere în executarea obligaţiilor.
În cursul soluţionării cauzei s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, în baza căruia secţia a VI-a comercială, a Curţii de Apel Bucureşti, a pronunţat sentinţa nr. 44 din 27 martie 2003, prin care s-a admis, în parte, acţiunea restrânsă formulată de reclamanta, SC C.T SA Târgovişte, iar pârâta, SC M.S. SA Târgu Secuiesc, a fost obligată să-i plătească sumele de 491.267,40 dolari S.U.A., reprezentând preţul mărfii livrate, plus 312,466,03 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere, şi 748.498.240 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-a respins acţiunea faţă de pârâta, SC T.T. SA Bucureşti, pârâta, SC M.S. SA Târgu Secuiesc, fiind obligată să achite acestei pârâte şi suma de 55.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu actul înregistrat la 14 mai 2003, pârâta, SC M.S. SA Târgu Secuiesc, a formulat motive de recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând următoarele critici, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
- contractul, în baza căruia a fost obligată la plata preţului şi a penalităţilor, a fost semnat cu obiecţiuni de către SC M.S. SA Târgu Secuiesc, şi, în consecinţă, instanţa a pronunţat soluţia în temeiul unui contract neînsuşit de pârâtă;
- contractul în litigiu este lovit de nulitate şi pentru faptul că a prevăzut ca plata oţelului livrat să se facă în valută, ceea ce contravine reglementărilor legale în materie;
- în mod greşit s-au reţinut în sarcina recurentei drepturi şi obligaţii faţă de reclamantă, atâta timp cât SC M.S. SA a avut raporturi contractuale numai cu SC T.T. SA Bucureşti;
- instanţa de fond nu a reţinut o împrejurare esenţială, şi anume aceea că societatea recurentă nu are nici o datorie în temeiul contractului în discuţie, ea achitând integral preţul materiilor prime;
- soluţia instanţei de fond este criticabilă şi prin aceea că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către copârâta, SC T.T. SA Bucureşti,
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că ambele contracte (atât cel din anul 1997, cât şi cel din 2000) au fost încheiate între toate cele trei părţi din litigiu, respectiv, SC C.T SA, în calitate de furnizor al oţelurilor speciale, SC T.T. SA Bucureşti, în calitate de comisionar al ambilor producători, şi SC M.S. Târgu Secuiesc, în calitate de societate ce avea rolul prelucrării oţelurilor speciale şi livrarea acestora la export, în baza comenzilor emise de SC T.T. SA Bucureşti.
Prima critică formulată de recurentă se referă la împrejurarea că, SC M.S. SA a semnat contractele cu obiecţiuni, fără să le precizeze cu exactitate, ceea ce înseamnă că manifestarea sa de voinţă a fost echivocă şi nu şi-a produs efecte juridice.
Critica pârâtei recurente nu poate fi reţinută, deoarece, atâta timp cât părţile au semnat contractul, înseamnă că s-a realizat acordul de voinţă al acestora, iar faptul că una din părţi a avut intenţia de a formula obiecţiuni pe care nu le-a predat şi pe care nu le-a comunicat celorlalte părţi contractante, nu este de natură să influenţeze acest acord de voinţă.
De altfel, este necontestat că executarea contractului s-a făcut potrivit clauzelor stipulate în contract, ceea ce conduce la concluzia că instanţa de fond a dat o corectă interpretare acestor clauze.
Pârâta, SC M.S. SA, a mai reţinut că părţile au încheiat o convenţie lovită de nulitate, întrucât preţul din contract a fost exprimat în valută, ceea ce contravine regulamentului B.N.R. şi altor dispoziţii legale în această materie.
În realitate, o asemenea prevedere contractuală a fost impusă de faptul că produsele erau destinate exportului, iar pe de altă parte a reprezentat o măsură de protecţie a furnizorului pentru eventuale efecte ale fenomenului inflaţionist.
Dispoziţiile legale la care face referire recurenta privesc doar plata produselor, care, între parteneri români, se face exclusiv în monedă naţională, şi nu modul în care se încheie convenţiile între societăţile comerciale.
Cel de al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanţa a interpretat greşit convenţia părţilor, recurenta având drepturi şi obligaţii numai faţă de SC T.T. SA Bucureşti.
Din examinarea contractului de asociere (dosarul de fond) rezultă că acesta s-a încheiat între cele trei părţi pentru cooperarea în producţia şi comercializarea la export a organelor de asamblare, între părţile contractante fiind trecută, ca producător de organe de asamblare, şi SC M.S. SA Târgu Secuiesc, cu drepturi şi obligaţii prevăzute la capitolul B din contract.
La acest capitol este reglementat şi modul de lucru al producătorului organelor de asamblare cu producătorul de oţel (reclamant în cauză), ceea ce denotă că instanţa de fond a dat şi sub acest aspect o corectă interpretare a clauzelor contractului.
Sub aspectul executării contractului de asociere, pârâta recurentă a susţinut că, atâta timp cât a achitat contravaloarea oţelurilor speciale, înseamnă că şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea potrivit contractului.
Nici această susţinere nu poate fi primită, deoarece, conform obligaţiilor asumate, producătorul de organe de asamblare trebuia să execute, la termen şi în condiţiile convenite, produsele contractate cu partenerii externi, temeiul acţiunii formulate de SC C.T SA fiind această obligaţie şi nu obligaţia de plată a oţelurilor speciale, a cărei executare nu a fost contestată.
În fine, ultimul motiv de recurs se referă la faptul că instanţa de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către copârâta, SC T.T. SA Bucureşti, dar, atâta timp cât din culpa sa procesuală au fost determinate cheltuielile de judecată, aceasta le datorează, conform art. 274 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta va achita intimatei, SC T.T. SA Bucureşti, suma de 53.550.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu cele două chitanţe depuse în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC M.S. SA Târgu Secuiesc, împotriva sentinţei nr. 44 din 27 martie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 53.550.000 lei cheltuieli de judecată către intimata, SC T.T. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1479/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1539/2004. Comercial → |
|---|
