ICCJ. Decizia nr. 2016/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2016/2004
Dosar nr. 172/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 mai 1998, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâţii S.V. şi SC P.S. SRL Târgu Mureş, în prezent SC F.E. SRL Târgu Mureş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate retragerea sa din societatea comercială, transferarea întregului patrimoniu asociatului unic rămas pentru continuarea activităţii şi să dispună, totodată, obligarea părţilor la plata contravalorii cotei de ½ din patrimoniul şi profitul societăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2277 din 20 decembrie 1999, a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 36.000.000 lei, dividende şi 32.000.000 lei, reprezentând cotă parte din patrimoniul social.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că cererea reclamantului de retragere din societate a fost confirmată prin sentinţa nr. 563/1994 a Tribunalului Mureş, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 9/1995 a Curţii de Apel Tg. Mureş, iar cota de participare la capitalul social era de 50% din capitalul social şi a dividendelor, sume care au fost evaluate prin expertiză la 32.000.000 lei, şi respectiv 36.000.000 lei.
Prin Decizia nr. 539/A din 22 septembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de pârâta SC P.S. SRL, prin administratorul acesteia, a schimbat în parte sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii SC P.S. SRL şi S.V., în calitate de asociat unic şi administrator, să plătească reclamantului 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea părţilor sociale şi a capitalului social, la preţurile reactualizate, conform indicelui de inflaţie valabil la 10 decembrie 1999.
Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca prescris, capătul de cerere din acţiune, privind dividendele cuvenite reclamantului pe perioada 1991-1995, în sumă de 36.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că pentru pretenţiile succesive privind acordarea dividendelor, dreptul la acţiune este prescris, întrucât depunerea bilanţului care certifică exigibilitatea dividendelor se face până la termenul limită de 31 martie a anului următor.
Recursul declarat împotriva acestei ultime hotărâri de către pârâta SC F.E. SRL Tg. Mureş şi C.N.E.E. a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 5236 din 20 septembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, instanţa reţinând, în fundamentarea soluţiei, că, în mod greşit, instanţa de apel a considerat că dreptul reclamantului la dividende ar fi stins prin prescripţie, dar că, în condiţiile în care acesta, adică reclamantul, nu a atacat cu recurs Decizia instanţei de apel, această din urmă hotărâre nu mai poate fi îndreptată în sensul admiterii capătului de cerere privind dividendele.
De asemenea, instanţa supremă a mai reţinut că, indiferent de susţinerile părţilor şi de temeiurile legale invocate în sprijinul acestora, dreptul material la acţiune al reclamantului la restituirea aportului social nu a fost stins prin prescripţie şi, ca atare, bine instanţa de apel a admis acest capăt de cerere şi a obligat pârâţii la plata sumei de 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea părţilor sociale.
În temeiul art. 322-328 C. proc. civ., pârâta SC F.E. SRL Tg. Mureş, prin administrator C.N.E.E., în calitate de revizuientă, a atacat cu prezenta cerere de revizuire Decizia Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, nr. 5236 din 20 septembrie 2002, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate şi înlăturarea obligării sale în solidar cu pârâtul intimat S.V., de la plata sumei de 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea părţilor sociale şi a capitalului social, precum şi a sumei de 2.647.200 lei, cheltuieli de judecată acordate reclamantului S.I.
În susţinerea cererii, revizuienta arată că Decizia nr. 539 din 22 septembrie 2000 a Curţii de Apel Tg. Mureş, menţinută prin Decizia nr. 5236 din 22 septembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, este criticabilă.
În consecinţă, revizuientul solicită admiterea cererii, în sensul şi pentru motivele scrise depuse la dosar.
Cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere pentru unul dintre motivele prevăzute la pct. 1-8".
Din conţinutul textului legal precitat, rezultă că hotărârea unei instanţe de recurs poate fi atacată cu revizuire numai în cazul în care această instanţă a evocat, cu ocazia pronunţării soluţiei, fondul pricinii.
Or, în cauză, Curtea Supremă de Justiţie nu a evocat fondul pricinii, prin Decizia pronunţată respingându-se recursul.
Aşa fiind, cererea de revizuire formulată în cauză, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 5236 din 20 septembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 1699/2001, formulată de revizuienta SC F.E. SRL Tg. Mureş (continuatoarea a SC P.S. SRL Tg. Mureş), ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2030/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1997/2004. Comercial → |
|---|
