ICCJ. Decizia nr. 2186/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2186/2004
Dosar nr. 2434/2001
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1074, pronunţată, în Şedinţa publică din 21 februarie 2000, de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost respinsă, ca nefondată, excepţia insuficientei timbrări a cererii reclamantei, formulată de pârâta SC N.A.D. SRL Bucureşti. De asemenea, pe fond, a fost admisă în parte cererea modificată, formulată de reclamanta SC M.L.B. SRL cu sediul în Bucureşti, sector 4, având sediul actual în Bucureşti, sector 2, faţă de pârâta SC N.A.D. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 2, a fost respinsă ca nefondată faţă de pârâtele SC A.P.O. SA cu sediul în Bucureşti, sector 2 şi Primăria municipiului Bucureşti, cu sediul în sectorul 5 şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta, SC N.A.D. SRL Bucureşti, către reclamantă, la plata sumei de 1.972.300.000 lei, reprezentând contravaloare investiţii aferente reparării şi amenajării spaţiului ce a făcut obiectul contractului de colaborare încheiat, la data de 15 aprilie 1996, între reclamantă şi pârâta SC N.A.D. SRL Bucureşti şi la plata sumei de 51.197.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind dreptul de retenţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta SC N.A.D. SRL Bucureşti a avut încheiat cu SC D.I.H. SA, contractul de asociere nr. 780632/1993, cu termen de 6 ani, începând cu data de 30 martie 1993, data înregistrării contractului. La capitolul V art. 5 lit. d) din contract, părţile au convenit în sensul că SC N.A.D. SRL putea să colaboreze cu alte firme sau persoane fizice, prin contract de colaborare, în vederea sporirii activităţii comerciale. Astfel, SC D.I.H. SA deţinea spaţiul din Bucureşti, sos. S.M., nr. 17, sector 2, în baza contractului de închiriere nr. 202 din 1 octombrie 1973, încheiat cu SC A.P.O. SA, care, conform sentinţei civile nr. 8696 din 7 decembrie 1992, a obţinut rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâtei SC D.I.H. SA din spaţiul respectiv.
Se mai reţine că, la data de 30 martie 1993, când SC D.I.H. SA a încheiat contractul de asociere cu SC N.A.D. SRL, prima se afla în litigiu pentru spaţiul în discuţie. În acest cadru, pârâta, SC N.A.D. SRL, a încheiat contractul de colaborare cu SC M.L.B. SRL, având ca obiect schimbarea specificului restaurantului, în restaurant cu specific franţuzesc. Instanţa de fond a interpretat clauzele contractului de colaborare, în sensul că, pentru schimbarea specificului, erau necesare modificări ale spaţiului şi angajare de personal, iar ,după adaptările specifice, pârâta a împiedicat reclamanta să mai folosească spaţiul, astfel că aceasta, conform procesului-verbal din 1 februarie 1997, a hotărât încetarea activităţii, dar nu şi părăsirea spaţiului. Au fost luate în consideraţie raporturile de expertiză tehnică şi contabilă efectuate, fiind înlăturate concluziile expertului consilier al pârâtei.
A fost respins capătul de cerere privind dreptul de retenţie, motivat de faptul că reclamanta nu ocupă spaţiul în litigiu, neputând folosi acest drept ca mijloc specific de garantare a obligaţiilor, nefiind în posesia bunului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 38, pronunţată în Şedinţa publică din 15 ianuarie 2001, a admis apelul declarat de SC N.A.D. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1074 din 21 februarie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în contradictoriu cu SC M.L.B. SRL, SC A.P.O. SA şi Primăria municipiului Bucureşti, în sensul că a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, respingând acţiunea reclamantei faţă de SC N.A.D. SRL, ca nefondată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate şi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamantei-intimate a avut ca obiect restituirea sumelor pretins investite pentru reparaţii şi amenajările făcute în baza contractului de colaborare încheiat la data de 15 aprilie 1996, lucrări efectuate în perioada iulie-decembrie 1996.
Din conţinutul contractului de colaborare nu a rezultat nici direct, nici implicit că reclamanta-intimată avea obligaţia să facă vreo reparare şi amenajare a spaţiului. Singura obligaţie a acestei societăţi, potrivit contractului încheiat, a fost aceea de a aduce o parte din mijloacele fixe, care, la sfârşitul colaborării, rămâneau în proprietatea acesteia. În aceste condiţii, chiar dacă s-ar fi efectuat aceste lucrări, pârâta-apelantă, faţă de clauzele stipulate, nu avea obligaţia achitării acestora.
De altfel, lucrările pretins executate de reclamanta-intimată nu se regăsesc fizic pe teren şi nu există nici o probă din care să rezulte că reclamanta-intimată ar fi executat lucrările respective. Această concluzie se desprinde din conţinutul coraportului de expertiză efectuat de consilierul expert N.T., în care se face trimitere la actele dosarului pe care le analizează.
S-a apreciat că instanţa de fond a făcut referire la raportul de expertiză efectuat de ing. D.S., care se bazează pe simple ipoteze, nu pe realităţile fizice constatate pe teren. De asemenea, s-a reţinut că, la dosarul cauzei, nu există un proces-verbal de predare-primire a unor utilaje sau lucrări de orice natură predate în grija, în custodie sau sub orice formă către SC N.A.D. SRL, care să justifice răspunderea acestei societăţi pentru paza lucrărilor sau utilajelor, iar prin aceste înscrisuri să se justifice existenţa lor. Autorizaţia de construcţie nr. 105 din 12 februarie 1997, a fost emisă pe numele deţinătorului spaţiului, respectiv SC N.A.D. SRL, susţinerea instanţei de fond potrivit căreia odată ţinută a acoperi lipsa sa pentru lucrările executate, nu poate fi însuşită, motivat de faptul că aceasta nu este pe numele reclamantei-intimate, iar pe de altă parte, a fost obţinută după ce aceasta a hotărât unilateral încetarea activităţii, respectiv, 1 februarie 1997.
