ICCJ. Decizia nr. 2190/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2190/2004
Dosar nr. 8131/2001
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 294 din 7 februarie 2000, pronunţată de Judecătoria Hunedoara, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta SC M.E.R. SA, cu sediul în Hunedoara, împotriva pârâtei SC C.N.T. SA Hunedoara, reprezentată de T.I., având ca obiect nulitatea absolută a contractului de execuţie încheiat la data de 2 martie 1998. De asemenea, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de reclamanta-reconvenţională, SC C.N.T. SA, împotriva pârâtei reconvenţionale SC M.E.R. SA, privind acordarea daunelor materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părţile au încheiat, la data de 2 martie 1998, un contract de execuţie, prin care pârâta s-a obligat să execute lucrări de reparaţii, tencuieli, vopsitorii, zugrăveli şi interioare, secţia confecţii, magazine, casă lift, sector 1 şi 2, urmând să încaseze un preţ de 79.618.949 lei, lucrări executate de constructor şi acceptate de beneficiar. Societatea pârâtă a prezentat reclamantei oferta în vederea perfectării contractului de execuţie, aceasta a acceptat oferta şi, în consecinţă, a semnat devizele lucrărilor. Astfel, s-a întâlnit acordul părţilor, manifestat în sensul de a contracta, s-a stabilit obiectul şi preţul, existând un contract încheiat cu respectarea condiţiilor de validitate a unei convenţii, contract care şi-a produs efecte, deoarece lucrările au fost executate iar contravaloarea lor achitată.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 118/CA din 3 mai 2000, a admis, ca fondat, apelul reclamantei, SC M.E.R. SA Hunedoara, împotriva sentinţei civile nr. 294 din 7 februarie 2000, pronunţată de Judecătoria Hunedoara şi, în consecinţă, a desfiinţat hotărârea atacată, reţinând cauza pentru judecată în primă instanţă la tribunal.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că litigiul este de natură comercială, deoarece, atât reclamanta, cât şi pârâta sunt constituite potrivit Legii nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, au calitatea de comercianţi, potrivit art. 7 C. com. şi, ca urmare, sunt supuse jurisdicţiei comerciale. De asemenea, soluţionarea cauzei este de competenţa tribunalului în primă instanţă, determinată de obiectul dedus judecăţii, şi anume, constatarea nulităţii unui contract de execuţie a cărei valoare este de 77.618.618 lei, iar, potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ., cererile cu o valoare de peste 10.000.000 lei se judecă în primă instanţă de tribunal.
Reţinând cauza spre judecată în primă instanţă, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1091/CA din 11 octombrie 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei SC C.N.T. SA Hunedoara, cu motivarea că, la data de 2 martie 1998, părţile au încheiat un contract de execuţie, contract care este semnat şi ştampilat, dar fără a preciza numele persoanei care o reprezintă pe reclamantă. Deşi reclamanta nu a formulat plângere penală pentru folosirea ştampilei fără drept sau semnarea în fals a contractului, în temeiul art. 374 C. com., s-a apreciat că persoana care a semnat contractul şi a aplicat ştampila a avut mandat din partea conducerii societăţii să o facă. S-a mai reţinut şi împrejurarea că lucrările menţionate în contract au fost executate în luna decembrie şi ianuarie 1998, astfel încât contractul, încheiat posterior executării, are, de fapt, valoarea unui act confirmativ al unei înţelegeri anterioare.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 384/A din 14 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC M.E.R. SA Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 1091/CA din 11 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, cu obligarea reclamantei să plătească suma de 778.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că lucrările cuprinse în contract au fost executate anterior încheierii contractului. Nu se poate considera o lipsă a obiectului, conform art. 962 şi urm. C. civ., deoarece contractul în discuţie este unul sinalagmatic, având ca obligaţie a reclamantei plata preţului la o anumită dată, în caz contrar, intervenind răspunderea conform clauzei penale. Ca efect al principiului libertăţii contractuale consacrat de prevederile art. 969 C. civ., părţile, de comun acord, au încheiat convenţia în această formă, în baza ei, rămânând a se executa prescripţia beneficiarului lucrărilor, respectiv, plata preţului convenit.
Împotriva deciziei civile nr. 384/A din 14 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC M.E.R. SA Hunedoara, care a criticat această hotărâre judecătorească, în esenţă, sub aspectele că, în mod greşit, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, deşi au fost făcute dovezi că nu s-a executat nici o lucrare de către intimată, contractul nu a fost semnat de reprezentanţii săi legali şi nu a existat o recepţie a lucrărilor executate, fiind invocat, ca temei de drept al recursului, dispoziţiile art. 948, 963, 966, 968 şi 969 C. civ., precum şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Intimata-pârâtă SC C.N.T. SA Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit complet adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul contractului de execuţie a lucrărilor de construcţie încheiat la data de 2 martie 1998, răspunderea care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul procesual legal cu normele de drept aplicabile în materie.
De necontestat că între SC C.N.T. SA Hunedoara, în calitate de constructor, şi SC M.E.R. SA Hunedoara, în calitate de beneficiar, a fost încheiat, la data de 2 martie 1998, contractul de execuţie, având ca obiect reparaţii tencuieli, vopsitorii, zugrăveli interioare la secţia confecţii, magazie, casă lift, sector 1 şi 2, cu o valoare negociată de 79.618.649 lei, iar ca modalitate de plată, decontarea totală la terminarea lucrărilor şi termen de execuţie 30 zile, începând cu data de 3 martie 1998 (dosar nr. 4436/1999 al Judecătoriei Hunedoara). Acest contract este semnat şi ştampilat la rubrica beneficiar, context care, conform art. 374 C. com., conferă persoanei care l-a semnat un mandat valabil de reprezentare, deoarece mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandatului.
Din probele administrate de părţi reiese că nu a existat un aspect care să conducă la îngrădirea libertăţii de manifestare a voinţei de contracta, atât constructorul, cât şi beneficiarul exprimându-şi deplin acordul de a încheia convenţia în forma existentă, asumându-şi reciproc drepturi şi obligaţii în executarea contractului. Obiectul contractului este bine determinat, cu precizarea lucrărilor efective de construcţie ce urmează a fi executate de SC C.N.T. SA, urmată de obligaţia principală a beneficiarului de a plăti suma de 79.618.949 lei, împrejurări confirmate prin devizele nr. 28 din 9 din 20 noiembrie 1997, 30 din 10 din 28 noiembrie 1997 şi 32 din 11 din 4 decembrie 1997. Se va da o eficienţă juridică maximă şi împrejurări că toate aceste devize au fost semnate de părţile contractante.
În contextul probator analizat, declaraţia martorului D.I.M., audiat în faza procesuală a apelului, în Şedinţa publică din 9 martie 2001, nu aduce elemente de natură a schimba situaţia juridică în probată cu acte, relatările sale fiind nesemnificative.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta, SC M.E.R. SA, cu sediul în Hunedoara, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia civilă nr. 384/A din 14 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC M.E.R. SA Hunedoara, împotriva deciziei civile nr. 384 A din 14 mai 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2191/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2293/2004. Comercial → |
|---|
