ICCJ. Decizia nr. 1877/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1877/2004
Dosar nr. 3900/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 8954/2003, al Judecătoriei Braşov, contestatoarea, S.I.F. Transilvania SA Braşov, a solicitat, în contradictoriu cu intimata, SC C.X. SA Constanţa, suspendarea executării silite pornită în dosarul execuţional nr. 516/2002, al Biroului de executori judecătoreşti D.-K. Braşov, şi să se anuleze formele de executare efectuate cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentinţa civilă nr. 383/COM din 23 februarie 2001, Tribunalul Constanţa, a obligat S.I.F. Transilvania, să plătească SC C.X. SA Constanţa suma de 32.000.000 lei, executarea silită formând obiectul dosarului execuţional nr. 516/2002, al Biroului de executori D.-K.
Împotriva acestei executări silite, S.I.F. Transilvania, a formulat contestaţie, susţinând că nu datorează suma respectivă, deoarece a fost compensată, contestaţia la executare formând obiectul dosarului nr. 10753/2002, al Judecătoriei Braşov, dosar în care instanţa a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, soluţionare care s-a făcut în baza sentinţei civile nr. 14814 din 25 noiembrie 2002.
Susţinând că, în baza art. 389 alin. (2) C. proc. civ., la data încetării suspendării a început să curgă termenul de perimare, reclamanta a solicitat Judecătoriei Braşov să se constate că, pentru debitul în sumă de 32.000.000 lei, a intervenit perimarea de drept a executării, termenul de 6 luni fiind împlinit la 27 iunie 2003, după care creditoarea nu mai putea solicita executarea silită.
Prin sentinţa civilă nr. 2029 din 29 septembrie 2003, Judecătoria Braşov, a respins excepţia perimării executării şi a prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită invocate de contestatoarea, S.I.F. Transilvania.
De asemenea, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de S.I.F. Transilvania Braşov, împotriva cererii de executare emisă la 10 iulie 2003, în dosarul execuţional nr. 516/2002, al societăţii civile profesionale de executori judecătoreşti D.-K., la cererea intimatei, SC C.X. SA Constanţa, şi s-a dispus restituirea cauţiunii achitată de contestatoare.
Cu actul înregistrat la 10 decembrie 2003, S.I.F. Transilvania Braşov, a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând următoarele critici:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca temei juridic al perimării dispoziţiile art. 248-254 C. proc. civ., care se referă la perimarea judecăţii, în loc de prevederile art. 389 din acelaşi cod, care se referă la perimarea executării silite;
- instanţa de fond a confundat în motivarea sa data naşterii dreptului de a cere continuarea executării, cu data de la care se calculează termenul de promovare al căii de atac;
- judecătoria nu a ţinut seama de împrejurarea că termenul de perimare a fost suspendat până la 25 noiembrie 2002, situaţie în care se aplică dispoziţiile art. 389 alin. (2) C. proc. civ.;
Recursul contestatoarei este întemeiat.
Din actele dosarului rezultă că obiectul executării silite, începută de creditoarea-intimată într-un prim dosar, îl constituie suma de 32.000.000 lei, pe care S.I.F. Transilvania a fost obligată s-o plătească SC CONVEX Constanţa, în baza sentinţei civile nr. 383 din 23 februarie 2001, a Tribunalului Constanţa.
Incovând compensarea unor debite, S.I.F. Transilvania, a formulat contestaţia la executare care a format obiectul dosarului nr. 10753/2002, al Judecătoriei Braşov, prin care a solicitat şi suspendarea executării silite începută de creditoare în dosarul execuţional nr. 516/2002, al societăţii civile profesionale de executori judecătoreşti, D.-K.
Contestaţia formulată de debitoare a fost soluţionată de Judecătoria Braşov, în baza sentinţei civile nr. 14814 din 25 noiembrie 2002, prin care a fost respinsă contestaţia la executare, cu motivarea că între părţi nu poate opera compensarea, întrucât mai există şi alte litigii între aceleaşi părţi, pentru diverse sume de bani.
În cursul soluţionării acestei prime contestaţii, debitoarea a solicitat şi i s-a încuviinţat suspendarea executării începută în dosarul execuţional nr. 516/2002, măsură dispusă de instanţă prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2002 (aşa cum rezultă din comunicarea făcută de Judecătoria Braşov către Biroul de executori, D.-K., cu adresa din 24 octombrie 2002, şi depusă în copie la dosarul de fond).
Aşa cum s-a arătat, prima contestaţie la executare s-a soluţionat la 25 noiembrie 2002, dată la care a încetat şi măsura suspendării executării dispusă în acel dosar.
Ulterior, cu actul nr. 516 din 10 iulie 2003, societatea civilă de executori judecătoreşti, D.-K., a formulat o nouă cerere de executare a debitului în litigiu (actualizat cu rata inflaţiei), motiv pentru care s-a formulat o nouă contestaţie la executare, prin care s-a invocat perimarea de drept a executării silite în temeiul art. 389 alin. (2) C. proc. civ.
Criticile formulate de contestatoare vizează faptul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor ce reglementează suspendarea executării hotărârilor.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 389 C. proc. civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fie urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.
În speţă, suspendarea executării a încetat la data soluţionării primei contestaţii la executare, respectiv la 25 noiembrie 2002, situaţie în care continuarea executării cu actul din 10 iulie 2003, s-a făcut cu depăşirea termenului de 6 luni şi, ca atare, a intervenit perimarea de drept a executării silite.
De aceea, sentinţa prin care instanţa de fond a motivat perimarea executării silite făcând trimitere la dispoziţiile legale care reglementează perimarea judecăţii cauzelor, este nelegală, şi urmează a fi admis recursul, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi modificată sentinţa Judecătoriei Braşov, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării formelor de executare silită în dosarul execuţional nr. 516/2002, al societăţii civile profesionale de executori judecătoreşti, pentru suma de 32.000.000 lei cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., intimata, SC C.X. SA Constanţa, va fi obligată la plata sumei de 885.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea, S.I.F. Transilvania SA Braşov, şi modifică sentinţa civilă nr. 2029 din 29 septembrie 2003, a Judecătoriei Braşov, în sensul că admite contestaţia la executare şi dispune anularea formelor de executare în dosarul execuţional nr. 516/2002, al SC B.R. D.-K.
Obligă intimata, SC C.X. SA Constanţa, la plata sumei de 885.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1879/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1876/2004. Comercial → |
|---|
