ICCJ. Decizia nr. 1786/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1786/2004
Dosar nr. 2510/2003
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 mai 2003, reclamantul, S.E.J., a chemat în judecată pe pârâta, A.V.A.S. (fost A.V.A.B.), pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 5.789.840 lei, reprezentând contravaloarea a 56 unităţi de fond F.N.I. nerăscumpărate, dobânda de referinţă practicată de B.N.R. de la data promovării acţiunii până la data plăţii efective a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Harghita Miercurea Ciuc, prin sentinţa civilă nr. 1362 din 10 septembrie 2003, în baza art. 158 C. proc. civ., declină competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale, a Tribunalului Harghita, invocată de pârâtă, este admisibilă, întrucât potrivit art. 12 C. proc. civ., în caz de competenţă alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Cum reclamantul a chemat în judecată o parte A.V.A.B., cu care are un raport juridic de tip direct, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., competenţa aparţinând domiciliului pârâtului, şi nu dispoziţiilor art. 10 pct. 4 C. proc. civ., nefiind incidente dispoziţiile referitoare la competenţa alternativă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispoziţiile legale prin care reclamantul are dreptul de alegere între mai multe instanţe deopotrivă competente, susţinând, în fapt, că „atât oferta publică de vânzare a unităţilor de fond investiţii, cât şi din obligaţia asumată de vânzător, ambele dovedite cu probe scrise, rezultă că locul naşterii obligaţiei cât şi locul plăţii este Miercurea Ciuc, şi nicidecum Bucureşti.
În consecinţă, în temeiul art. 158 pct. 3 C. proc. civ., solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, şi casarea hotărârii atacate.
Potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în cererile privitoare la obligaţii comerciale, în afară de instanţa domiciliului pârâtului mai sunt competente instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau cea a locului plăţii, iar potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Cum, prin natura sa, cauza nu atrage competenţa teritorială exclusivă, alegerea instanţei revine reclamantului, şi odată alegerea făcută, pârâtul nu poate cere declinarea competenţei şi nici instanţa nu poate dispune din oficiu declinarea competenţei.
Problemele legate de subrogarea A.V.A.B. în drepturile C.E.C, F.N.I., S.I. SRL, cât şi cele legate de calitatea părţilor şi de dreptul afirmat, sunt chestiuni de fond care nu sunt de natură să ducă la o altă interpretare a prevederilor art. 12 C. proc. civ. şi art. 10 pct. 4 C. proc. civ.
În consecinţă, sentinţa de declinare a competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru continuarea judecăţii, aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, S.E.J.
Casează sentinţa civilă nr. 1362 din 19 septembrie 2003, a Tribunalului Harghita, şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2561/2004. Comercial → |
|---|
