ICCJ. Decizia nr. 2306/2004. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2306/2004
Dosar nr. 2717/2003
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 34 din 27 martie 2003 a judecătorului sindic al Tribunalului Timiş, a fost validat tabloul de distribuire între creditori şi s-a dispus efectuarea plăţilor în sumă de 12.735.000 lei, către SC R.O. Oneşti.
Judecătorul sindic a reţinut că debitoarea SC S.N. SRL, aflată în încetare de plăţi, datorează creditorilor SC D.M.T.A. SNC Timişoara şi SC R.O. Oneşti sumele de 20.770.649 lei şi, respectiv, 13.964.350 lei, iar urmare a licitaţiilor efectuate au fost consemnate sume de bani la C.E.C.
Întrucât creditoarea SC D.M.T.A. SNC şi-a recuperat creanţa, sumele de bani consemnate la C.E.C. trebuiesc plătite celuilalt creditor, de către lichidator.
Împotriva încheierii, astfel pronunţată, creditoarea SC D.M.T.A. SNC a declarat apel, iar Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 26 din 9 octombrie 2003, l-a respins, socotind calea de atac promovată de creditoare inadmisibilă.
Prin recursul declarat la 30 octombrie 2003, creditoarea SC D.M.T.A. SNC Timişoara critică hotărârile judecătoreşti pronunţate, întrucât nu au fost valorificate toate bunurile din patrimoniul debitoarei şi nu s-a încercat vânzarea acestora pentru recuperarea creanţelor.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele de ordine publică, altele decât cele invocate de recurentă:
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 64/1995, hotărârile tribunalelor sunt supuse căii de atac a recursului, care se judecă de curţile de apel.
Noţiunea de hotărâre desemnează actul de dispoziţie al instanţei, care poate fi luată, în vederea soluţionării litigiului sau a pregătirii rezolvării acestuia.
Prin încheierea atacată, judecătorul sindic a dispus asupra unei creanţe a unei societăţi comerciale, căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile legii, privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare.
Pe de altă parte, dispoziţiile procedurale, privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, sunt de imediată aplicare, dacă legea nu dispune altfel. Modificările succesive ale Legii nr. 64/1995 nu au prevăzut o derogare în materia aplicării normelor de procedură, aşa încât, chiar dacă deschiderea falimentului debitoarei s-a produs înainte de intrarea în vigoare a legii, dispoziţiile relative la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti din legea nouă se aplică.
Aşa fiind, constatând nelegalitatea compunerii completului de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerarea dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., va admite recursul şi va casa sentinţa civilă nr. 26 din 9 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC D.M.T.A. SNC Timişoara, împotriva sentinţei nr. 26 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 2319/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2304/2004. Comercial → |
---|