ICCJ. Decizia nr. 2373/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2373/2004
Dosar nr. 2286/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 13676 din 11 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia VI a comercială, a admis acţiunea formulată de SC R.E.M. SA şi Asociaţia R.E.M. P.A.S. Bucureşti şi a obligat pe pârâta A.P.A.P.S. să plătească reclamantelor suma de 848.604.546 lei, reprezentând debit reactualizat pentru perioada 10 octombrie 1999 – 1 martie 2002, precum şi 297.190.302 lei, reprezentând dobândă comercială.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că societatea reclamantă s-a privatizat în baza Legilor nr. 58/1991 şi 77/1994, încheind contractul nr. 572/1994, în care, la art. 4, modificat prin actul adiţional din 19 noiembrie 1994, s-a prevăzut că 20% din preţul acţiunilor cumpărate se plăteşte până la 30 decembrie 1994 şi restul, de 80%, va fi plătit în 19 rate semestriale până în 2005, cu o perioadă de garanţie de 1 an.
S-a mai arătat că, prin art. 8 din Legea nr. 55/1995, s-a instituit facilitatea restituirii invocate, în cuantum de 60% din preţul de vânzare al acţiunilor, dar numai pentru ratele devenite exigibile după data intrării în vigoare a legii.
Art. 8 din Legea nr. 55/1997 a fost abrogat prin OUG nr. 59/1997, dar nu şi OUG nr. 37/1997, care a produs efecte juridice până la 11 iunie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 282/2001, sens în care art. 36 din HG nr. 450/1999, prevede că sistemul de facilităţi se aplică numai contractelor încheiate până la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 88/1997.
De altfel, pârâta a restituit reclamantelor cota de 60% până la data de 10 octombrie 1999, ceea ce dovedeşte că societăţilor comerciale reclamante li se aplică în continuare sistemul de facilităţi.
Recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 565 din 4 aprilie 2003, care a confirmat interpretarea dată de instanţa de fond actelor normative incidente în succesiunea lor, concluzionând că, prin art. 36 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, a fost menţinut sistemul de facilităţi privind sumele care se lasă gratuit la dispoziţia societăţilor comerciale, potrivit Legii nr. 55/1995.
În contra acestor hotărâri, Procurorul General a declarat recurs în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., apreciind că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că instanţele au interpretat greşit normele legale incidente în speţă, făcând o aplicare greşită în timp a acestora, deoarece:
- părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare la 20 octombrie 1994, sub incidenţa Legii nr. 58/1991, care nu prevedea nici un fel de facilităţi;
- facilitatea, constând în cota de 60%, a fost instituită prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 55/1995, acesta stipulând că se aplică şi ratelor de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S.-ul anterior intrării în vigoare a legii, care devin exigibile după această dată. Această lege a fost abrogată prin OUG nr. 88/1997;
- art. 4 din OUG nr. 59/1997 stabileşte că sumele aferente ratelor scadente, după intrarea sa în vigoare, urmează regimul juridic stabilit de legea în vigoare la momentul semnării de către F.P.S. a respectivelor contracte de vânzare acţiuni, iar art. 36 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, prevede că sistemul de facilităţi prevăzut de Legea nr. 55/1995 se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe;
- cum Legea nr. 51/1991, în vigoare la data încheierii contractului, nu prevedea facilităţi, sunt aplicabile prevederile art. 36 din OUG nr. 88/1997, care se referă numai la societăţile privatizate sub imperiul Legii nr. 55/1995.
Intimata, SC R.E.M. SA, precum şi Asociaţia R.E.M. P.A.S. au formulat o întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului în anulare şi menţinerea hotărârilor atacate.