Procedând astfel, reclamanta-intimată şi-a asumat riscurile cu privire la eventualul patrimoniu pe care l-ar fi obţinut prin părăsirea fără pază a pretinselor investiţii efectuate.
Nu a fost primită nici motivarea instanţei de fond, potrivit căreia la data încheierii contractului de asociere cu SC N.A.D. SRL, SC D.I.H. SA se afla în litigiu pentru spaţiul în discuţie, întrucât acest aspect nu are relevanţă în raporturile de asociere dintre apelanta-pârâtă şi reclamanta-intimată, iar, pe de altă parte, instanţa nu a făcut cercetările necesare privind acest spaţiu, cu atât mai mult cu cât autorizaţia de construcţie obţinută în anul 1997 a fost eliberată pe numele SC D.I.H. SA şi SC N.A.D. SRL.
În concluzie, s-a reţinut că asocierea intervenită între părţile în litigiu nu face referire la obligaţiile efectuării unor reparaţii sau amenajări şi nu s-a făcut nici dovada efectuării acestora.
Împotriva deciziei civile nr. 38 din 15 ianuarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC M.L.B. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinice, sub aspectele că instanţa a dat o interpretare greşită întregului probatoriu administrat, inclusiv clauzelor contractului de colaborare încheiat, la data de 15 aprilie 1996, între părţi, având ca obiect schimbarea specificului restaurantului din Şos. S.M., nr. 17, sector 2, aprecierea eronată a coraportului de expertiză tehnică întocmit de consilier expert N.T., înlăturarea fără justificare a înscrisurilor existente în contabilitatea reclamantei, invocând, ca temei de drept al recursului, dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9, 10, 11 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul contractului de colaborare încheiat, la data de 15 aprilie 1996, între SC N.A.D. SRL şi SC M.L.B. SRL, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.
Esenţa contractului de colaborare dintre SC N.A.D. SRL şi SC M.L.B. SRL, aşa cum se remarcă din conţinutul său, o constituie clauza de schimbare a specificului restaurantului situat în Bucureşti, sos. S.M., nr. 17, sector 2, din restaurant cu specific arab în restaurant cu specific franţuzesc, având ca scop o profitabilitate superioară pentru părţi.
Se constată că în mod expres şi precis au fost menţionate contractual toate obligaţiile care incumbă fiecărei părţi, respectiv, pentru reclamantă, firmă cu experienţă în domeniul bucătăriei franceze, să pună la dispoziţie, personalul de specialitate şi o parte din mijloacele fixe, cu precizarea că, la sfârşitul colaborării, acestea vor rămâne în proprietatea ei, iar pentru SC N.A.D. SRL să pună la dispoziţie spaţiul comercial deţinut în baza contractului de asociere nr. 780 din 30 martie 1993, încheiat cu SC D.I.H. SA Bucureşti.
De necontestat că schimbarea specificului restaurantului în speţă, impunea anumite amenajări, transformări şi dotări corespunzătoare a spaţiului, totuşi, părţile, exprimându-şi liber şi neîngrădit consimţământul, atunci când au negociat contractul de colaborare, nu au menţionat nimic în legătură cu aceste aspecte deosebit de importante, astfel încât, corect a apreciat instanţa de apel că investiţiile, chiar dacă s-ar fi efectuat de reclamantă, intimata-pârâtă SC N.A.D. SRL, raportat la clauzele riguros stipulate, nu are obligaţia achitării acestora.
Nu poate fi primită nici critica formulată în cererea de recurs, în sensul că s-a procedat de către instanţa de apel la o interpretare restrictivă, literară a clauzelor contractuale, fără a se avea în vedere intenţia comună a părţilor existentă la data încheierii contractului, deoarece din întreaga economie a redactării clauzelor contractuale, rezultă neîndoios că părţile, nici direct, nici indirect, nu au făcut referire la efectuarea demersurilor materiale şi financiare, care impuneau aceste investiţii cu o valoare ridicată. Dacă ar fi fost în intenţia părţilor contractante aceste aspecte legate de efectuarea investiţiilor, ele fiind cele mai relevante din punct de vedere juridic, financiar şi economic, cu certitudine că ar fi fost stipulate în mod expres şi cu maximă claritate în conţinutul contractului.
Nejustificată este şi critica din cererea de recurs, privitoare la împrejurarea că instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe însuşirea coraportului de expertiză tehnică întocmit de consilierul expert N.T., propus de pârâta SC N.A.D. SRL, deoarece, din verificarea întregii documentaţii de natură economico-financiară depusă de părţi, expertul inginer N.T., amplu motivat şi bine argumentat, a concluzionat că în spaţiul în litigiu, nu s-au executat lucrările de construcţii pretinse, reclamanta nedepunând la dosar nici o dovadă din care să rezulte execuţia fizică a lucrărilor.
Mai mult, reclamanta nu a depus în dovedirea pretenţiilor documentele obligatorii prevăzute de Legea nr. 10/1995, care să confirme execuţia fizică a lucrărilor respective: cartea construcţiei, grafice de lucrări, dispoziţii de şantier, procese-verbale de recepţie parţiale sau finale a lucrărilor, ştate de plată sau facturi.
Aceste argumentări juridice fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC M.L.B. SRL Bucureşti, nefiind îndeplinită nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia civilă nr. 38 din 15 ianuarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.L.B. SRL Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 38 din 15 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3166/2004. Comercial → |
|---|
