ICCJ. Decizia nr. 1837/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1837/2004
Dosar nr. 1903/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin încheierea pronunţată la 5 septembrie 2003, a admis în parte cererea reclamantei, SC M.I. SRL, împotriva pârâtei, SC D.L. SA, în contradictoriu cu terţul poprit, C.B. Bucureşti, şi a dispus înfiinţarea popririi asiguratorii asupra conturilor debitoarei până la concurenţa sumei de 301.398.340 lei.
Cererea creditoarei pentru instituirea sechestrului asigurător, a fost respinsă, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin sentinţa nr. 5231 din 15 aprilie 2003, a fost admisă în parte cererea întemeiată de reclamantă pe dispoziţiile OG nr. 5/2001, şi pârâta a fost somată să plătească facturile emise de reclamantă pentru chirie şi sumele datorate pentru convorbiri telefonice în valoare de 86.232.000 lei, precum şi dobânzi în valoare de 39.405.468 lei.
A mai reţinut tribunalul că, între părţi, s-a încheiat la 2 iulie 2002, un contract de închiriere, având ca obiect apartamentele nr. 80 şi 81, iar pârâta nu şi-a onorat obligaţiile de plata chiriei şi contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate, creanţa, pentru care pârâta a fost somată la plată, fiind de 301.398.340 lei.
Cererea reclamantei pentru înfiinţarea sechestrului asigurător a fost respinsă, avându-se în vedere faptul că această măsură are aceeaşi finalitate ca şi poprirea.
Împotriva încheierii pronunţate de tribunal, ambele părţi au declarat recurs.
Prin încheierea pronunţată la 5 decembrie 2003, recursurile declarate de părţi au fost admise, în principiu, conform dispoziţiilor art. 302/1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 58/2003.
La 26 februarie 2004, a fost depusă la dosar convenţia de stingere a litigiului încheiată între părţi la 18 decembrie 2003, din care rezultă că debitoarea s-a obligat să achite în tranşe lunare suma pretinsă de reclamantă, iar la termenul de azi, societatea reclamantă declară că renunţă la judecarea recursului de faţă.
În aceste împrejurări, în baza dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., Curtea urmează să ia act de declaraţia reclamantei.
Recursul declarat de societatea pârâtă se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins, faţă de împrejurarea că, prin convenţia din 18 decembrie 2003, aceasta s-a obligat să achite creditoarei sumele pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că recurenta reclamantă, SC M.I. SRL Bucureşti, renunţă la judecata recursului, declarat împotriva încheierii din 5 septembrie 2003, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Respinge recursul declarat de debitoarea, SC D.L. SA Bucureşti, împotriva aceleiaşi încheieri, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1830/2004. Comercial → |
|---|
