ICCJ. Decizia nr. 1992/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1992/2004
Dosar nr. 7360/2001
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 martie 2000, municipiul Bucureşti prin Primarul General a solicitat ca, în contradictoriu cu SC C.L. SRL Bucureşti, instanţa de judecată să oblige pârâta la plata sumei de 11.499,34 dolari S.U.A., penalităţi de întârziere la plata cotei de aport, calculate conform contractului de asociere nr. 178 din 1 iulie 1994, să constate rezilierea contractului de asociere şi să dispună evacuarea acesteia din spaţiul cu altă destinaţie situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta, la data de 1 iulie 1994, un contract de asociere, având ca obiect exploatarea, restaurarea, consolidarea, repararea şi modernizarea spaţiului cu altă destinaţie menţionat.
În conformitate cu art. 4 din contract, durata asocierii a fost stabilită la 5 ani.
Aportul a fost stabilit în cotă de 10% pentru asociatul 1 şi de 90% pentru asociatul 2.
Prin art. 9 alin. (2) din contract, asociatul 2, respectiv pârâta, s-a obligat să plătească lunar asociatului 1, respectiv reclamantului, 3% din veniturile realizate din exploatarea spaţiului, dar nu mai puţin de 250 dolari S.U.A. pe primele 12 luni şi 360 dolari S.U.A. pentru perioada ulterioară a asocierii.
Totodată, prin art. 12 din contract, pârâta s-a obligat să plătească penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea în termen a obligaţiei de plată menţionate, 1% din cota de aport în perioada primelor 30 zile de întârziere şi 2% pentru întârzieri ce depăşesc 30 zile.
Potrivit art. 12 alin. (4) din contract, acesta este reziliat de drept, în cazul în care întârzierea în îndeplinirea obligaţiilor de plată depăşeşte 3 luni.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.
Prin sentinţa nr. 6174 din 12 octombrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei 5.847,99 dolari S.U.A., echivalent lei la data plăţii, cu titlu de penalităţi de întârziere la plata cotei de profit.
Prin aceeaşi hotărâre 1, instanţa de fond a constatat rezilierea contractului de asociere şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond şi-a însuşit concluziile expertizei contabile, varianta I, cu privire la suma datorată de pârâtă cu titlu de penalităţi de întârziere. Totodată, instanţa a constatat că probatoriul administrat confirmă susţinerile reclamantului, privind îndeplinirea condiţiei contractuale privitoare la rezilierea contractului, în raport de care se impune evacuarea pârâtei care, deşi s-a obligat în acest sens, nu a eliberat spaţiul.
Împotriva hotărârii primei instanţe, a declarat apel atât reclamantul cât şi pârâta.
Reclamantul a susţinut că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive.
- nu i s-a dat posibilitatea de a formula şi depune obiecţiuni la raportul de expertiză;
- expertul şi-a depăşit atribuţiile;
- instanţa nu a motivat însuşirea variantei I a raportului de expertiză.
Declarând apel, împotriva sentinţei menţionate, pârâta a formulat următoarele critici:
- instanţa de fond nu a observat că, deşi plăţile s-au efectuat cu întârziere, reclamantul a continuat să încaseze contribuţia lunară mult timp după apariţia eventualei cauze de reziliere, recunoscând practic existenţa raporturilor de asociere;
- clauza contractuală nr. 9 este imorală, în cursul executării contractului devenind imposibilă.
Apelanta a solicitat să se dispună asupra fondului, având în vedere şi principiul impreviziunii. Totodată, aceasta a invocat imposibilitatea executării, ca mod de stingere a obligaţiei de plată, conform art. 1156 din C. civ. Pârâta a mai solicitat instanţei de control să constate că nu este îndeplinită condiţia esenţială pentru rezilierea contractului de asociere, în sensul că executarea tardivă să fie imputabilă debitorului, ca urmare a ruperii echilibrului contractual prin stabilirea preţului în valută. În acelaşi timp, apelanta a solicitat instanţei să constate neparticiparea reclamantei la pierderi şi că evacuarea nu se impune, cât timp obligaţia principală a fost executată.
