ICCJ. Decizia nr. 2355/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2355/2004
Dosar nr. 1544/2003
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1018 din 28 decembrie 1999, a admis acţiunea reclamantei, Primăria municipiului Târgovişte, şi a obligat pârâta, SC A.L. SRL Târgovişte, la plata sumei de 31.440.000 lei, taxă de folosinţă a terenului, cu 21.397.500 lei, reprezentând majorări de întârziere la eliberarea terenului, cu cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 545 din 6 iunie 2000.
Recursul declarat de pârâtă, împotriva deciziei instanţei de apel, a fost respins, ca netimbrat, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, cu Decizia nr. 3365 din 31 mai 2001.
Pârâta a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei instanţei de recurs, care a fost respinsă ca tardiv declarată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2311 din 15 aprilie 2003.
În pronunţarea acestei decizii, s-a reţinut că, potrivit art. 319 alin. (2) teza 2 C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Or, faţă de data hotărârii atacate, 31 mai 2001, contestaţia în anulare, formulată la 5 februarie 2003, a fost reţinută ca tardivă.
Pârâta a declarat contestaţie în anulare împotriva acestei ultime hotărâri, invocând eroarea materială în care s-a găsit instanţa, prin faptul că Decizia atacată era susceptibilă de executare, deci, termenul de declarare a contestaţiei în anulare era ultimul act de executare, astfel că nu era tardivă.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Prin Decizia atacată, instanţa a reţinut întemeiat că hotărârea de respingere a recursului ca netimbrat, nu este susceptibilă de executare, astfel că termenul limită de declarare a contestaţiei în anulare este de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Nu este o eroare materială, prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ. fiind corect aplicate situaţiei în cauză.
Ca urmare, nefiind întrunite prevederile art. 318 teza 2 C. proc. civ., contestaţia în anulare împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială nr. 2311 din 15 aprilie 2003, urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.L.F. SRL Târgovişte, împotriva deciziei nr. 2311 din 15 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2373/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2339/2004. Comercial → |
|---|
