ICCJ. Decizia nr. 1885/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1885/2004
Dosar nr. 1224/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 437 din 17 octombrie 2001 (dosar 1674/2001), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis recursul declarat de reclamanta, SC U.I. SA Slobozia, împotriva sentinţei nr. 232/F din 15 mai 2001, a Tribunalului Ialomiţa, pe care a modificat-o în parte, în sensul că admite acţiunea şi obligă pârâta, SC B.A. SA Bucureşti, sucursala Ialomiţa, la plata sumei de 11.106.976.347 lei reprezentând diferenţă de dobândă actualizată, reţinută nelegal la contractul de credit nr. 277 din 7 septembrie 1994, şi la 135.764.763 lei cheltuieli de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar intimata pârâtă a fost obligată să plătească recurentei reclamante şi suma de 67.907.381 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că din probele administrate în primul proces care a format obiectul dosarului nr. 1324/1998, al Tribunalului Ialomiţa, nu rezultă că reclamanta ar fi renunţat la diferenţa de dobândă nesolicitată în acea cauză şi, ca atare, aceasta poate cere oricând, cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani, diferenţa de dobândă încasată nelegal de către pârâtă.
A concluzionat instanţa că nu există nici un temei pentru nerestituirea dobânzii actualizate de către pârâtă, astfel că, faţă de cele reţinute, s-a reţinut că soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, s-a datorat unei aprecieri eronate a situaţiei de fapt, ceea ce a determinat şi aplicarea în parte greşită, a dispoziţiilor legale în materie.
Recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva acestei din urmă hotărâri, a fost admis prin Decizia nr. 2047 din 20 martie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială (dosar nr. 9265/2001), şi, ca urmare, Decizia atacată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că într-adevăr, instanţa de recurs nu a motivat corespunzător hotărârea (nefăcând trimitere la probele administrate în cauză), aşa cum era datoare faţă de dispoziţiile art. 261 pct. 5 şi art. 169 alin. (1) C. proc. civ.
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 963 din 30 mai 2003 (dosar nr. 1974/2002), a admis recursul declarat de reclamanta, SC U.I., împotriva sentinţei nr. 232 din 15 mai 2001, a Tribunalului Ialomiţa (în dosar nr. 1566/2000), în contradictoriu cu intimata, R.B. SA, sucursala Ialomiţa, şi, pe cale de consecinţă, a modificat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că admite acţiunea reclamantei şi obligă pârâta la plata sumei de 14.894.088.894 lei, reprezentând diferenţă de dobândă actualizată a sumei de 11.106.976.347 lei la contractul de credit nr. 277 din 7 septembrie 1994.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi s-a luat act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că chiar dacă reclamanta a întârziat restituirea unor rate din creditul acordat faţă de termenele de rambursare prevăzute în graficul întocmit în acest sens, pârâta nu putea, neavând nici un titlu executoriu (contractul de credit neavând această valoare), să treacă la executarea sumei în discuţie, în condiţiile în care termenul final de rambursare (31 decembrie 1005) a fost respectat.
Această din urmă hotărâre (Decizia nr. 963 din 30 mai 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială), este atacată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (hotărâri irevocabile definitive), de revizuienta, R.B., sucursala Ialomiţa, cu prezenta cerere de revizuire.
Se susţine, în esenţă, că hotărârea atacată este potrivnică deciziei nr. 7221 din 28 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, cu recurs în dosarul nr. E/2688/2001, întrucât ambele decizii au fost pronunţate în una şi aceeaşi cauză (dar în dosare deosebite), care priveau pretenţiile intimatei reclamante, SC U.I., referitoare la restituirea unor sume cu titlu de dobândă bonificată la contractul de credit nr. 277 din 7 septembrie 1994, pretenţii care au făcut obiectul a două dosare distincte şi, în fiecare, intimata a avut calitatea de reclamantă, iar revizuienta calitatea de pârâtă, şi că această împrejurare se datorează intimatei, care nu a solicitat printr-o singură acţiune, deodată, toată suma, al cărui cuantum s-a considerat îndreptăţită să-l solicite.
Astfel, în primul litigiu care a fost soluţionat în recurs prin Decizia nr. 7221 din 28 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială (irevocabilă), în dosarul nr. 2688/2001, prin care a fost respinsă pe fond acţiunea, reclamanta, SC U.I. SA Slobozia, a solicitat obligarea pârâtei, B.A. SA, sucursala Ialomiţa, la plata sumei de 756.813.100 lei, pentru ca, ulterior, aceeaşi reclamantă să solicite obligarea aceleiaşi pârâte şi, în temeiul aceluiaşi contract de credit (litigiu ce a format obiectul dosarului nr. 1974/2002, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 963 din 30 mai 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială), la plata diferenţei de 11.106.976.347 lei, actualizată la 14.894.088.894 lei, reprezentând diferenţă dobândă actualizată a sumei de 11.106.976.347 lei.