Ulterior, apelanta a restrâns motivele apelului, solicitând constatarea nulităţii art. 9 din contract şi neîndeplinirea condiţiilor care să justifice evacuarea acesteia din spaţiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 791 din 22 mai 2001, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat, reţinând că prima critică, privitoare la neasigurarea posibilităţii depunerii de obiecţiuni la raportul de expertiză, nu este confirmată de actele dosarului, iar cu privire la penalităţi, în mod judicios, prima instanţă a acordat suma stabilită prin raportul de expertiză, tabelul de calcul depus de acesta privind alte sume decât cele care formează obiectul litigiului.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de control judiciar a admis apelul declarat de pârâtă, împotriva hotărârii primei instanţe şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins capetele de cerere ale acţiunii reclamantei, privitoare la constatarea rezilierii contractului şi la evacuarea pârâtei.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de judecată a reţinut că, atâta timp cât pârâta şi-a onorat obligaţiile de plată, chiar dacă au existat întârzieri, contractul nu poate fi considerat reziliat, cu atât mai mult cu cât întârzierile sunt sancţionate prin plata penalităţilor. Totodată, s-a reţinut că probele administrate nu relevă că se impune evacuarea pârâtei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul municipiul Bucureşti prin Primarul General a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că, în mod greşit, nu au fost acordate penalităţile în cuantumul solicitat, în dovedirea cărora la dosar a fost depus calculul acestora.
S-a mai susţinut că, în raport de îndeplinirea condiţiei privind rezilierea, cu referire la întârzierea plăţii dovedită de actele dosarului, precum şi în raport de ajungerea contractului la termen, în mod greşit, apelul pârâtei a fost admis şi schimbată sentinţa atacată, în sensul respingerii capetelor de cerere menţionate.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, a rezultat temeiul acordării penalităţilor, cu referire la art. 12 din contractul de asociere.
Suma înscrisă în tabelul de calcul al penalităţilor nu coincide cu cea solicitată prin acţiune (fila 23 din dosarul de fond).
La cererea pârâtei, instanţa de fond a încuviinţat proba cu expertiză contabilă.
Reclamantei i-au fost acordate penalităţi în cuantumul stabilit de expert, prin raportul de expertiză contabilă, necontestat de aceasta în condiţiile legii procesuale civile.
Ca atare, menţinând hotărârea primei instanţe, ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamantă, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre nesusceptibilă de critică sub acest aspect.
Prin art. 12 alin. (3) din contractul de asociere, părţile au stabilit că, „în situaţia în care asociatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin prezentul contract pe o perioadă mai mare de 3 luni, contractul de asociere este reziliat de drept".
În cauză, nu a fost contestată îndeplinirea condiţiei, privind îndeplinirea obligaţiei de plată cu o întârziere mai mare de 3 luni.
Pentru a respinge acest capăt de cerere, instanţa de control judiciar a reţinut că, în final, pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile de plată, neexistând debit restant.
Or, în condiţiile convenţiei părţilor cu privire la pactul comisoriu expres de gradul II, rezoluţiunea contractului operează de plin drept, fără a fi nevoie de acţiune în justiţie. Totodată, în caz de neînţelegere între părţi, instanţa sesizată nu poate decât să verifice îndeplinirea condiţiei şi să constate că rezoluţiunea a operat de plin drept, în temeiul voinţei neîndoielnic exprimate de părţi în contract. Cum îndeplinirea obligaţiei de plată, ulterior îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 12 din contract, este lipsită de efect asupra rezoluţiunii operate de plin drept, instanţa nu putea dispune menţinerea contractului, aşa încât criticile se constată a fi întemeiate sub acest aspect.
Pe de altă parte, corespunzător acestei împrejurări, coroborat cu neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei de eliberare a spaţiului ocupat fără titlu, în mod greşit, a fost respins capătul de cerere privind evacuarea, aşa încât recursul se constată a fi întemeiat şi sub aspectul acestei critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul declarat de reclamant şi va modifica Decizia atacată, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, municipiul Bucureşti prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 791 din 22 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC C.L. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 6174 din 12 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1995/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1991/2004. Comercial → |
|---|
