ICCJ. Decizia nr. 1940/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1940/2004
Dosar nr. 1430/2003
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 aprilie 1999, reclamantul, F.P.S. (devenit ulterior A.P.A.P.S.), a chemat în judecată pe pârâta, SC V.L. SA Comarnic, pentru a fi obligată la plata sumei de 299.297.241 lei, reprezentând dividende pentru exerciţiul financiar 1995, plus 391.393.060 lei daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că este acţionar în numele statului la societatea pârâtă, calitate în care i se cuvin dividende în temeiul art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată.
Prin sentinţa civilă nr. 683 din 29 iunie 1999, a fost admisă în parte acţiunea, iar pârâta, SC V.L. SA Comarnic, a fost obligată să plătească reclamantei suma de 299.297.241 lei cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar 1995, plus 7.257.972 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daune moratorii în valoare de 391.393.060 lei.
După un prim ciclu procesual a fost pronunţată Decizia nr. 1015 din 14 noiembrie 2000, prin care Curtea de Apel Ploieşti, a admis apelul reclamantei, societatea pârâtă fiind obligată şi la plata despăgubirilor în sumă de 391.393.060 lei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs societatea pârâtă, iar prin Decizia nr. 1539 din 5 martie 2002, secţia comercială, a Curţii Supreme de Justiţie, a admis recursul şi a casat Decizia curţii de apel numai în ceea ce priveşte calculul dobânzilor pretinse de A.P.A.P.S., cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut împrejurarea că dreptul reclamantei de a pretinde dividende s-a născut la 12 aprilie 1996, dată în raport de care urmează a fi calculate dobânzilor datorate de debitoare, avându-se în vedere dobânda la vedere practicată de banca ce o deserveşte.
Soluţionând cauza în apel, după casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat Decizia nr. 54 din 21 noiembrie 2002, prin care a admis apelul A.P.A.P.S. Bucureşti, şi a schimbat în parte sentinţa nr. 683 din 29 iunie 1999, a Tribunalului Prahova, în sensul că a admis capătul de cerere privind daunele interese şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 170.107.044 lei, plus 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Totodată, a constatat că suma de 299.297.241 lei, reprezentând dividende pentru anul 1995, a fost achitată de pârâtă.
Cu actul înregistrat la 17 decembrie 2002, SC V.L. SA Comarnic, a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., şi susţinând următoarele critici:
- instanţa de apel a acordat dobânzi mai mari decât a solicitat reclamanta, care a precizat că pretinde dobânzile până la 18 februarie 1999;
- suma pretinsă de reclamantă cu titlu de dobânzi a fost de 100.355.117 lei, şi nu s-a făcut vreo majorare a acesteia.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, în apel, după casare, la cererea reclamantei, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dobânzile datorate de pârâtă începând cu 12 aprilie 1996, până la data achitării dividendelor (dosarul nr. 4429/2002).
În raport de acest obiectiv, expertul contabil a întocmit raportul de expertiză „refăcut" (dosarul de apel), iar din concluziile acestuia rezultă că pârâta datorează dobânzi în sumă de 170.107.044 lei pentru intervalul 12 aprilie 1996 (data scadenţei dividendelor stabilită, în mod irevocabil, prin Decizia de casare), 29 mai 2000 (data plăţii dividendelor).
Acest calcul corespunde celor solicitate de reclamantă prin concluziile depuse la Curtea de Apel Ploieşti, potrivit cărora A.P.A.P.S. solicită obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii calculate de la 12 aprilie 1996, până la data plăţii, 29 mai 2000, aşa încât nu se poate susţine că instanţa a acordat mai mult decât a solicitat reclamanta, aşa cum se susţine prin motivele de recurs.
De altfel, refacerea raportului de expertiză, în raport de aceste elemente, s-a făcut la stăruinţa reclamantei, care nu şi-a însuşit primul calcul al expertului contabil, aşa încât nu poate fi reţinută nici critica pârâtei, potrivit căreia nu există o precizare finală a acţiunii, în sensul celor acordate de instanţă.
Pentru aceste considerente, recursul societăţii comerciale pârâte va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC V.L. SA Comarnic, împotriva deciziei nr. 54 din 21 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1987/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1786/2004. Comercial → |
|---|