În consecinţă, precizează revizuienta, că prin hotărârile pronunţate, ambele irevocabile, s-a ajuns în situaţia potrivnică în care pentru pretenţii de aceeaşi natură şi rezultatele din acelaşi raport obligaţional (izvorât din contractul de credit nr. 277 din 7 septembrie 1994), pentru o parte din cuantumul acestora, să se pronunţe sentinţa irevocabilă în favoarea pârâtului, iar pentru cealaltă parte în favoarea reclamantului, motiv pentru care solicită, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire şi retractarea celei de a doua hotărâri, care este contradictorie şi contrazice autoritatea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre.
Totodată, revizuienta solicită a se dispune, în cazul admiterii cererii de revizuire, şi întoarcerea executării, întrucât Decizia nr. 963/2003 a fost executată.
Cererea de revizuire formulată, în cauză, este fondată.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, prin acţiunea înregistrată la 9 aprilie 1996, reclamanta, SC U.I. SA Slobozia, a solicitat obligarea pârâtei, B.A. SA Slobozia (devenită R.B.), la restituirea sumei de 56.000.000 lei, inclusiv la plata penalităţilor de întârziere aferente, încasată nelegal din contul său, şi sistarea în continuare a reţinerii altor sume.
Prin sentinţa nr. 480/F din 8 octombrie 1996, Tribunalul Ialomiţa, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Ulterior, în calea de atac a recursului, această sentinţă a fost desfiinţată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 434/F din 14 iulie 2000, Tribunalul Ialomiţa, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 756.813.100 lei, reprezentând dobânzi reţinute nelegal de către pârâtă, şi la 25.811.262 lei cheltuieli de judecată, soluţie care a fost menţinută prin respingerea apelului declarat de pârâtă, conform deciziei nr. 3594 din 21 decembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Prin Decizia nr. 7221 din 28 noiembrie 2002 (dosar nr. 2688/2001), Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială (irevocabilă), a admis recursul declarat de pârâta, R.B. precum şi apelul aceleiaşi părţi, şi a casat Decizia atacată schimbând sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii.
Ceea ce interesează, în soluţionarea cererii de revizuire de faţă, este faptul că acţiunea a fost pronunţată în baza contractului de credit nr. 277 din 8 septembrie 1994, în temeiul căruia pârâta a acordat reclamantei un credit cu dobândă bonificată pe care aceasta trebuia să-l restituie în condiţiile stabilite prin HG nr. 767/1994, şi a normelor metodologice emise în aplicarea acestui act normativ, şi cum reclamanta nu a respectat termenele de restituire stabilite prin grafice, pârâta a procedat la reţinerea diferenţei între dobânda bonificată şi cea de piaţă.
De asemenea, se constată că, şi în cel de al doilea litigiu, soluţionat ulterior şi irevocabil, prin Decizia nr. 963 din 30 mai 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială (a cărei revizuire se solicită), l-a format cererea aceleiaşi reclamante, împotriva aceleiaşi pârâte, privind restituirea diferenţei de dobândă (pentru nerespectarea condiţiilor legale referitoare la restituirea creditului), şi care s-a întemeiat pe acelaşi contract de credit.
Pe cale de consecinţă, în speţă, este vorba de două hotărâri irevocabile contradictorii date în aceeaşi cauză, şi, ca atare, este triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, elemente caracteristice puterii de lucru judecat, iar hotărârile au fost pronunţate în dosare deosebite.
Cum prin prima hotărâre, respectiv Decizia nr. 7221 din 28 noiembrie 2002, s-a reţinut, irevocabil, că reclamanta nu a respectat condiţiile legale de restituire a creditului la termenele stipulate, şi deci că pârâta a fost în drept să încaseze diferenţa dintre dobânda pieţii şi cea bonificată, înseamnă că nu se mai putea, ulterior, să se constate, tot printr-o hotărâre irevocabilă, Decizia nr. 963 din 30 mai 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, contrariul celor reţinute anterior, adică, că reclamanta a respectat termenele de rambursare a creditului şi deci că pârâta a încasat nelegal din contul acesteia, sumele în discuţie, cu titlu de diferenţă de dobândă.
Ca atare, într-o asemenea situaţie, urmează, pentru a nu se contrazice autoritatea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre (Decizia nr. 7221/2002), a se admite cererea de revizuire formulată în cauză şi a se anula (retracta), în baza art. 3327 alin. (1) C. proc. civ., cea din urmă hotărâre (Decizia nr. 963/2003).
Referitor la cererea formulată de revizuientă, privitor la întoarcerea executării (Decizia nr. 963/2003 fiind executată de reclamantă), se constată că o astfel de cerere subsidiară excede examinarea ei în calea de atac extraordinară a revizuirii şi, în plus, instanţa de revizuire nu se poate pronunţa asupra acesteia cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la taxa de timbru şi timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire a deciziei nr. 963 din 30 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 1974/2002, formulată de revizuienta, R.B. SA, sucursala Ialomiţa.
Schimbă în tot Decizia atacată, în sensul că respinge recursul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei nr. 232 F din 15 mai 2001, a Tribunalului Ialomiţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1815/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1891/2004. Comercial → |
|---|