În esenţă, intimata susţine următoarele:
- interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (3) din OUG nr. 88/1997 este în sensul păstrării sistemului de facilităţi instituit de Legea nr. 55/1995;
- facilitatea stabilită prin art. 8 alin. (2) din Legea nr. 55/1995 şi menţinută prin art. 1 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 10 alin. (1) din HG nr. 100/1996, art. 8 alin. (1) şi (3) din OG nr. 37/1997, art. 36 alin. (2) din OUG nr. 88/1997 nu este anulată prin art. 4 alin. (2) din OUG nr. 59/1997;
- art. 36 din OUG nr. 88/1997 nu a fost modificat sau abrogat prin Legea nr. 99/1999.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă, principiu care a dobândit şi consacrare constituţională, prin art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi care stă la baza oricărei interpretări a concursului de legi în timp, în vederea stabilirii legii aplicabile unui raport sau situaţie juridică.
1. În speţa de faţă, facilitatea cotei de 60%, care se lasă la dispoziţia societăţii comerciale privatizate, a fost instituită prin art. 8 din Legea nr. 55/1995 alin. (1) şi (2). Acest articol a fost modificat şi completat prin OUG nr. 37 din 16 iulie 1997, sub aspectul destinaţiei sumei, fără ca reglementarea în sine a facilităţii şi a beneficiarilor să suporte modificări.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 55 din 15 iunie 1995, atât în forma iniţială, cât şi în cea modificată, din sumele cuvenite F.P.S. şi încasate efectiv, pentru acţiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziţia societăţii comerciale privatizate o cotă de 60%, prevedere care se aplică şi în cazul societăţilor comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar numai în ceea ce priveşte acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S.-ul, care devin exigibile după această dată.
2. Art. 8 din Legea nr. 88/1997 a fost abrogat expres prin art. 5 din OUG nr. 59 din 27 septembrie 1997, privind destinaţia sumelor încasate de F.P.S. în cadrul procesului de privatizare a societăţilor la care statul este acţionar, iar Legea nr. 55/1995, în întregul ei, a fost abrogată prin art. 44 din OUG nr. 88 din 23 decembrie 1997, privind privatizarea societăţilor comerciale.
Acest ultim act normativ, prin art. 36 alin. (2) (normă tranzitorie) dispune că sistemul de facilităţi, privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziţia societăţilor comerciale privatizate, potrivit Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Prin urmare, norma tranzitorie are în vedere, ca obiect al facilităţii, numai contractele de privatizare încheiate sub imperiul Legii nr. 55/1995 şi ea este concordantă cu dispoziţia art. 4 alin. (2) din Legea nr. 59/1997, de asemenea, tranzitorie, care stipula ca „sumele aferente ratelor devenite scadente după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă (respectiv, 6 octombrie 1997 s.n. E.C.) urmează regimul stabilit de reglementările legale în vigoare în momentul semnării de către F.P.S. a respectivelor contracte de vânzare a acţiunilor/părţilor sociale".
Or, numai contractele încheiate sub imperiul Legii nr. 55/1995, fac obiectul facilităţii instituite de acest act normativ, prin art. 8, abrogat prin OUG nr. 59/1997.
Cum reclamanta a încheiat contractul cu F.P.S.-ul la data de 20 octombrie 1994, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, iar dispoziţia cu privire la aplicabilitatea facilităţii şi asupra ratei devenită exigibilă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, la contractele încheiate anterior acestei date, a fost abrogată şi nu se regăseşte în normele tranzitorii conţinute de art. 4 din OUG 59/1997 şi art. 36 din OUG nr. 88/1998, Curtea constată că instanţele, cu încălcarea esenţială a legii, au soluţionat greşit cauza pe fond.
Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va anula Decizia atacată, va admite recursul declarat de A.P.A.P.S., va schimba în tot sentinţa tribunalului şi va respinge acţiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.
Anulează Decizia nr. 565 din 4 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, admite recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti, schimbă în tot sentinţa civilă nr. 13676 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a comercială, şi respinge acţiunea reclamantelor SC R.E.M. SA Bucureşti şi Asociaţia R.E.M. P.A.S. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2379/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2355/2004. Comercial → |
|---|
